Cuvant inainte: pentru cei care se vor grabi sa traga concluzii pigmentate de cuvinte gen :trauma, frustrare, inadaptare, etc, pentru voi, spuneam, textul asta nu exista asa ca nu va obositi sa il cititi.
Traim intr-o perpetua minciuna. Daca precum in poveste, ne-ar creste nasul de fiecare data cand mintim, sunt sigur ca de pe Luna nu s-ar mai vedea Marele Zid Chinezesc, ci un paienjenis de nasuri lungi. Suntem mintiti inca de mici, continuam sa mintim noi insine cand crestem si facem din asta un mod de viata pana cand inchidem ochii definitiv.
Nu pricep de ce ni se spune ca banii nu aduc fericirea de catre aceeasi oameni care mai tarziu se vor sfasia intre ei pentru cativa firfirei. Rima anterioara e pur intamplatoare. Nu pricep de ce ni se infatiseaza Mos Craciun cu sacul de cadouri sub brad pentru ca, peste cativa ani, la o bere ca baietii, tatal sa se autodenunta cu un aer triumfator. "Bah, da tu chiar credeai ca exista Mos Craciun, hohoho?". Bah, afla ca poate chiar credeam. Iarasi nu pricep de ce ti se spune de mic sa inveti, ca daca inveti vei avea tot ce iti doresti si peste o vreme vezi la televizor ca averea e invers proportionala cu numarul scolilor absolvite.
Acum cateva zile, un bun amic, plecat peste mari si tari, spunea ca e ciudat cum oamenii iti spun acum, in prag de 30 de ani sa te maturizezi doar pentru ca esti, gandesti si te porti diferit. Aceeasi oameni care iti spuneau cand erai mic ca sa fii adult e de cacat. Si asta mi-a intrat in cap de atunci. Niciodata nu mi-am dorit sa cresc, sa ma maturizez, i-am urat pe adulti si mi-am jurat ca nu voi fi niciodata ca ei. Aveam plete si blugii taiati si ii uram pe cei ce se uitau stramb la mine. Aveam mereu zambetul pe buze si ma miram cum oamenii aia mai mari decat mine erau vesnic incruntati si preocupati. Asteptam sa fac 16 ani sa ma uit la filme interzise si am constatat ca pot face asta si la 14 si nu era nimic spectaculos. Nu am inteles de ce mi-au interzis asta vreodata. Mi-au spus sa astept sa fiu major ca atunci totul se va schimba, pot conduce masina si pot sa votez. Am asteptat majoratul si nici macar nu l-am sarbatorit ca toti ceilalti. De condus, nu conduc nici acum si de votat nu mai imi arde de mult. Ce era asa mare chestie?. Nu am inteles de ce inventeaza povesti cu barza si hornul de la casa, ca apoi sa te trimita "in pizda matii, de unde ai iesit, cre' ca te-am facut la betie, de ai iesit asa de prost". Pai ori barza, ori..?
Stiu, iti vor spune ca ei de fapt au facut totul sa te protejeze, sa nu ai nicio grija, o sa iti spuna cat de mult s-au sacrificat ca tie sa nu iti lipseasca nimic. Si o sa iti zica cu un aer de telenovela sud-americana ca vei intelege toate astea doar atunci cand vei creste mai mare.
Azi cand ma surprind pe mine insumi uitandu-ma stramb la pustii cu plete si blugi taiati, ma infior. Am devenit unul de-al lor? O alta rima pur intamplatoare.
vineri, 12 noiembrie 2010
marți, 2 noiembrie 2010
La socri
" Iubi, duminica asta ne asteapta ai mei la masa!". Asa incepe totul. Stiti, in viata sunt multe momente penibile. Ei bine, asta le depaseste pe toate. Masa cu socrii. Acum ca sunt socri sau doar parintii iubitei, prientenei, adica viitorii socri, nu e nicio diferenta. Rezultatul e acelasi, invariabil: dezastru!
Prima si cea mai la indemana tentatie: sa scapi, sa te sustragi miseleste. Dar, ce, poti? Dupa prima propozitie, enuntata mai sus, vine argumentatia fatala : " Daca ai sti cum gateste mama, dumnezeieste ". Intr-adevar de dumnezei ziceai si tu ceva in minte, dar cred ca erau din alta religie. Daca inca mai eziti, asta se citeste clar pe fata ta lunga, urmeaza decisiva :" Sa stii iubi, ca ma supar tare mult daca nu vii sa ii cunosti. Ai mei sunt niste oameni atat de misto ". Bine totusi ca a precizat de la bun inceput ca sunt oameni...
Exista doua variante: prima in care mergi tu cu ea de manuta la ai ei si a doua cand ea te asteapta deja la ai ei. Prima e varianta soft, a doua e apocaliptica. De ce? Simplu: posibilitatea de a te informa referitor la gusturile parintilor. Tu vrei sa pari cat mai prezentabil in special in fata mamei ( subiectul "tata" il tratam ulterior ). Mama careia tre sa ii iei flori. Acum, daca ea vine cu tine, poti sa o intrebi: " Auzi, scumpi, dar mamei tale ce flori ii plac?". Intreabrea de bun simt, raspunsul standard: " Ei, iubi, nu tre sa te deranjezi. Poti eventual sa iei acolo cateva prajituri, cel mult. ". Daca mai intrebi si ce prajituri, pari realmente bou, asa ca te abtii. Si iei flori. Odata ajuns in fata florariei, incep si ei sa ii sticleasca ochii. Parca ar pofti si ea la unul. La un buchet, adica. Ca sa nu pari neam prost, ii iei si ei. Daca vrei cu adevarat sa o dai pe spate pe masa, te opresti si la cofetarie si iei si niste prajituri. Placerea de a o vedea pe soacra-ta: nepretuita. Pentru flori + prajituri = 100 Ron, exista MasterCard. Dezavantajul : daca iubita vine cu tine e ca tot drumul iti va lauda mancarurile gatite de masa, cu ciorbite face, ce sarmalute, ce fripturica, ce salatute, ce prajiturele. pana ajungi la locul macelului, esti deja satul. De tot.
Daca gagica nu vine cu tine, tre sa intuiesti tu ce ii place lu'masa. Invariabil vei alege exact florile pe care asta le detesta si prajiturile de la care acu un an a facut toxiinfectie alimentara. Fireste, mama nu se va manifesta ca atare. Nu se va manifesta deloc. Odata raceala instalata, slabe sanse sa se mai schimbe ceva. Dar sa continuam.
Tatal. Lu tac'su tre sa ii iei si tu, ca baietii, o sticla de vin. Din ala bun. Aici e si mai nasol, ca nu poti sa ii ceri sfatul consoartei. Mai mult ca sigur ca nu stie ce vin consuma taica-su inainte sa o bata cand era mica. Ca sa nu pari rupt in cur, ii iei un vin scump. Ca sa nu para rupt in cur, scoate si el din bar un vin mult mai scump ca al tau. Placerea de a il vedea pe tata socru cum te umileste: nepretuita. Pentru stilca de vin = 100 Ron, tot saracu' MasterCard.
Odata depasite primele momente penibile, urmeaza episodul in care parintii incearca sa intareasca cele spuse de iubi si sa para niste " oameni misto ". " Dar hai, pofteste, ia un loc. Bei ceva? Ce sa iti aducem de baut? Un vin, un whisky?". Stop ! prima capcana. Atac din flanc al tatalui. Te intreaba intai daca bei. Daca zici ca nu bei, pari un mototol, daca zici ca bei si iti lucesc ochii cand auzi de un whiskean, deja esti alcoolic si oricum ar fi, ai o bila neagra. De obicei alegi sa bei, daca tot e de rahat, macar sa fie imbibat in alcool.
Mama, mult mai putin fina ca tatal, ataca frontal, la baioneta :" Ce sa iti dea mama de mancare? Avem asa: un aperitiv, vaaai, asa ceva usor, un salamior, branzica. Apoi la felul intai o ciorbita buuuuuna, de pui, o minunatie, apoi iti da mama niste sarmalute, te lingi pe degete nu alta. Si avem si niste fripturica, am inteles ca iti place aia de pui, am facut SPECIAL pentru tine,cu cartofiori prajiti. Desi am inteles ca ai fi la cura,a sa ca avem si legume fierte. Delicios, nu ai mancat asa ceva nici la tine acasa". Knock out total ! Intai foloseste diminutive. In ochii ei esti, clar, un retard. Apoi iti prezinta, mai ceva ca la restaurant, sapte feluri de mancare de te intrebi daca a mai ramas ceva marfa la Carrefour si decisiva, de-ci-si-va... iti jigneste si pe biata maica-ta, ca nu a facut ea in viata ei mancare ca madam. Razboi total. Prins la mijloc, cauti scaparea in ochii ei, a jumatatii jumatatilor, lumina ochilor, iubirea vietii, etc. Tradare ! Individa trecuse cu arme si bagaje la inamici : " Adu, mama din toate, eh, lasa ca stiu eu ca mananca mult. Se fandoseste el cu regimul lui, dar ce, lui ii trebuie regim? Nu vezi ce flumos e, ca-mi vine sa-l mananc tot". Mdea, mai bine ar manca ea tot.
Si incepe ospatul. Curg tavile, farfuriile, tacamurile, mancarurile de zici ca maine se decreteaza foamete generala. Parintii, care abia ciugulesc cate ceva, te analizeaza. Nici macar discret, ci se holbeaza efectiv la tine. De la cum tii cutitul si furculita, la ce fel te strambi cand gusti din " sarmalute, te lingi pe degete nu alta ", nu le scapa nimic. Si ca si cum nu ar fi de ajuns, nici macar nu te lasa sa mesteci ca omul, ci te asalteaza cu intrebari. tatal va vrea sa stii daca iti place fotbalul si cu ce echipa tii. Daca el e stelist si tu dinamovist, tace. Dar nu uita. Si nu iarta. Si te preia mama :" Eh, lasa, tu, baiatu cu de astea cu fotbalul ( se apleaca usor peste masa soptind complice: e nebun dupa fotbal, nu il dezlipesti de la teve cand joaca Steaua ), zi mai bine cu ce te ocupi". Alt stop cadru: mama va vrea mereu sa stii cu ce te ocupi. Sa vada cu ce amarastean sau din contra, cu ce viitor magnat, umbla fiisa. Sfat: in situatia asta neaparat sa raspunzi cu ce ITI DORESTI sa faci sau CE VEI FACE, nu cu ce faci momentan. Pentru ca, o data pari un tip cu viziune, care se gandeste la viitorul lui si in al doilea rand, oricum momentan ai un job de rahat si ai toate sansele sa fii privit ca un parazit social nedemn de progenitura de vita nobila a domniilor lor. Tatal, ca o fiara ranita, sare la beregata: " Bah, da voi, astia de la Dinamo, mai bateti bah si voi pe cineva, ha ha ha?". Si-o cauta. Dar nu poti riposta. Te simti legat de maini si de picioare. Mama: "Uf, ti-am zis sa incetezi cu asta cu fotbalu', bine ca sunteti voi astia de la Steaua mai breji, ca aveti 2 antrenori pe luna ( iar se apleaca peste masa si spune discret: sunt la curent cu tot, iti dai seama, il aud pe nebun urland prin casa)". Si, planuri mari? Familie, copii?" Tu sincer ai avea. In viitor. In viitorul foarte indepartat. Si nu cu fiica'sa. Dar parca poti sa ii spui asta patrapufnitei? Zambesti misterios de nu intelege nici ea, nici fiica'sa ce dracu ai vrut sa spui.
Daca te lovesc nevoile fiziologice, rezista cu stoicism. E de ajuns sa te duci la wc trei minute ca te vor toca toti trei ca pe pasta de mici. Cand vei reveni in camera te vor fixa toti trei cu o privire tampa din care nici tu, nici ei nu inteleg ce dracu vor ei sa spuna.
Momentul plecarii e la fel de crancen. Mama te va intreba daca ti-a placut pe la ei. Culmea tupeului e ca te va intreba si cand mai revii desi se citeste pe mecla ei ca nu ar mai vrea vreodata sa le treci pragul. Culmea culmilor tupeului, ascuns sub masca bunavointei, e atunci cand iti pregateste ea, din prea mare mila ei, un pachetel cu "bunatati facute special pentru tine", pe care sa il iei acasa. Jalnic. Umilit, o ajuti pe iubi sa se imbrace, doar doar oi mai salva din aparente, iesi spasit din casa si il auzi pe taica-su cum iti arunca peste umar: " Zi bah, cum e acolo la voi, in Stefan cel Mare, tot asa 300 de oameni mergeti pe stadion, hahahah?".
Pe drumul de intoarcere tacerea apasatoare dintre voi e deranjata doar razlet de cotcodacelile ei: " Si, cum ti s-au parut ai mei? Sunt super de treaba, ti-am zis eu! Iar lu' mama i-ai placut mult, nu mi-a zis dar o stiu eu cand ii place de cineva. Si tata nu e baiat rau, asa tachineaza el pe cine ii place lui. Deci sa stii ca si el te place. Si ti-am zis ca te iubesc mult, nu-i asa?"
In mintea ta, ideea unui triplu asasinat nu ti se mai pare deloc deplasata...
Prima si cea mai la indemana tentatie: sa scapi, sa te sustragi miseleste. Dar, ce, poti? Dupa prima propozitie, enuntata mai sus, vine argumentatia fatala : " Daca ai sti cum gateste mama, dumnezeieste ". Intr-adevar de dumnezei ziceai si tu ceva in minte, dar cred ca erau din alta religie. Daca inca mai eziti, asta se citeste clar pe fata ta lunga, urmeaza decisiva :" Sa stii iubi, ca ma supar tare mult daca nu vii sa ii cunosti. Ai mei sunt niste oameni atat de misto ". Bine totusi ca a precizat de la bun inceput ca sunt oameni...
Exista doua variante: prima in care mergi tu cu ea de manuta la ai ei si a doua cand ea te asteapta deja la ai ei. Prima e varianta soft, a doua e apocaliptica. De ce? Simplu: posibilitatea de a te informa referitor la gusturile parintilor. Tu vrei sa pari cat mai prezentabil in special in fata mamei ( subiectul "tata" il tratam ulterior ). Mama careia tre sa ii iei flori. Acum, daca ea vine cu tine, poti sa o intrebi: " Auzi, scumpi, dar mamei tale ce flori ii plac?". Intreabrea de bun simt, raspunsul standard: " Ei, iubi, nu tre sa te deranjezi. Poti eventual sa iei acolo cateva prajituri, cel mult. ". Daca mai intrebi si ce prajituri, pari realmente bou, asa ca te abtii. Si iei flori. Odata ajuns in fata florariei, incep si ei sa ii sticleasca ochii. Parca ar pofti si ea la unul. La un buchet, adica. Ca sa nu pari neam prost, ii iei si ei. Daca vrei cu adevarat sa o dai pe spate pe masa, te opresti si la cofetarie si iei si niste prajituri. Placerea de a o vedea pe soacra-ta: nepretuita. Pentru flori + prajituri = 100 Ron, exista MasterCard. Dezavantajul : daca iubita vine cu tine e ca tot drumul iti va lauda mancarurile gatite de masa, cu ciorbite face, ce sarmalute, ce fripturica, ce salatute, ce prajiturele. pana ajungi la locul macelului, esti deja satul. De tot.
Daca gagica nu vine cu tine, tre sa intuiesti tu ce ii place lu'masa. Invariabil vei alege exact florile pe care asta le detesta si prajiturile de la care acu un an a facut toxiinfectie alimentara. Fireste, mama nu se va manifesta ca atare. Nu se va manifesta deloc. Odata raceala instalata, slabe sanse sa se mai schimbe ceva. Dar sa continuam.
Tatal. Lu tac'su tre sa ii iei si tu, ca baietii, o sticla de vin. Din ala bun. Aici e si mai nasol, ca nu poti sa ii ceri sfatul consoartei. Mai mult ca sigur ca nu stie ce vin consuma taica-su inainte sa o bata cand era mica. Ca sa nu pari rupt in cur, ii iei un vin scump. Ca sa nu para rupt in cur, scoate si el din bar un vin mult mai scump ca al tau. Placerea de a il vedea pe tata socru cum te umileste: nepretuita. Pentru stilca de vin = 100 Ron, tot saracu' MasterCard.
Odata depasite primele momente penibile, urmeaza episodul in care parintii incearca sa intareasca cele spuse de iubi si sa para niste " oameni misto ". " Dar hai, pofteste, ia un loc. Bei ceva? Ce sa iti aducem de baut? Un vin, un whisky?". Stop ! prima capcana. Atac din flanc al tatalui. Te intreaba intai daca bei. Daca zici ca nu bei, pari un mototol, daca zici ca bei si iti lucesc ochii cand auzi de un whiskean, deja esti alcoolic si oricum ar fi, ai o bila neagra. De obicei alegi sa bei, daca tot e de rahat, macar sa fie imbibat in alcool.
Mama, mult mai putin fina ca tatal, ataca frontal, la baioneta :" Ce sa iti dea mama de mancare? Avem asa: un aperitiv, vaaai, asa ceva usor, un salamior, branzica. Apoi la felul intai o ciorbita buuuuuna, de pui, o minunatie, apoi iti da mama niste sarmalute, te lingi pe degete nu alta. Si avem si niste fripturica, am inteles ca iti place aia de pui, am facut SPECIAL pentru tine,cu cartofiori prajiti. Desi am inteles ca ai fi la cura,a sa ca avem si legume fierte. Delicios, nu ai mancat asa ceva nici la tine acasa". Knock out total ! Intai foloseste diminutive. In ochii ei esti, clar, un retard. Apoi iti prezinta, mai ceva ca la restaurant, sapte feluri de mancare de te intrebi daca a mai ramas ceva marfa la Carrefour si decisiva, de-ci-si-va... iti jigneste si pe biata maica-ta, ca nu a facut ea in viata ei mancare ca madam. Razboi total. Prins la mijloc, cauti scaparea in ochii ei, a jumatatii jumatatilor, lumina ochilor, iubirea vietii, etc. Tradare ! Individa trecuse cu arme si bagaje la inamici : " Adu, mama din toate, eh, lasa ca stiu eu ca mananca mult. Se fandoseste el cu regimul lui, dar ce, lui ii trebuie regim? Nu vezi ce flumos e, ca-mi vine sa-l mananc tot". Mdea, mai bine ar manca ea tot.
Si incepe ospatul. Curg tavile, farfuriile, tacamurile, mancarurile de zici ca maine se decreteaza foamete generala. Parintii, care abia ciugulesc cate ceva, te analizeaza. Nici macar discret, ci se holbeaza efectiv la tine. De la cum tii cutitul si furculita, la ce fel te strambi cand gusti din " sarmalute, te lingi pe degete nu alta ", nu le scapa nimic. Si ca si cum nu ar fi de ajuns, nici macar nu te lasa sa mesteci ca omul, ci te asalteaza cu intrebari. tatal va vrea sa stii daca iti place fotbalul si cu ce echipa tii. Daca el e stelist si tu dinamovist, tace. Dar nu uita. Si nu iarta. Si te preia mama :" Eh, lasa, tu, baiatu cu de astea cu fotbalul ( se apleaca usor peste masa soptind complice: e nebun dupa fotbal, nu il dezlipesti de la teve cand joaca Steaua ), zi mai bine cu ce te ocupi". Alt stop cadru: mama va vrea mereu sa stii cu ce te ocupi. Sa vada cu ce amarastean sau din contra, cu ce viitor magnat, umbla fiisa. Sfat: in situatia asta neaparat sa raspunzi cu ce ITI DORESTI sa faci sau CE VEI FACE, nu cu ce faci momentan. Pentru ca, o data pari un tip cu viziune, care se gandeste la viitorul lui si in al doilea rand, oricum momentan ai un job de rahat si ai toate sansele sa fii privit ca un parazit social nedemn de progenitura de vita nobila a domniilor lor. Tatal, ca o fiara ranita, sare la beregata: " Bah, da voi, astia de la Dinamo, mai bateti bah si voi pe cineva, ha ha ha?". Si-o cauta. Dar nu poti riposta. Te simti legat de maini si de picioare. Mama: "Uf, ti-am zis sa incetezi cu asta cu fotbalu', bine ca sunteti voi astia de la Steaua mai breji, ca aveti 2 antrenori pe luna ( iar se apleaca peste masa si spune discret: sunt la curent cu tot, iti dai seama, il aud pe nebun urland prin casa)". Si, planuri mari? Familie, copii?" Tu sincer ai avea. In viitor. In viitorul foarte indepartat. Si nu cu fiica'sa. Dar parca poti sa ii spui asta patrapufnitei? Zambesti misterios de nu intelege nici ea, nici fiica'sa ce dracu ai vrut sa spui.
Daca te lovesc nevoile fiziologice, rezista cu stoicism. E de ajuns sa te duci la wc trei minute ca te vor toca toti trei ca pe pasta de mici. Cand vei reveni in camera te vor fixa toti trei cu o privire tampa din care nici tu, nici ei nu inteleg ce dracu vor ei sa spuna.
Momentul plecarii e la fel de crancen. Mama te va intreba daca ti-a placut pe la ei. Culmea tupeului e ca te va intreba si cand mai revii desi se citeste pe mecla ei ca nu ar mai vrea vreodata sa le treci pragul. Culmea culmilor tupeului, ascuns sub masca bunavointei, e atunci cand iti pregateste ea, din prea mare mila ei, un pachetel cu "bunatati facute special pentru tine", pe care sa il iei acasa. Jalnic. Umilit, o ajuti pe iubi sa se imbrace, doar doar oi mai salva din aparente, iesi spasit din casa si il auzi pe taica-su cum iti arunca peste umar: " Zi bah, cum e acolo la voi, in Stefan cel Mare, tot asa 300 de oameni mergeti pe stadion, hahahah?".
Pe drumul de intoarcere tacerea apasatoare dintre voi e deranjata doar razlet de cotcodacelile ei: " Si, cum ti s-au parut ai mei? Sunt super de treaba, ti-am zis eu! Iar lu' mama i-ai placut mult, nu mi-a zis dar o stiu eu cand ii place de cineva. Si tata nu e baiat rau, asa tachineaza el pe cine ii place lui. Deci sa stii ca si el te place. Si ti-am zis ca te iubesc mult, nu-i asa?"
In mintea ta, ideea unui triplu asasinat nu ti se mai pare deloc deplasata...
luni, 11 octombrie 2010
Entuziasmofilius maximus
In viata asta a mea am doua probleme grave. Nu stiu care e mai grava dintre ele, cert e ca ma lovesc de ele constant.
Prima ar fi ca multa lume imi spune ca seman cu Bote. Da, ati auzit bine, cu insusi Bote. Bote cel cu Bianca, Bote cel cu mama Zina, Bote cel cu multe femei si in egala masura cu multi baieeti. Si cand zic baietei, ma refer strict la prezentari. Cand isi prezinta unul altuia ce mai e la moda.
A doua problema ar fi aceea ca, vezi Doamne, sunt un om lipsit de entuziasm. Daca la faza cu Bote mai inghit eu (ups!!!) si mai las de la mine, ca inca nu mi-am dat seama daca a fi comparat cu "Burlacu'" e de bine sau de rau, treaba cu entuziasmul, mai precis cu lipsa lui, ma pune serios pe ganduri.
Daca treaba cu Bote e relativ recenta, treaba cu entuziasmul e veche rau. Incep sa cred ca inca de cand m-am nascut. Sau chiar de dinainte. Cred ca am fost neentuziast inca din faza intrauterina. Unicul caz inregistrat in lume de Apaticus Intrauterinus. Fiind primul caz, am toate sansele sa intru in anale. Scuze, Bote !
In copilarie, nici urma de entuziasm. Cand ceilalti copii zburdau pe maidan, eu abia ma taraiam spre locul de joaca. La fotbal, jucam pe post de pomanagiu-dreapta, asteptam sa vina mingea la mine si poate asa ma atingeam de ea. Victoriile, ca si infrangerile, ma lasau rece.
Situatia nu s-a schimbat radical nici mai tarziu. Cand colegii mei multumeau Divinitatii ca au luat BAC-ul eu ma uitam ca vitelul la poarta noua pe listele alea si nu ma bucuram deloc. Am intrat printre primii la facultate si le-am telefonat scurt alor mei cu aceeasi voce neutra cu care i-as fi anuntat ca a inceput sa ploua.
Cand am luat licenta, am baut fara pic de entuziasm cateva beri si cand m-am dus la primul job, colegii ma intrebau zilnic de ce sunt suparat, daca s-a intamplat ceva. Nu aveam nimic, nici macar chef de munca. Ma taraiam spre serviciu cu aceeasi pofta cu care acum cativa ani ma duceam sa bat mingea pe maidan.
M-am mutat la Bucuresti, aici colegii cei noi, baieti fini, mi-au spus de la obraz: " bah baiatule, tu cand vii la munca, parca mergi la inmormantare". Sa nu intelegeti acum ca lipsa mea de entuziasm se reduce doar la munca. Nu nu, se pare ca in permanenta afisez o fata de nemultumit de parca nimic pe lumea asta nu m-ar satisface.
Tot gandindu-ma la problema asta a mea, am incercat sa gasesc si explicatii. Ei bine, iata-le, in ordinea numerelor de pe tricou :
1. Sunt gras. Ma rog, gras e un cuvant cam dur. As spune supraponderal. Am cateva kilograme in plus. Mereu am avut. Unde ati vazut voi grasi entuziasti? Si apoi, daca vezi un grasun plin de voiosie, nu-i asa ca pare si mai suspect? Ce motiv de entuziasm sa aiba un rotofei?
2. Beau. Da, consum alcool. Nu cu regularitate de ceas elvetian, dar macar cu perseverenta de roman get-beget. Sa imi spuneti voi mie acum ce entuziasm sa mai ai dimineata de dupa, cand te trezesti cu capul cat o banita si cautand de-a busilea drumul spre wc. Si unde mai pui ca dai in casa de amanta,nevasta, prietena, mama, bunica, vecina care invariabil iti vor pune stupida intrebare: " Iar ai baut, nu?"
3. Si entuziastii mor. Unii dintre ei, chiar mai devreme decat cei ca mine. Si atunci, de ce sa imi bat capul? De ce sa nu astept sfarsitul cu o mutra acra, impasibila? Oare entuziastii mor mai cu spor?
4. Asemanarea cu Bote. Care, chiar daca exista, chiar daca nu (asemanarea, nu Bote), in mod cert nu iti da niciun motiv de a fi exaltat. Oare, daca as fi mai entuziast, o sa ma confunde Bianca intr-o seara cu el?
Pentru ca este un text inceput si continuat fara nici cea mai mica urma de entuziasm, acest post se incheie subit aici.
Va multumesc!
Prima ar fi ca multa lume imi spune ca seman cu Bote. Da, ati auzit bine, cu insusi Bote. Bote cel cu Bianca, Bote cel cu mama Zina, Bote cel cu multe femei si in egala masura cu multi baieeti. Si cand zic baietei, ma refer strict la prezentari. Cand isi prezinta unul altuia ce mai e la moda.
A doua problema ar fi aceea ca, vezi Doamne, sunt un om lipsit de entuziasm. Daca la faza cu Bote mai inghit eu (ups!!!) si mai las de la mine, ca inca nu mi-am dat seama daca a fi comparat cu "Burlacu'" e de bine sau de rau, treaba cu entuziasmul, mai precis cu lipsa lui, ma pune serios pe ganduri.
Daca treaba cu Bote e relativ recenta, treaba cu entuziasmul e veche rau. Incep sa cred ca inca de cand m-am nascut. Sau chiar de dinainte. Cred ca am fost neentuziast inca din faza intrauterina. Unicul caz inregistrat in lume de Apaticus Intrauterinus. Fiind primul caz, am toate sansele sa intru in anale. Scuze, Bote !
In copilarie, nici urma de entuziasm. Cand ceilalti copii zburdau pe maidan, eu abia ma taraiam spre locul de joaca. La fotbal, jucam pe post de pomanagiu-dreapta, asteptam sa vina mingea la mine si poate asa ma atingeam de ea. Victoriile, ca si infrangerile, ma lasau rece.
Situatia nu s-a schimbat radical nici mai tarziu. Cand colegii mei multumeau Divinitatii ca au luat BAC-ul eu ma uitam ca vitelul la poarta noua pe listele alea si nu ma bucuram deloc. Am intrat printre primii la facultate si le-am telefonat scurt alor mei cu aceeasi voce neutra cu care i-as fi anuntat ca a inceput sa ploua.
Cand am luat licenta, am baut fara pic de entuziasm cateva beri si cand m-am dus la primul job, colegii ma intrebau zilnic de ce sunt suparat, daca s-a intamplat ceva. Nu aveam nimic, nici macar chef de munca. Ma taraiam spre serviciu cu aceeasi pofta cu care acum cativa ani ma duceam sa bat mingea pe maidan.
M-am mutat la Bucuresti, aici colegii cei noi, baieti fini, mi-au spus de la obraz: " bah baiatule, tu cand vii la munca, parca mergi la inmormantare". Sa nu intelegeti acum ca lipsa mea de entuziasm se reduce doar la munca. Nu nu, se pare ca in permanenta afisez o fata de nemultumit de parca nimic pe lumea asta nu m-ar satisface.
Tot gandindu-ma la problema asta a mea, am incercat sa gasesc si explicatii. Ei bine, iata-le, in ordinea numerelor de pe tricou :
1. Sunt gras. Ma rog, gras e un cuvant cam dur. As spune supraponderal. Am cateva kilograme in plus. Mereu am avut. Unde ati vazut voi grasi entuziasti? Si apoi, daca vezi un grasun plin de voiosie, nu-i asa ca pare si mai suspect? Ce motiv de entuziasm sa aiba un rotofei?
2. Beau. Da, consum alcool. Nu cu regularitate de ceas elvetian, dar macar cu perseverenta de roman get-beget. Sa imi spuneti voi mie acum ce entuziasm sa mai ai dimineata de dupa, cand te trezesti cu capul cat o banita si cautand de-a busilea drumul spre wc. Si unde mai pui ca dai in casa de amanta,nevasta, prietena, mama, bunica, vecina care invariabil iti vor pune stupida intrebare: " Iar ai baut, nu?"
3. Si entuziastii mor. Unii dintre ei, chiar mai devreme decat cei ca mine. Si atunci, de ce sa imi bat capul? De ce sa nu astept sfarsitul cu o mutra acra, impasibila? Oare entuziastii mor mai cu spor?
4. Asemanarea cu Bote. Care, chiar daca exista, chiar daca nu (asemanarea, nu Bote), in mod cert nu iti da niciun motiv de a fi exaltat. Oare, daca as fi mai entuziast, o sa ma confunde Bianca intr-o seara cu el?
Pentru ca este un text inceput si continuat fara nici cea mai mica urma de entuziasm, acest post se incheie subit aici.
Va multumesc!
vineri, 24 septembrie 2010
Indiferenta nu ucide, indiferenta schilodeste
Traim intr-o tara de cacat aflata intr-o lume de si mai mare cacat. Intr-o lume unde ni se spune intai ca ne nastem egali dar aflam mai pe urma ca unii sunt mai egali decat noi. Si cu cat vrem sa fim mai egali cu ei cu atat ei sprinteaza mai rapid si egalitatea dintre noi creste.
Intr-o lume de egalitati variabile avem nesimtirea porceasca de a fi indiferenti. Dupa ce ca marea majoritate este asuprita de si mai marea minoritate conducatoare, printr-un mecanism ce sfideaza logica, caci bunul simt nu mai poate fi demult adus in discutie, indivizii ce compun marea majoritate se comporta intre ei ca niste hiene.
Nu ma ingretoseaza tipul cu Mercedes ce sfideaza multimile stranse sa protesteze in strada ca nu au ce manca. E vorba pana la urma de doua lumi diferite aflate intamplator in contact, si nici acela un contact direct. Prin geamul limuzinei se vede totul foarte mic dinauntru si exagerat de mare dinafara.
In schimb, ma face efectiv sa ma intreb ce dracu cautam noi aici, cu ce drept populam lumea asta si respiram aerul din jur, atunci cand vad cum ne sfasiem noi intre noi. Cum aceeasi oameni care ies in strada sunt persiflati de altii la fel ca ei, de acelasi statut social sau poate situati si mai jos pe ierarhia societatii. Cum atunci cand vedem un om cazut pe jos intoarcem capul in alta parte prefacandu-ne preocupati de cine stie ce probleme existentiale. Mai mult, aruncam printre dinti un "Da-l incolo de betiv ordinar". Cum atunci cand vedem un om talharit in autobuz devenim brusc interesati de ultimele stiri din Click-ul vecinului de scaun. Cum atunci cand aflam din paginile unui ziar ca un copil e bolnav si are nevoie de ajutor mai comandam un meniu la Mc Donalds de 3 euro si nici prin gand nu ne trece sa dam un sms de 1 euro. Cum atunci cand vreun napastuit, nebun sau doar excentric se urca pe un stalp si ameninta ca se arunca, ne adunam ca la concert si facem pariuri pe soarta omului si facem poze cu mobilul pe care intr-o culme a imbecilitatii le postam eventual si pe Facebook sau unde mai putem.
Cum atunci cand noi insine suntem victimele vreunei agresiuni ne uitam cu disperare in jur, agatandu-ne privirea de privirile nepasatoare ale celorlalti, cautam sprijinul oricui, am dori ca barbatul cazut pe strada sa se ridice si sa ne dea o mana de ajutor, ca batranul talharit din autobuz sa ii puna el pe fuga pe cei care te pun la pamant, ca tipul care iti face poza cu mobilul cand esti cazut la pamant sa se opreasca dracului din sedinta foto si sa testeze odata sms-ul ala care te va scoate din mizerie.
Traim intr-o lume de cacat, aflata intr-o tara de si mai mare cacat. In care indiferenta nu ucide pe nimeni, dar schilodeste suflete la foc automat
Intr-o lume de egalitati variabile avem nesimtirea porceasca de a fi indiferenti. Dupa ce ca marea majoritate este asuprita de si mai marea minoritate conducatoare, printr-un mecanism ce sfideaza logica, caci bunul simt nu mai poate fi demult adus in discutie, indivizii ce compun marea majoritate se comporta intre ei ca niste hiene.
Nu ma ingretoseaza tipul cu Mercedes ce sfideaza multimile stranse sa protesteze in strada ca nu au ce manca. E vorba pana la urma de doua lumi diferite aflate intamplator in contact, si nici acela un contact direct. Prin geamul limuzinei se vede totul foarte mic dinauntru si exagerat de mare dinafara.
In schimb, ma face efectiv sa ma intreb ce dracu cautam noi aici, cu ce drept populam lumea asta si respiram aerul din jur, atunci cand vad cum ne sfasiem noi intre noi. Cum aceeasi oameni care ies in strada sunt persiflati de altii la fel ca ei, de acelasi statut social sau poate situati si mai jos pe ierarhia societatii. Cum atunci cand vedem un om cazut pe jos intoarcem capul in alta parte prefacandu-ne preocupati de cine stie ce probleme existentiale. Mai mult, aruncam printre dinti un "Da-l incolo de betiv ordinar". Cum atunci cand vedem un om talharit in autobuz devenim brusc interesati de ultimele stiri din Click-ul vecinului de scaun. Cum atunci cand aflam din paginile unui ziar ca un copil e bolnav si are nevoie de ajutor mai comandam un meniu la Mc Donalds de 3 euro si nici prin gand nu ne trece sa dam un sms de 1 euro. Cum atunci cand vreun napastuit, nebun sau doar excentric se urca pe un stalp si ameninta ca se arunca, ne adunam ca la concert si facem pariuri pe soarta omului si facem poze cu mobilul pe care intr-o culme a imbecilitatii le postam eventual si pe Facebook sau unde mai putem.
Cum atunci cand noi insine suntem victimele vreunei agresiuni ne uitam cu disperare in jur, agatandu-ne privirea de privirile nepasatoare ale celorlalti, cautam sprijinul oricui, am dori ca barbatul cazut pe strada sa se ridice si sa ne dea o mana de ajutor, ca batranul talharit din autobuz sa ii puna el pe fuga pe cei care te pun la pamant, ca tipul care iti face poza cu mobilul cand esti cazut la pamant sa se opreasca dracului din sedinta foto si sa testeze odata sms-ul ala care te va scoate din mizerie.
Traim intr-o lume de cacat, aflata intr-o tara de si mai mare cacat. In care indiferenta nu ucide pe nimeni, dar schilodeste suflete la foc automat
luni, 20 septembrie 2010
Diferenta dintre noi
Ok. Am stabilit deja: sunt imatur. Am 29 de ani dar ma comport ca un copil de 16, hai 18 ani, cu indulgenta. Am manifestari infantile si gandesc precum un pusti la pubertate. Nu imi bat capul cu multiplele probleme zilnice si gandul imi sta numai la distractie, sex, alcool, nopti pierdute si iar sex. Nu am realizat nimic pana la varsta asta si nici nu dau vreun semn ca as realiza ceva de-acum incolo, cel putin nu in perioada urmatoare. Si nu par a fi preocupat de asta. Nu imi asum responsabilitati si nici macar nu imi pasa ca nu imi asum chestiile astea. Mi-e teama de ele. Deci de ce mi-as asuma niste chestii care ma infricoseaza teribil? Nu am nimic pe numele meu. Nu am casa mea, nu am masina mea, nici macar telefonul mobil, ipodul sau pixul cu care scriu la birou nu sunt ale mele. Banca nu mi-ar putea lua nimic in caz ca nu mi-as mai plati ratele. Nu m-am casatorit inca si nici nu am inceput inca sa ma gandesc la posibilitatea asta. Ma amagesc si ii amagesc pe cei din jur ca poate dupa 30 de ani o sa incep sa ma gandesc mai serios la acest aspect. Adica nu ca o sa o fac, ci ca ma voi gandi parecum serios la asta. Si la cat de serios sunt eu in general, ma gandesc ca o sa raman neinsurat. Despre copii nici nu poate fi vorba. Pai eu abia am grija de mine deci cum as avea grija de un copil?
Ok. Am stabilitdeja: voi sunteti maturi. Aveti tot 29 de ani dar va comportati ca niste adulti de 40, hai 45, cu maxima indulgenta. Aveti manifestari de oameni mari si gandire cat doi intelepti tibetani. Va strofocati cu toate problemele zilnice iar daca e o zi fara probleme, aveti grija sa va creati voi unele nou-noute. Gandul va sta la birou, deadline-uri, seful care va nedreptateste, curva de secretara care a avansat in timp ce voi ati ramas pe aceeasi pozitie, nevasta/sotul care va inseala sau poate va inseala, putinul timp liber, concediile pregatite cu un an inainte, urmatorul copil care va veni si deja i-ati fixat data de nastere, numele, nasii, culoarea camerei si modelul de masina pe care il va avea la 18 ani. Totul e planificat la milimetru. Ati realizat tot pana la aceasta varsta si nu dati semne ca mai aveti ceva sa realizati. Dar nici ca ati fi multumiti cu ce aveti. Si pareti foarte preocupati de asta. Munciti zi lumina si apoi inventati diagnostice imbecile gen " criza de 30 de ani" ca sa va acoperiti frustrarile din ce in ce mai multe si mai complexe. Va asumati responsabilitati si cand nu aveti ce sa va asumati va incarcati cu responsabilitatile altora. Apoi deveniti depresivi, dati vina pe sistem, pe seful ala idiot si pe secretara care a avansat in timp ce voi tot acolo sunteti, ba cu mai multe responsabilitati pe cap. Aveti o gramada de bunuri pe numele vostru. Aveti rate la banca, aveti credit pentru casa, masina, televizor, WII, si mai stiu eu cate. In secunda doi in care nu va mai permiteti o rata, banca va pulverizeaza. Fireste, deja aveti o familie, de cativa ani. V-ati casatorit devreme, de teama sa nu ramaneti ne... De parca se termina portia de nunti pe urmatorii 5 ani. At bagat rapid si un copil, poate chiar doi. Repede repede, daca la anu nu mai putem face? Sau poate la anul nu se mai poarta copilul? Nu putem sa nu fim in trend. Nu avem cu ce sa il crestem? Da ce, bunicii nostri cum au crescut? Si iarba cum creste, ce ii da cineva da manacare?
La 29 de ani, aveti cam tot ce puteti obtine intr-o viata de om si ati facut toate chestiile pe care le puteati face intr-o viata de om. Tot ce veti face de acum incolo ati facut deja, va fi doar o repetitie ca o ciorba reincalzita.
Diferenta dintre noi e ca la 29 de ani mai am atat de mult de facut...
Ok. Am stabilitdeja: voi sunteti maturi. Aveti tot 29 de ani dar va comportati ca niste adulti de 40, hai 45, cu maxima indulgenta. Aveti manifestari de oameni mari si gandire cat doi intelepti tibetani. Va strofocati cu toate problemele zilnice iar daca e o zi fara probleme, aveti grija sa va creati voi unele nou-noute. Gandul va sta la birou, deadline-uri, seful care va nedreptateste, curva de secretara care a avansat in timp ce voi ati ramas pe aceeasi pozitie, nevasta/sotul care va inseala sau poate va inseala, putinul timp liber, concediile pregatite cu un an inainte, urmatorul copil care va veni si deja i-ati fixat data de nastere, numele, nasii, culoarea camerei si modelul de masina pe care il va avea la 18 ani. Totul e planificat la milimetru. Ati realizat tot pana la aceasta varsta si nu dati semne ca mai aveti ceva sa realizati. Dar nici ca ati fi multumiti cu ce aveti. Si pareti foarte preocupati de asta. Munciti zi lumina si apoi inventati diagnostice imbecile gen " criza de 30 de ani" ca sa va acoperiti frustrarile din ce in ce mai multe si mai complexe. Va asumati responsabilitati si cand nu aveti ce sa va asumati va incarcati cu responsabilitatile altora. Apoi deveniti depresivi, dati vina pe sistem, pe seful ala idiot si pe secretara care a avansat in timp ce voi tot acolo sunteti, ba cu mai multe responsabilitati pe cap. Aveti o gramada de bunuri pe numele vostru. Aveti rate la banca, aveti credit pentru casa, masina, televizor, WII, si mai stiu eu cate. In secunda doi in care nu va mai permiteti o rata, banca va pulverizeaza. Fireste, deja aveti o familie, de cativa ani. V-ati casatorit devreme, de teama sa nu ramaneti ne... De parca se termina portia de nunti pe urmatorii 5 ani. At bagat rapid si un copil, poate chiar doi. Repede repede, daca la anu nu mai putem face? Sau poate la anul nu se mai poarta copilul? Nu putem sa nu fim in trend. Nu avem cu ce sa il crestem? Da ce, bunicii nostri cum au crescut? Si iarba cum creste, ce ii da cineva da manacare?
La 29 de ani, aveti cam tot ce puteti obtine intr-o viata de om si ati facut toate chestiile pe care le puteati face intr-o viata de om. Tot ce veti face de acum incolo ati facut deja, va fi doar o repetitie ca o ciorba reincalzita.
Diferenta dintre noi e ca la 29 de ani mai am atat de mult de facut...
vineri, 17 septembrie 2010
Tristele corporatistele
Precizare oarecum necesara: textul este un pamflet sau poate mai mult decat atat. Orice asemanare cu persoane reale este, pe alocuri, intamplatoare.
Mie mi se par cele mai misto fete. Ele, tristele corporatistele. Le recunosti de la distanta. Unii ar spune ca le recunosti de la o posta, dar hai sa nu fim vulgari.
Ca si caracteristici generale, corporatistele sunt persoane cu bani mai multi decat majoritatea oamenilor de rand, mananca de obicei in oras, isi fac vacantele in strainatate, conduc masina pentru ca le face sa se simta mai puternice (desi de obicei nu e masina lor, ci a firmei), au un cult pentru cariera si ii desconsidera cu un aer de superioritate pe toti cei ce nu se incadreaza in acest tipar. Si totusi, exista diferente majore intre tristele corporatistele.
Dupa umila mea parere, din punct de vedere psiho-socio-comportamentalo-vestimentar, corporatistele se impart in doua mari categorii: constipatele si sleampetele.
Constipatele activeaza in multinationale grele, firme de avocatura, de audit, banci, telecomunicatii sau consultanta. Constipatele sunt cele puse mereu la 4 ace. Pantofi cu toc. Desi majoritatea habar nu au sa mearga pe tocuri. Ciorapi negri. Fusta stramta pana un pic mai jos de genunchi. Sacoul negru de sub care se ivesc gulerele de un alb imaculat al camasii. Parul aranjat ca in reviste si un zambet vadit fortat completeaza tabloul general. Pentru senzatii extreme, ochelari cu rama subtire pe nas, desi nu au avut vreodata probleme cu vederea. Constipatele sunt mereu pe fuga. Se trezesc in ultimul moment, pentru ca se culca tarziu, nu mananca nimic dimineata, ies in fuga din casa, isi uita de obicei telefonul, actele, cheile de la masina, se intorc dupa ele,se imbraca din mers, pana la masina, la stop se machiaza, baga tona de ruj pe buze, se parfumeaza si isi aranjeaza parul tot la volan, astfel ca atunci cand pasesc tantose pe usa biroului sa fie aranjate impecabil si sa le traga o flegma din priviri colegelor de pe pozitiile ierarhice inferioare. Odata asezate la birou, raspund in scarba celor 248 de mailuri primite peste seara, iar daca cineva comite imprudenta sa o strige pentru te miri ce, tipa din gura de sarpe ca e ocupata, ca nimeni nu apreciaza ca ea munceste si ca tine firma in spate. Marea majoritate a constipatelor fumeaza. De impresie. Li se pare sic sa socializeze la o tigara desi fumul le incurca vizibil, motiv pentru care fumeaza numai tigari de grosimea unui bat de chibrit. Constipatele discuta de obicei numai intre ele. Orice intrusa care nu se incadreaza in tipologia constipatei este automat si cu brutalitate exclusa. 99% din discutiile constipatelor se poarta in jurul unui singur subiect: sexul. 1% din conversatie reprezinta cererea si oferirea de bricheta pentru aprinderea unei noi tigari: " Imi dai si mie te rog bricheta sa imi mai aprind o tigara?" " Da, ia de aici, da si cum iti spuneam , ce i-as trage-o lu George de la IT, cre ca o are mare, am vazut asa conturul prin pantalonii aia cu care ai venit ieri la birou. Ah, aici la birou i-as trage-o". 99% din cele 99% discutii legate de sex sunt pur si simplu ipotetice. Verbele sunt toate la conditional-optativ :" i-as trage-o", "mi-ar placea", " ma intreb cum ar fi daca..". Asta pentru ca, indeobste, constipatele nu au o viata sexuala activa. Inconjurandu-se de un aer de superioritate insuportabil pentru cei din jur, devin automat inabordabile. Mai mult decat atat, crezandu-se ele insele mari dive, isi fixeaza asteptari atat de inalte vis-a-vis de barbatii din jur, incat oricine s-ar incumeta sa se apropie de ele, si-ar primi un mare flit peste ochi. In schimb, constipatele au fantezii. De obicei fantezii cu stafiditi. Idolii lor sunt, aproape invariabil, Sean Connery, Al Pacino si Virgil Iantu. Lista se poate completa cu o sumedenie de stafiditi, numele nici macar nu conteaza. Merg la sala doar sa saliveze la instructorul de acolo si se fac ca nu pricep cum se executa exercitiile doar-doar le-o pune ala mana pe fundul lasat ca sa le explice ce si cum. Constipatele vor sa dea impresia ca beau rar si numai fineturi, la petrecerile alea scortoase unde se fac manga din 2 pahare de whisky si spera sa le ingramadeasca pe vreo canapea vreun tip mai de doamne-ajuta. Daca se poate, sa nu le lase totusi semne pe gat, ar fi ideal. Nu da bine la imagine. De mancat baga in ele numai salate, fructe de mare si mancaruri cu nume imposibile si aspect ce te pune pe ganduri. Numai specialitati una si una. Constipatele isi fac vacantele in strainatate nu pentru a vizita ceva, ci doar pentru shopping. Arunca gramezi de bani pe pantofi, posete, pantofi, posete si pantofi. La 30 de ani nu se gandesc sa se marite ca nu au timp de cariera, la 35 de ani intra in depresie ca ar vrea un copil dar nu au cu cine sa il faca, iar la 40 de ani se trezesc niste obosite cu multi pantofi si o groaza de posete. Platesc pusti sa le insoteasca in oras ca sa le dea peste nas colegelor cu ce prospatura sta cu ele si, in lipsa de alternative viabile, apeleaza la fecundare in vitro. Astfel, la sapte ani cand intra la scoala, copilul ei va fi intrebat daca bunica care l-a adus vine sa il si ia dupa-amiaza. La batranete va arata si ea ca o stafida, dar Sean Connery, Al Pacino si, probabil, Virgil Iantu, se vor fi dus de mult din lumea asta.
Sleampetele sunt total opusul. Si nu prea. Dupa cum, de altfel, ne spune si denumirea, sleampetele sunt...sleampete. Ele activeaza de obicei in domenii unde, chipurile, ai nevoie de creativitate, inventivitate, spirit liber si minte deschisa. Foarte deschisa. De aceea publicitatea, PR-ul si designul vestimentar sau de interior (design interior se refera, desi poate nu credeti, la interiorul cladirilor) sunt printre domeniile unde intalnesti sleampete. De imbracat, se imbraca absolut dubios. Bocanci sau adidasi roz ori mov, ciorapi mov sau roz ( invers decat adidasii), siclam sau verzi, fusta scurta in carouri care acopera putin din picioarele de obicei subtiri si in "x", pulover lalau sau tricou cu mesaj, esarfa multicolora la gat, parul ravasit si vopsit in culorile curcubeului. Ochelarii cu lentile cat capul de strut si in culori vii confera sleampetelor un aspect de libelula beata. La fel, nici ele nu au avut vreodata probleme cu vederea. Ceilalti au avut. probleme la vederea lor fara ochelari. Sleampetele nu se grabesc niciodata, au tot timpul din lume. Spun ele ca au deadline-uri dar stiu mereu ca si maine e o zi si ca ce poti face azi e mai bine sa lasi pe maine ca poate se rezolva de la sine poimaine. Se trezesc tarziu, nu pentru ca se culca tarziu, ci pentru ca nu au de ce sa se trezeasca devreme, merg la birou oricum cand au ele chef. Munca de creatie poti sa o faci de oriunde si oricand, dar mereu in a doua parte a zilei. Asa ca dimineata si-o umplu band nspe cafele si sudand un pachet de tigari, alaturi de alte sleampete. Sleampetele nu vorbesc numai intre ele, din contra, adopta cu usurinta alte genuri, ba chiar se dau in vant dupa constipate, de care isi bat joc in mod constant. Sleampetele nu fumeaza de impresie, lor chiar le place. La fel si cu bautura, reminiscente ale serilor din Vama cand beau vodka cat bea boul apa si vomitau, pline de creativitate, in cort. Din cand in cand o mai ard si azi in Vama, sub acoperire. 100% din discutiile sleampetelor sunt, surpriza....despre sex. Nu isi irosesc acel 1% sa isi mai ceara bricheta una alteia, se servesc pur si simplu. "Mama, deci mi-a tras-o George de la IT aseara de astazi nu mai puteam sa merg. O are mult mai mare decat credeam eu cand l-am vazut ieri la birou in pantalonii aia". Asta pentru ca, indeobste, sleampetele au o viata sexuala activa. Chiar hiperactiva. Inconjurandu-se cu un aer de maxima disponibilitate cu accente de disperare, devin automat accesibile si abordabile. Mai mult decat atat, constientizand ele insele faptul ca sunt niste naspete, nu isi fixeaza standarde prea inalte, multumindu-se cu ce pica. Si mai pica. Sleampetele au si ele fantezii dar nu cu stafiditi, ci cu staruri in voga. Tipi nu neaparat frumosi, ci, spun ele, interesanti. Aici se observa ca un tip, cu cat e mai ciudat, in acceptiunea lor e mai bun. Printre idolii la zi ale sleampetelor sunt: Hugh Jackman, Daniel Craig (noul Bond, pentru ignoranti) sau chiar Nicholas Cage !!! Lista e mult mai lunga, am ales doar trei nume la intamplare. Merg la sala din an in Paste, nu neaparat pentru instructor, dar daca se nimenreste, de ce nu? Cum am mai spus, sleampetele nu se dau in laturi de la consumul de alcool. Cica le da un fior creativ. Le plac petrecerile imbibate in alcool si se imbata greu, de la o sticla de tarie in sus, iar daca nu se gaseste vreunul sa le inghesuie pe o canapea, se inghesuie ele intre ele. Si petrecerea e reusita. De mancat, baga in ele orice, nu sunt genul sa cerceteze eticheta in cautare de "e"uri si numarand caloriile. Sleampetele isi fac vacantele in strainatate, dar nu neaparat pentru shopping. De obicei fac un soi de turism sexual mascat. Adica acasa spun ca merg sa viziteze locuri noi, trag rapid 3-4 cadre in afara unui muzeu si apoi pierd vremea prin baruri cautand vreun localnic dornic de senzatii tari. Combina fara restrictii alcoolul cu iarba. Cica si asta le da un fior creativ, ma rog. Shopping fac in ultima zi, pe fuga, si arunca in cos accesorii vestimentare extravagante si de un bun gust indoielnic. La 30 de ani nu se gandesc sa se marite ca nu vad rostul, la 35 de ani rad de alea care intra in depresie ca nu au un copil iar la 40 de ani duc copilul vecinelor la scoala, imbracate fiind la fel de sleampat ca la 20 de ani. Degeaba platesc pusti sa iasa cu ele, pana si astia au mandria lor. Despre facut copii, macar in vitro nici pomeneala. Are si Vitro asta, care o fi el, mandria sa. De aia, dupa cum am spus, duc copilul vecinelor la scoala, Astfel, la sapte ani, cand intra la scoala, copilul va fi intrebat daca femeia care l-a adus e bona sau e cazul sa sune la Politie. La batranete vor arata ca ET, dar si atunci ca si acum, Hugh Jackman, David Graig sau Nicholas Cage!!! vor fi pentru ele science fiction.
Mie mi se par cele mai misto fete. Ele, tristele corporatistele. Le recunosti de la distanta. Unii ar spune ca le recunosti de la o posta, dar hai sa nu fim vulgari.
Ca si caracteristici generale, corporatistele sunt persoane cu bani mai multi decat majoritatea oamenilor de rand, mananca de obicei in oras, isi fac vacantele in strainatate, conduc masina pentru ca le face sa se simta mai puternice (desi de obicei nu e masina lor, ci a firmei), au un cult pentru cariera si ii desconsidera cu un aer de superioritate pe toti cei ce nu se incadreaza in acest tipar. Si totusi, exista diferente majore intre tristele corporatistele.
Dupa umila mea parere, din punct de vedere psiho-socio-comportamentalo-vestimentar, corporatistele se impart in doua mari categorii: constipatele si sleampetele.
Constipatele activeaza in multinationale grele, firme de avocatura, de audit, banci, telecomunicatii sau consultanta. Constipatele sunt cele puse mereu la 4 ace. Pantofi cu toc. Desi majoritatea habar nu au sa mearga pe tocuri. Ciorapi negri. Fusta stramta pana un pic mai jos de genunchi. Sacoul negru de sub care se ivesc gulerele de un alb imaculat al camasii. Parul aranjat ca in reviste si un zambet vadit fortat completeaza tabloul general. Pentru senzatii extreme, ochelari cu rama subtire pe nas, desi nu au avut vreodata probleme cu vederea. Constipatele sunt mereu pe fuga. Se trezesc in ultimul moment, pentru ca se culca tarziu, nu mananca nimic dimineata, ies in fuga din casa, isi uita de obicei telefonul, actele, cheile de la masina, se intorc dupa ele,se imbraca din mers, pana la masina, la stop se machiaza, baga tona de ruj pe buze, se parfumeaza si isi aranjeaza parul tot la volan, astfel ca atunci cand pasesc tantose pe usa biroului sa fie aranjate impecabil si sa le traga o flegma din priviri colegelor de pe pozitiile ierarhice inferioare. Odata asezate la birou, raspund in scarba celor 248 de mailuri primite peste seara, iar daca cineva comite imprudenta sa o strige pentru te miri ce, tipa din gura de sarpe ca e ocupata, ca nimeni nu apreciaza ca ea munceste si ca tine firma in spate. Marea majoritate a constipatelor fumeaza. De impresie. Li se pare sic sa socializeze la o tigara desi fumul le incurca vizibil, motiv pentru care fumeaza numai tigari de grosimea unui bat de chibrit. Constipatele discuta de obicei numai intre ele. Orice intrusa care nu se incadreaza in tipologia constipatei este automat si cu brutalitate exclusa. 99% din discutiile constipatelor se poarta in jurul unui singur subiect: sexul. 1% din conversatie reprezinta cererea si oferirea de bricheta pentru aprinderea unei noi tigari: " Imi dai si mie te rog bricheta sa imi mai aprind o tigara?" " Da, ia de aici, da si cum iti spuneam , ce i-as trage-o lu George de la IT, cre ca o are mare, am vazut asa conturul prin pantalonii aia cu care ai venit ieri la birou. Ah, aici la birou i-as trage-o". 99% din cele 99% discutii legate de sex sunt pur si simplu ipotetice. Verbele sunt toate la conditional-optativ :" i-as trage-o", "mi-ar placea", " ma intreb cum ar fi daca..". Asta pentru ca, indeobste, constipatele nu au o viata sexuala activa. Inconjurandu-se de un aer de superioritate insuportabil pentru cei din jur, devin automat inabordabile. Mai mult decat atat, crezandu-se ele insele mari dive, isi fixeaza asteptari atat de inalte vis-a-vis de barbatii din jur, incat oricine s-ar incumeta sa se apropie de ele, si-ar primi un mare flit peste ochi. In schimb, constipatele au fantezii. De obicei fantezii cu stafiditi. Idolii lor sunt, aproape invariabil, Sean Connery, Al Pacino si Virgil Iantu. Lista se poate completa cu o sumedenie de stafiditi, numele nici macar nu conteaza. Merg la sala doar sa saliveze la instructorul de acolo si se fac ca nu pricep cum se executa exercitiile doar-doar le-o pune ala mana pe fundul lasat ca sa le explice ce si cum. Constipatele vor sa dea impresia ca beau rar si numai fineturi, la petrecerile alea scortoase unde se fac manga din 2 pahare de whisky si spera sa le ingramadeasca pe vreo canapea vreun tip mai de doamne-ajuta. Daca se poate, sa nu le lase totusi semne pe gat, ar fi ideal. Nu da bine la imagine. De mancat baga in ele numai salate, fructe de mare si mancaruri cu nume imposibile si aspect ce te pune pe ganduri. Numai specialitati una si una. Constipatele isi fac vacantele in strainatate nu pentru a vizita ceva, ci doar pentru shopping. Arunca gramezi de bani pe pantofi, posete, pantofi, posete si pantofi. La 30 de ani nu se gandesc sa se marite ca nu au timp de cariera, la 35 de ani intra in depresie ca ar vrea un copil dar nu au cu cine sa il faca, iar la 40 de ani se trezesc niste obosite cu multi pantofi si o groaza de posete. Platesc pusti sa le insoteasca in oras ca sa le dea peste nas colegelor cu ce prospatura sta cu ele si, in lipsa de alternative viabile, apeleaza la fecundare in vitro. Astfel, la sapte ani cand intra la scoala, copilul ei va fi intrebat daca bunica care l-a adus vine sa il si ia dupa-amiaza. La batranete va arata si ea ca o stafida, dar Sean Connery, Al Pacino si, probabil, Virgil Iantu, se vor fi dus de mult din lumea asta.
Sleampetele sunt total opusul. Si nu prea. Dupa cum, de altfel, ne spune si denumirea, sleampetele sunt...sleampete. Ele activeaza de obicei in domenii unde, chipurile, ai nevoie de creativitate, inventivitate, spirit liber si minte deschisa. Foarte deschisa. De aceea publicitatea, PR-ul si designul vestimentar sau de interior (design interior se refera, desi poate nu credeti, la interiorul cladirilor) sunt printre domeniile unde intalnesti sleampete. De imbracat, se imbraca absolut dubios. Bocanci sau adidasi roz ori mov, ciorapi mov sau roz ( invers decat adidasii), siclam sau verzi, fusta scurta in carouri care acopera putin din picioarele de obicei subtiri si in "x", pulover lalau sau tricou cu mesaj, esarfa multicolora la gat, parul ravasit si vopsit in culorile curcubeului. Ochelarii cu lentile cat capul de strut si in culori vii confera sleampetelor un aspect de libelula beata. La fel, nici ele nu au avut vreodata probleme cu vederea. Ceilalti au avut. probleme la vederea lor fara ochelari. Sleampetele nu se grabesc niciodata, au tot timpul din lume. Spun ele ca au deadline-uri dar stiu mereu ca si maine e o zi si ca ce poti face azi e mai bine sa lasi pe maine ca poate se rezolva de la sine poimaine. Se trezesc tarziu, nu pentru ca se culca tarziu, ci pentru ca nu au de ce sa se trezeasca devreme, merg la birou oricum cand au ele chef. Munca de creatie poti sa o faci de oriunde si oricand, dar mereu in a doua parte a zilei. Asa ca dimineata si-o umplu band nspe cafele si sudand un pachet de tigari, alaturi de alte sleampete. Sleampetele nu vorbesc numai intre ele, din contra, adopta cu usurinta alte genuri, ba chiar se dau in vant dupa constipate, de care isi bat joc in mod constant. Sleampetele nu fumeaza de impresie, lor chiar le place. La fel si cu bautura, reminiscente ale serilor din Vama cand beau vodka cat bea boul apa si vomitau, pline de creativitate, in cort. Din cand in cand o mai ard si azi in Vama, sub acoperire. 100% din discutiile sleampetelor sunt, surpriza....despre sex. Nu isi irosesc acel 1% sa isi mai ceara bricheta una alteia, se servesc pur si simplu. "Mama, deci mi-a tras-o George de la IT aseara de astazi nu mai puteam sa merg. O are mult mai mare decat credeam eu cand l-am vazut ieri la birou in pantalonii aia". Asta pentru ca, indeobste, sleampetele au o viata sexuala activa. Chiar hiperactiva. Inconjurandu-se cu un aer de maxima disponibilitate cu accente de disperare, devin automat accesibile si abordabile. Mai mult decat atat, constientizand ele insele faptul ca sunt niste naspete, nu isi fixeaza standarde prea inalte, multumindu-se cu ce pica. Si mai pica. Sleampetele au si ele fantezii dar nu cu stafiditi, ci cu staruri in voga. Tipi nu neaparat frumosi, ci, spun ele, interesanti. Aici se observa ca un tip, cu cat e mai ciudat, in acceptiunea lor e mai bun. Printre idolii la zi ale sleampetelor sunt: Hugh Jackman, Daniel Craig (noul Bond, pentru ignoranti) sau chiar Nicholas Cage !!! Lista e mult mai lunga, am ales doar trei nume la intamplare. Merg la sala din an in Paste, nu neaparat pentru instructor, dar daca se nimenreste, de ce nu? Cum am mai spus, sleampetele nu se dau in laturi de la consumul de alcool. Cica le da un fior creativ. Le plac petrecerile imbibate in alcool si se imbata greu, de la o sticla de tarie in sus, iar daca nu se gaseste vreunul sa le inghesuie pe o canapea, se inghesuie ele intre ele. Si petrecerea e reusita. De mancat, baga in ele orice, nu sunt genul sa cerceteze eticheta in cautare de "e"uri si numarand caloriile. Sleampetele isi fac vacantele in strainatate, dar nu neaparat pentru shopping. De obicei fac un soi de turism sexual mascat. Adica acasa spun ca merg sa viziteze locuri noi, trag rapid 3-4 cadre in afara unui muzeu si apoi pierd vremea prin baruri cautand vreun localnic dornic de senzatii tari. Combina fara restrictii alcoolul cu iarba. Cica si asta le da un fior creativ, ma rog. Shopping fac in ultima zi, pe fuga, si arunca in cos accesorii vestimentare extravagante si de un bun gust indoielnic. La 30 de ani nu se gandesc sa se marite ca nu vad rostul, la 35 de ani rad de alea care intra in depresie ca nu au un copil iar la 40 de ani duc copilul vecinelor la scoala, imbracate fiind la fel de sleampat ca la 20 de ani. Degeaba platesc pusti sa iasa cu ele, pana si astia au mandria lor. Despre facut copii, macar in vitro nici pomeneala. Are si Vitro asta, care o fi el, mandria sa. De aia, dupa cum am spus, duc copilul vecinelor la scoala, Astfel, la sapte ani, cand intra la scoala, copilul va fi intrebat daca femeia care l-a adus e bona sau e cazul sa sune la Politie. La batranete vor arata ca ET, dar si atunci ca si acum, Hugh Jackman, David Graig sau Nicholas Cage!!! vor fi pentru ele science fiction.
sâmbătă, 17 iulie 2010
Furadan
Pariez ca habar nu aveati, ca si mine, despre Furadan. Am aflat de el odata cu moartea Madalinei Manole. Ieri am autit ca o alta femeie, incantata de ce vazuse la TV, si descoperind o noua si sigura metoda de sinucidere, a ras fara jena o sticluta din toxicul pesticid si dusa a fost. In ritmul asta, Furadan are toate sansele sa devina un criminal in serie. In serie limitata momentan.
Ma gandesc acum ca asta e un moment de speculat. Pe criza asta se dezvolta o noua idee de afacere. Grasa de tot. Pot scoate o gramada de bani din Furadan. Tot ce trebuie este o idee brilianta si o campanie de promovare de asemenea.
"Furadan - Mori dupa el". Asa se va numi campania. Dintr-un produs elitist, vandut numai pe sub mana, voi transforma Furadanul intr-un aprieten de nadejde. Poate singurul.
Din cate am inteles, "fata cu parul de foc" a baut 400 ml ca sa fie sigura ca da coltul, desi in mod normal sunt de ajuns cateva picaturi. Asta ma duce cu gandul ca as putea avea Furadan la draft. Un draft de bun simt are 400 ml. Desfacut in pub-uri, baruri mai respectabile si restaurante rustice. Slogan: " Dupa Furadan la draft, un sicriu din lemn de raft".
Pentru delicati, lansam, pe modelul Neumarkt, Furadan delicat si parafiltrat. La paharel de ceai. Slogan: "Furadan parafiltrat - loc de veci ai capatat".
Inca sunt in dubiu daca sa lanez Furadan la pet. E totusi un produs premium, si nu as vrea ca toti Doreii ( Dorei = plural de la Dorel ) sa isi faca aprovizionarea din supermarketuri. Daca totusi piata o va cere, voi sacrifica brandul premium si voi trece in mainstream. In loc de Furadan la 2 litri se va numi "Furadan la 2 metri". Sub pamant.
Nu le-am uitat pe mamici. Mai precis pe viitoarele mamici care nu vor sa devina mamici. In zia de azi avortul e scump, poate fi un lux. Asa ca voi lansa Furadan Anti-Jr. sau Furadan Anti-Baby, inca ma mai gandesc. Slogan: " Furadan. pentru copilul din tine"
Pentru intreaga famile avem Furadan Family, in cazul in care nu vrei sa stai departe de ai tai. Slogan : "Furadan Family - Pleci odata cu toata familia".
Idei...Idei mai am eu multe, dar mi-e teama ca din cei ce vor citi acest articol, s-or gasi unii mai isteti sa imi fure inventia. De altfel se numeste "Fura Dan", nu?
Ma gandesc acum ca asta e un moment de speculat. Pe criza asta se dezvolta o noua idee de afacere. Grasa de tot. Pot scoate o gramada de bani din Furadan. Tot ce trebuie este o idee brilianta si o campanie de promovare de asemenea.
"Furadan - Mori dupa el". Asa se va numi campania. Dintr-un produs elitist, vandut numai pe sub mana, voi transforma Furadanul intr-un aprieten de nadejde. Poate singurul.
Din cate am inteles, "fata cu parul de foc" a baut 400 ml ca sa fie sigura ca da coltul, desi in mod normal sunt de ajuns cateva picaturi. Asta ma duce cu gandul ca as putea avea Furadan la draft. Un draft de bun simt are 400 ml. Desfacut in pub-uri, baruri mai respectabile si restaurante rustice. Slogan: " Dupa Furadan la draft, un sicriu din lemn de raft".
Pentru delicati, lansam, pe modelul Neumarkt, Furadan delicat si parafiltrat. La paharel de ceai. Slogan: "Furadan parafiltrat - loc de veci ai capatat".
Inca sunt in dubiu daca sa lanez Furadan la pet. E totusi un produs premium, si nu as vrea ca toti Doreii ( Dorei = plural de la Dorel ) sa isi faca aprovizionarea din supermarketuri. Daca totusi piata o va cere, voi sacrifica brandul premium si voi trece in mainstream. In loc de Furadan la 2 litri se va numi "Furadan la 2 metri". Sub pamant.
Nu le-am uitat pe mamici. Mai precis pe viitoarele mamici care nu vor sa devina mamici. In zia de azi avortul e scump, poate fi un lux. Asa ca voi lansa Furadan Anti-Jr. sau Furadan Anti-Baby, inca ma mai gandesc. Slogan: " Furadan. pentru copilul din tine"
Pentru intreaga famile avem Furadan Family, in cazul in care nu vrei sa stai departe de ai tai. Slogan : "Furadan Family - Pleci odata cu toata familia".
Idei...Idei mai am eu multe, dar mi-e teama ca din cei ce vor citi acest articol, s-or gasi unii mai isteti sa imi fure inventia. De altfel se numeste "Fura Dan", nu?
duminică, 20 iunie 2010
Senzationalul mister al Anemonei Hurumbac - aberatie literara grava
Motto: " Can you tell me, who the fuck, is Anemona Hurumbac?"
As vrea sa precizez din capul locului ca Anemona Hurumbac nu a disparut. Nu este data disparuta, de altfel nu a aparut cazul ei (inca) nici pe OTV. Si se stie ca daca nu esti declarat disparut pe OTV, inseamna ca nu esti disparut deloc, sau de tot. Poate doar faci farse stupide cunostintelor sau vrei sa incaseze ai tai nu stiu ce asigurare de pe urma ta, dar e litera de lege: nu ai aparut pe OTV, inseamna ca nu ai disparut.
Anemona Hurumbac, asadar, nu a disparut. Ea este printre noi.
Nu as putea spune cand am vazut-o prima data la noi in cartier. Sa fi fost acum vreo doi ani, poate trei. Era imbracata intr-o rochita inflorata si zambea asa cum, aveam sa constat pe parcursul acestor ani scursi, zambea ea mereu. Cu o candoare oarecum nepotrivita varstei ei. Pentru ca, am omis sa spun, Anemona Hurumbac nu mai era demult un copil. Nu,nu, Anemona avea undeva in jur de 50 de ani. Si zambetul unui copil. Nici cum i-am aflat numele nu mai tin minte. Cred ca mi l-a spus un prieten, cand sorbeam amandoi o bere in fata scarii si ea tocmai trecea prin fata noastra: "O stii? E vecina noastra, Anemona Hurumbac". Si de atunci, in mintea mea, numele ei a ramas asociat cu zambetul acela al ei, de copil fara probleme.
Anemona Hurumbac nu era casatorita. Nu a fost niciodata, cred eu, desi vecinii rautaciosi vorbeau pe la colturi ca acum cativa ani ar fi trait cu un barbat, de la care de altfel a luat si numele. Barbatul a disparut intr-o zi si de atunci nimeni nu a mai auzit de el. Eu totusi inclin sa cred ca este doar o legenda zamislita de mintile incapabile sa isi depaseasca limitele si se ineaca zilnic in mizeria barfelor si al clevetirilor de tot felul.
Prima data am intrat in vorba cu Anemona Hurumbac vara trecuta. Ne-am intersectat in fata intrarii in scara blocului unui amic. Eu intram, ea iesea. Tinand de mana o fetita. Sa tot fi avut vreo 4-5 anisori fetita. Desi nu imi plac in mod deosebit copiii, i-am aruncat o intrebare clasica: " Ce fetita draguta aveti, cati ani are?". Mi-a raspuns cu zambetul pe buze: "Nu are". Si si-a continuat drumul. Nu am inteles nimic.
Cum nu am inteles nimic din ce a urmat apoi. In urmatoarele luni, nu mai putin de opt vecini de la mine de pe scara au suferit morti violente. Au fost gasiti fie injunghiati, fie zdrobiti de caldaram, fie arsi de vii in propriul apartament. Unei vecine, in varsta de 82 de ani, de la parter, ii fusese infipta in cap o surubelnita. Teroarea pusese stapanire pe, de altfel, linistita comunitate de aici din Pantelimon, de unde stau eu. Politia a efectuat cercetari luni la rand. Fara niciun rezultat. Era banuit fie un criminal in serie, un psihopat fara discernamant, fie grupurile de drogati ce se aciuasera prin zona in ultima vreme. Nu mai iesea nimeni seara din case. Blocul meu devenise o adevarata fortareata. Teama in fata inamicului necunoscut ii unise pe locatari.
Nici nu observasem, sub imperiul terorii instalate, ca de ceva vreme Anemona Hurumbac nu isi mai facuse aparitia prin cartier. Oamenii incepusera deja sa vorbeasca despre acest fapt. Cei ce isi aminteau chipurile mai bine, sustineau acum cu tarie ca acel barbat din viata ei chiar existase si incepusera sa faca legatura intre disparitia lui misterioasa si crimele recente. In mentalul colectiv al colocatarilor mei, Anemona Hurumbac era faptasul abominabilelor crime.
Nici pana azi Anemona Hurumbac nu a mai aparut. Dar nici nu a disparut oficial, dupa cum va spuneam la inceput. Valul de crime a incetat brusc, insa politistii nu au reusit sa prinda pana acum faptasul.
In mintea mea, nu era niciun dubiu, Anemona Hurumbac nu era criminalul. In urma sa lasase totusi un mister care ma va urmari toata viata: cati ani avea, daca avea cu adevarat, fetita pe care o tinea in acea zi de mana Anemona Hurumbac.
As vrea sa precizez din capul locului ca Anemona Hurumbac nu a disparut. Nu este data disparuta, de altfel nu a aparut cazul ei (inca) nici pe OTV. Si se stie ca daca nu esti declarat disparut pe OTV, inseamna ca nu esti disparut deloc, sau de tot. Poate doar faci farse stupide cunostintelor sau vrei sa incaseze ai tai nu stiu ce asigurare de pe urma ta, dar e litera de lege: nu ai aparut pe OTV, inseamna ca nu ai disparut.
Anemona Hurumbac, asadar, nu a disparut. Ea este printre noi.
Nu as putea spune cand am vazut-o prima data la noi in cartier. Sa fi fost acum vreo doi ani, poate trei. Era imbracata intr-o rochita inflorata si zambea asa cum, aveam sa constat pe parcursul acestor ani scursi, zambea ea mereu. Cu o candoare oarecum nepotrivita varstei ei. Pentru ca, am omis sa spun, Anemona Hurumbac nu mai era demult un copil. Nu,nu, Anemona avea undeva in jur de 50 de ani. Si zambetul unui copil. Nici cum i-am aflat numele nu mai tin minte. Cred ca mi l-a spus un prieten, cand sorbeam amandoi o bere in fata scarii si ea tocmai trecea prin fata noastra: "O stii? E vecina noastra, Anemona Hurumbac". Si de atunci, in mintea mea, numele ei a ramas asociat cu zambetul acela al ei, de copil fara probleme.
Anemona Hurumbac nu era casatorita. Nu a fost niciodata, cred eu, desi vecinii rautaciosi vorbeau pe la colturi ca acum cativa ani ar fi trait cu un barbat, de la care de altfel a luat si numele. Barbatul a disparut intr-o zi si de atunci nimeni nu a mai auzit de el. Eu totusi inclin sa cred ca este doar o legenda zamislita de mintile incapabile sa isi depaseasca limitele si se ineaca zilnic in mizeria barfelor si al clevetirilor de tot felul.
Prima data am intrat in vorba cu Anemona Hurumbac vara trecuta. Ne-am intersectat in fata intrarii in scara blocului unui amic. Eu intram, ea iesea. Tinand de mana o fetita. Sa tot fi avut vreo 4-5 anisori fetita. Desi nu imi plac in mod deosebit copiii, i-am aruncat o intrebare clasica: " Ce fetita draguta aveti, cati ani are?". Mi-a raspuns cu zambetul pe buze: "Nu are". Si si-a continuat drumul. Nu am inteles nimic.
Cum nu am inteles nimic din ce a urmat apoi. In urmatoarele luni, nu mai putin de opt vecini de la mine de pe scara au suferit morti violente. Au fost gasiti fie injunghiati, fie zdrobiti de caldaram, fie arsi de vii in propriul apartament. Unei vecine, in varsta de 82 de ani, de la parter, ii fusese infipta in cap o surubelnita. Teroarea pusese stapanire pe, de altfel, linistita comunitate de aici din Pantelimon, de unde stau eu. Politia a efectuat cercetari luni la rand. Fara niciun rezultat. Era banuit fie un criminal in serie, un psihopat fara discernamant, fie grupurile de drogati ce se aciuasera prin zona in ultima vreme. Nu mai iesea nimeni seara din case. Blocul meu devenise o adevarata fortareata. Teama in fata inamicului necunoscut ii unise pe locatari.
Nici nu observasem, sub imperiul terorii instalate, ca de ceva vreme Anemona Hurumbac nu isi mai facuse aparitia prin cartier. Oamenii incepusera deja sa vorbeasca despre acest fapt. Cei ce isi aminteau chipurile mai bine, sustineau acum cu tarie ca acel barbat din viata ei chiar existase si incepusera sa faca legatura intre disparitia lui misterioasa si crimele recente. In mentalul colectiv al colocatarilor mei, Anemona Hurumbac era faptasul abominabilelor crime.
Nici pana azi Anemona Hurumbac nu a mai aparut. Dar nici nu a disparut oficial, dupa cum va spuneam la inceput. Valul de crime a incetat brusc, insa politistii nu au reusit sa prinda pana acum faptasul.
In mintea mea, nu era niciun dubiu, Anemona Hurumbac nu era criminalul. In urma sa lasase totusi un mister care ma va urmari toata viata: cati ani avea, daca avea cu adevarat, fetita pe care o tinea in acea zi de mana Anemona Hurumbac.
marți, 8 iunie 2010
Mic tratat de grataristica
Iunie, soare, cald, gratar, o succesiune aparent normala de termeni. Unii ar inlocui gratarul cu marea, dar cum inca vremea e capricioasa, astazi vom vorbi despre un gratar.
O iesire la iarba verde, un gratarel sau un gratarescu, dupa cum il alinta fiecare, un barbecue pentru cei mai simandicosi, ce sa mai vorbim, locul ideal unde sa ucizi cu sange rece un mititel si sa il ineci corespunzator cu o bericioaica la pet.
Grupul gratarist variaza ca numar, nu s-a descoperit inca o reteta de succes infailibila. Oricum, sa spunem ca un gratar in trei are accente perverse, in doi nu se mai cheama gratar ci harjoneala in natura ( daca indivizii sunt de acelasi sex nu e harjoneala, ci bulangeala ), iar gratar de unul singur e depresivo-suicidal. Chiar asa, cum ar fi sa te duci singurel, sa iti intinzi paturica intr-o poienita, sa iti aprinzi focul, sa scoti tacticos un pet bine racit din desaga, sa te intinzi pe paturica si ca o aroganta, sa deschizi si cutia de table sau, varianta hardcore, cea de rummy, cu toate cele 4 tablite? Postulatul Gratarului :" Desi logica ti-ar spune ca in trei e cel mai bine, afla ca exista si variante mai bune. In mai multi". Fiind postulat, nu mai trebuie demonstrat.
Sa revenim... Un gratar serios se face in 10-12 oameni. Maxim. Peste 12 devine parastas, plus ca sansele la a mai apuca un mititel sau macar o ciosvarta acolo se reduc simtitor. De aici rezulta Intaia Teorema a Gratarului: " Sansele la a te infrupta din bunatat la un gratar sunt invers proportionale cu numarul de participanti ". E atat de logica, incat din teorema devine axioma.Si deci nici ea nu mai trebuie sa fie demonstrata. QED, pentru cunoscatori.
Dar unde facem gratarul? Si aici exista mai multe abordari, ale diverselor scoli si curente de gandire. Unii, naturalistii, nu concep un gratar de succes decat in sanul naturii. In padure, in poiana, pe mal de rau sau de lac. Carcotasii il numesc gratar taranesc, adica, vezi Doamne, numai taranii merg la padure. Specialitate: mititelul cu mustar si carnaciorul incolacit asezonate cu bere Skol sau Neumarkt. Carcotasii acestia sunt adeptii gandirii burghezo-grataresti. Ei sunt adeptii inversunati ai gratarului la casa, la conac. Neaparat in curte, sa vada si vecinii mai mult sau mai putin avuti ce chiolhan dau ei. Aici se accepta si peste 12 meseni, scopul final nefiind mancatul ci umilirea vecinilor-adversari. Specialitate : miel la protap, berbecut sau ditamai vitelul, asijderea, alaturi de vin rosu frantuzesc de pe vremea lui IIsus sau whisky vechi din epoca de piatra. Mai exista un al treilea curent, initial aparut underground, dar care tinde sa treaca treptat in mainstream : curentul grataristilor-platonici. E format din cei ce numai se gandesc la gratar, saliveaza numai la idea de a incropi unul dar nu mananca nimic, niciodata. Si aici exista doua subcurente: platonistii-sarmani, care ar vrea dar nu au cu ce si platonistii-masochisti, care au cu ce dar nu vor. Specialitate: gandirea la mic, sau cum ar zice Donald Trump :"thinking small". Ultimul curent este cel mai periculos: grataristii-nihilisti sau anarhisti. Sunt cei care pur si simplu neaga existenta gratarului, se leapada de el si organizeaza ocazional raiduri prin paduri sau prin conace, prigonindu-i pe grataristii de cariera.
Antrenul. Grataristii de padure prefera invariabil manelele. N-ai sa vezi sau sa auzi altceva. Motto: "Gratarul fara Guta - ca barbatul fara puta". Grataristii burghezi infuleca numai si numai pe acorduri de muzica clasica. Clasici in viata: Pustiu,Minune si Salam. Motto:" Ce pustiu ar fi in lume, fara un salam minune". Grataristii platonici se multumesc numai sa se gandeasca la Salam si sa asculte de dupa gard, de la vecini cum le zice Copilu' de Aur. Motto halucinant: " Noi cand ne gandim la voi, voi mancati ce-am vrea si noi". In sfarsit, anarhistii ii asculta pe toti. Cu urechea.
In mii de ani, s-au ridicat si au cazut imperii, popoare au disparut de pe fata pamantului si altele au renascut din propria cenusa, religii s-au nascut si au pierit in negura timpurilor. Inca nu stim cine l-a impuscat pe Kennedy, daca Elvis traieste sau daca americanii si-au inscenat atentatele din 9/11. Poate nici nu vom afla vreodata. Peste timp, singurele certitudini in istoria umanitatii, singurele puncte de reper si sprijin in momentele cela mai grele raman doar ei: Guta si Gratarul."G&G Forever"
O iesire la iarba verde, un gratarel sau un gratarescu, dupa cum il alinta fiecare, un barbecue pentru cei mai simandicosi, ce sa mai vorbim, locul ideal unde sa ucizi cu sange rece un mititel si sa il ineci corespunzator cu o bericioaica la pet.
Grupul gratarist variaza ca numar, nu s-a descoperit inca o reteta de succes infailibila. Oricum, sa spunem ca un gratar in trei are accente perverse, in doi nu se mai cheama gratar ci harjoneala in natura ( daca indivizii sunt de acelasi sex nu e harjoneala, ci bulangeala ), iar gratar de unul singur e depresivo-suicidal. Chiar asa, cum ar fi sa te duci singurel, sa iti intinzi paturica intr-o poienita, sa iti aprinzi focul, sa scoti tacticos un pet bine racit din desaga, sa te intinzi pe paturica si ca o aroganta, sa deschizi si cutia de table sau, varianta hardcore, cea de rummy, cu toate cele 4 tablite? Postulatul Gratarului :" Desi logica ti-ar spune ca in trei e cel mai bine, afla ca exista si variante mai bune. In mai multi". Fiind postulat, nu mai trebuie demonstrat.
Sa revenim... Un gratar serios se face in 10-12 oameni. Maxim. Peste 12 devine parastas, plus ca sansele la a mai apuca un mititel sau macar o ciosvarta acolo se reduc simtitor. De aici rezulta Intaia Teorema a Gratarului: " Sansele la a te infrupta din bunatat la un gratar sunt invers proportionale cu numarul de participanti ". E atat de logica, incat din teorema devine axioma.Si deci nici ea nu mai trebuie sa fie demonstrata. QED, pentru cunoscatori.
Dar unde facem gratarul? Si aici exista mai multe abordari, ale diverselor scoli si curente de gandire. Unii, naturalistii, nu concep un gratar de succes decat in sanul naturii. In padure, in poiana, pe mal de rau sau de lac. Carcotasii il numesc gratar taranesc, adica, vezi Doamne, numai taranii merg la padure. Specialitate: mititelul cu mustar si carnaciorul incolacit asezonate cu bere Skol sau Neumarkt. Carcotasii acestia sunt adeptii gandirii burghezo-grataresti. Ei sunt adeptii inversunati ai gratarului la casa, la conac. Neaparat in curte, sa vada si vecinii mai mult sau mai putin avuti ce chiolhan dau ei. Aici se accepta si peste 12 meseni, scopul final nefiind mancatul ci umilirea vecinilor-adversari. Specialitate : miel la protap, berbecut sau ditamai vitelul, asijderea, alaturi de vin rosu frantuzesc de pe vremea lui IIsus sau whisky vechi din epoca de piatra. Mai exista un al treilea curent, initial aparut underground, dar care tinde sa treaca treptat in mainstream : curentul grataristilor-platonici. E format din cei ce numai se gandesc la gratar, saliveaza numai la idea de a incropi unul dar nu mananca nimic, niciodata. Si aici exista doua subcurente: platonistii-sarmani, care ar vrea dar nu au cu ce si platonistii-masochisti, care au cu ce dar nu vor. Specialitate: gandirea la mic, sau cum ar zice Donald Trump :"thinking small". Ultimul curent este cel mai periculos: grataristii-nihilisti sau anarhisti. Sunt cei care pur si simplu neaga existenta gratarului, se leapada de el si organizeaza ocazional raiduri prin paduri sau prin conace, prigonindu-i pe grataristii de cariera.
Antrenul. Grataristii de padure prefera invariabil manelele. N-ai sa vezi sau sa auzi altceva. Motto: "Gratarul fara Guta - ca barbatul fara puta". Grataristii burghezi infuleca numai si numai pe acorduri de muzica clasica. Clasici in viata: Pustiu,Minune si Salam. Motto:" Ce pustiu ar fi in lume, fara un salam minune". Grataristii platonici se multumesc numai sa se gandeasca la Salam si sa asculte de dupa gard, de la vecini cum le zice Copilu' de Aur. Motto halucinant: " Noi cand ne gandim la voi, voi mancati ce-am vrea si noi". In sfarsit, anarhistii ii asculta pe toti. Cu urechea.
In mii de ani, s-au ridicat si au cazut imperii, popoare au disparut de pe fata pamantului si altele au renascut din propria cenusa, religii s-au nascut si au pierit in negura timpurilor. Inca nu stim cine l-a impuscat pe Kennedy, daca Elvis traieste sau daca americanii si-au inscenat atentatele din 9/11. Poate nici nu vom afla vreodata. Peste timp, singurele certitudini in istoria umanitatii, singurele puncte de reper si sprijin in momentele cela mai grele raman doar ei: Guta si Gratarul."G&G Forever"
miercuri, 12 mai 2010
Lefter
Avea Caragiale un personaj intr-una din schitele sale celebre, un personaj pe numele sau Lefter Popescu. Bag de seama ca suntem sau putem fi rude. Pe mine ma cheama Popa. Lefter Popa. Acum sincer sa fiu nu stiu daca ma numesc Lefter sau lefter mi se zice fiindca nu am nicio letcaie in buzunare, cert e ca a trecut atat de mult de cand prin buzunare imi sufla vantul incat as putea sa il trec in buletin fara problema. Cam cum a facut tovarasul primar Piedone. Si unde mai pui ca Lefter suna mai romanesc decat Piedone.
Lefter, lefter, da' trebuie sa traiesc si eu cumva. Pai voi ce credeati, ca stau degeaba? Nicidecum, am o viata mai incarcata si mai palpitanta decat multi angajati pe care ii stiu.
Am inceput prin a fi molar. Daca mintea va zboara la dinti, sunteti intr-o grava eroare. Ce-i drept, e si vina mea, pentru ca meseria cu pricina se numeste mall-ar. Mai exact ce e molarul? Molarul e cel platit sa se inghesuie alaturi de altii cetateni, tot molari sau oameni obisnuiti, atunci cand se deschide un mare mall sau centru comercial. Nu ati remarcat la TV cum la fiecare deschidre de mall se calca lumea in picioare? Credeati ca e pe bune? As, regie in toata regula. Iei 50-100 de lefteri ca mine, molari de meserie sau doar molari-voluntari, ii amplasezi tactic la usile mall-ului si ai deschiderea perfecta. E si mai avantajos pentru centrele comerciale ca astora nu tre sa le platesti asigurare medicala. isi dau si isi iau coate in figura pentru cateva zeci de lei, iar eventualele contuzii si le trateaza pe banii lor. Am fost molar de vreo 2 ori in viata mea, ultima dats la Sun Plaza cand am realizat ca e o concurenta dura in domeniu. Dura si la propriu si la figurat, pentru ca riscam sa devin rapid un molar fara molari. Unii isi luau rolul prea in serios. Si am iesit din bransa.
Apoi am cautat ceva asa mai rafinat, sa ma implic intr-un act de cultura ceva, mai potrivit cu firea mea artistica. Si m-am facut actor. Eh, poate exagerez, eram dublura de figurant. Nu eram multi sa stiti, e un job elitist, nu oricine poate sa il suplineasca pe cel ce suplineste in mod normal un alt actor. Necesita ani de studii, la mine era ceva natural, imi venea manusa. Eram platit la comision, ca marile vedete, aveam cota parte din incasari. Debutul meu pe scena a insemnat si ultima aparitie, dr ce aparitie, un deliciu pentru public. Jucam intr-o mare drama, nu mai stiu cum se numea, ceva de un rus, Tolstoievski parca, "Prima si pedeapsa" parca. Ca auzisem eu ceva de o prima, si m-am gandit ca m-am scos. Lumea in sala, ca la drama, cu ochii aproape rosii de plans. Astia de pe scena, jucau perfect rolul, cand trebuia sa intru eu. Pe scena, o masa intinsa plina cu bucate. Cre ca era pomana unuia de daduse ortu popii mai devreme. Eu fiind dublura de figurant si nestiind niciodata in ce piesa voi fi distribuit, invatam mai multe roluri deodata. Din greseala, crezand ca joc in "Titanic Vals", o comedie pe cinste, cum intru in scena incep sa debitez ca un apucat:"Dragii mei, nu ma votati, nu vreau sa fiu deputat". Si mort de foame, ma infig intr-o rata bine preparata ce trona pe niste varza la fel de imbietoare. Surpriza, era de decor. Atat rata cat si varza. Cum muscasem eu cu atata pofta, dintii mi se intepenisera in cauciucul din care era confectionata oratania. Unul dintre meseni, ca sa ma scoata din incurcatura imi aplica o lovitura zdravana peste spate, chipurile ma inecasem. Lovitura elibera rata din muscatura mea mortala odata cu doi canini. Dupa molari pierdusem si caninii. Oare ce urma? In sala, delir, lumea radea in hohote desi trebuia sa fie o drama. M-au dat afara nemernicii. Din invidie, sunt sigur de asta, ii eclipsam pe toti. Si nu mi-au dat nimic, nici comision, nici prima. Sa fie ei sanatosi, aprecierea publicului facea mai mult decat toti banii din lume. Dar nu tinea de foame.
In oarecare disperare de cauza, am zis sa mai incerc ceva. Astfel incat astazi sunt "window shopper". Stiu, e o denumire mai pompoasa asa, dar ce, CFO, CEO sau Deputy nu stiu ce suna mai omenesc? Va intrebati ce anume fac in noua ipostaza. Foarte simplu, jobul meu e sa ma plasez in fata vitrinelor, sa adopt o postura tampa, de semi retard, imbracat ponosit si sa ma holbez minute bune la cei dinauntru. Meseria asta se practica indeobste la magazinele astea de oameni normali spre saraci. Cel mai bine merge la magazinele de second hand. Si stiti de ce? Acolo vin in mod normal oameni din cei mai saraci. Vazand unul care nu isi permite sa intre daramite sa cumpere ceva nici macar dintr-un second hand, de indata le creste mandria si respectul de sine. Incep sa se vada mult mai sus pe scara sociala, si astfel sumele cheltuite in magazine cresc. Cresc exponential cu cat de bine iti intri in rol. O data o femeie, o pensionara amarata vai de ea, a cheltuit nici mai mult nici mai putin de 15 lei intr0un astfel de magazin, dupa ce m-a vazut stand afara in ploaie si efectiv salivand la o pereche de pantaloni pe care de altfel nu i-as fi purtat in mod normal nici daca mi-i facea cadou.
Fac asta de vreo 3 luni de zile. Sunt deja recunoscut in bransa ca un expert. Dar chiar si asa nu ma culc pe laurii gloriei. Competitia e mare si aici, stiu o multime care abia astepata sa imi ia locul.
Zilele trecute, trecand pe langa un strain, in fine unul care vorbea in engleza, cred, la mobil, l-am auzit spunand :" Fuck it, I left her". De atunci stau permanent in garda, daca si strainii imi vaneaza jobul si se dau drept mine, inseamna ca vine sfarsitul lumii, fratilor.
marți, 11 mai 2010
Voda F@ne
Personaje:
Valentin "spaima sticlelor de vin" - programator BVD (bodega vesnic deschisa)- ocupatia lui este de a veghea la respectarea programului bodegii "La Fane"
Florentina "care-a 'eftinit benzina" - actrita (de fapt o derivare nefericita de la "a, crita", raspunsul ce vine de fiecare data la intrebarea: da Flori ce mai face?)
Voda F@ne - personaj misterios, banuit a avea legaturi de sange cu Stefan cel Mare, de unde si porecla. Lucreaza barman la bodega din sat. Gurile rele spun ca de fapt Voda F@ne nu are nicio picatura de sange domnesc, ci ar fi raspunsul clasic pe care il auzi de fiecare data cand intrebi: Unde e berea mea? ... " V-o da Fane". Gurile bune se abtin de la comentarii.
Alte personaje: mame, tati, prieteni si popa din sat
Valentin: Pasiunea noastra e bautura, umblatul din bodega in bodega. Cu mersul acela leganat, numit impropriu "pe sapte carari", pentru ca numai cei ce consuma zi de zi serios stiu ca este vorba de o singura carare, un pic serpuita ce-i drept, dar care duce mereu acasa. Cunosc oameni treji care uita din cand in cand unde stau. Inca nu am intalnit betivi in ipostaza asta.
Revin...
V: Pasiunea noastra este bautura, umblatul din bodega in bodega.
F: Atunci ne-a venit ideea sa ne facem si nunta in bodega.
V: Cu parintii a fost un pic mai complicat...
Cadru larg cu parintii celor doi. In mod normal ar trebui sa fie 4. In mod absolut special sunt vreo 8. Tarani veritabili, unii imbracati in pantaloni de training cu geaca de piele, altii imbracati in pantaloni de piele si geaca de training. Patru barbati si patru femei. Cum in noaptea cu pricina se stinsese lumina in sat, nu se mai stie exact care cum si cu cine. Pentru siguranta, cei doi le spun mama si tata tuturor, indiferent de sex. "M-am nascut intre Carpati dintr-o mama si cinci tati" nu e doar un cantec pentru cei doi.
V: Vreau sa va dau o veste... Vrem sa facem nunta in bodega din sat, "La Voda F@ne".
Una dintre mame isi da jos ochelarii urmata la scurt timp de o a doua. Din spirit de solidaritate a treia si-i da si ea jos. Neavand ochelari, isi da jos pantalonii. Din 8, mai ramasera 6. Oameni in cadru, nu pantaloni.
Un tata: Aoleu da' eu cu piciorul cum ma ridic?
V: Pai nu, c-o dam pe internet, poti sa ti-l bagi lejer acum.
Acelasi tata: Sa imi bag picioru' in internet?
V: Hai ma', tata, eu o sa am un laptop care filmeaza, pun in el un stick care transmite la un laptop de la voi de aici care are si el un stick, ala o pune pe televizor si voi va uitati, e simplu. Iar tu, tata, bagi ala in priza.
Tatal, deja exasperat: Sa imi bag picioru' in priza? Ptiu, bata-te sa te bata, intai ne iei cu lentop,lectop de ala, apoi cu nu stiu ce spic si cu ala care o pune pe televizor si noi ne uitam. Pai ma, cand o puneam eu pe televizor, tu inca nu erai in proiect iar eu si cu muma-ta eram vedete in sat, ca tot satu' se uita la noi cand o puneam, asa ca nu ma invata tu pe mine cum si unde sa o pun. Si picioru' in priza nu mi-l bag, sa fii tu sanatos, ca ultima data cand mi l-am bagat in priza mi-a stat paru' in cap ca lu Maical Gecsan, ca tot asa mi-a zis muma-ta ca daca il bag in priza mi se ridica. Acu, ce-i drept nu mai stiu daca ea a zis de picior, da sigur e ca mi s-a ridicat si inca cum.
Al doilea tata: Bine, mai copii, daca asa vreti voi, mergeti, nu mai ascultati la ce vorbeste babalacu' asta de langa mine. De cand cu priza, nu mai stie nici el de capul lui.
Imbratisari intre cei doi viitori miri, pupaturi intre parinti, o baba scapa pe gura un "O, Doamne", scuipa in san, scuipatul negasind sanul se prelinge pe piciorul mosului din stanga, ala cu priza, care de nervi ii aplica babei un croseu necrutator. Si au ramas 5.
V: Am dat de stire la toata lumea...
Succesiune deliranta de cadre cu "toata lumea" luand de stire de la cei doi ( a lua de stire=actiune fireasca, raspuns la o alta actiune fireasca, aceea de a da de stire). Prienteni in cele mai diverse ipostaze, care cu laptopul, care la volanul buldozerului, care la repetitii la teatru, toti isi pregatisera stick-urile si erau gata de marele eveniment.
V:Si fiecare s-a pregatit cum s-a priceput. Pornind de la sensul comun al lui "a pricepe " si "a intelege", rezulta clar ca cine nu s-a priceput, carevasazica ca nu s-a inteles, iar cine nu e nici macar de sine inteles, inseamna pe cale de consecinta ca e filosof. Iar noi aici la noi in sat nu avem nevoie de filosofi. Ultimul filosof care a trait la noi, Nelu a lu' Socrate s-a prapadit in urma cu mai bine de zece ani, strivit fiind de greutatea dilemei ce-l apasa: oare cat o avea busteanu' asta de tocmai s-a pravalit peste mine? Dilema in sine nu era grea, busteanul in schimb da, iar Nelu s-a dus pe lumea cealalta.
Urmeaza o noua succesiune de cadre in care cei doi viitori insuratei ne prezinta amici, prienteni, colegi de teatru, personaje insipide, figuranti perfecti. Oarecum de remarcat in aceste cadre sunt rudele Florentinei din Galati, mai ales cele de sex masculin care purtau tricouri pe gat, albe, imprimate cu mesajul:" Balerina din Galati, m-ai umplut de paduchi lati". La vederea mesajului, din cei 5 au mai ramas 3, un mos si doua femei, sau unul dintre ei.
V: Si pana la urma, ne-a cam vazut toata lumea.
Cadru cu Valentin aranjandu-si moaca in monitorul laptopului, pe ecran apare locatia exacta: bodega "La Voda F@ne" si data 18 aprilie 2010.
F: Emotii, da, sigur c-au fost, atat de mari ca din 3 mai ramasese unul singur, batranul nostru cu priza. Uneia de emotie ii plesnise inima iar celeilalte nu stiu ce ii plesnise ca nu mai iesea din baie si tot tipa prin usa intredeschisa: nu-i dati drumu', ca acu vin si eu. Batranul cu piciorul ii tipa exasperat: da mai taci, femeie, ca nu-i dupa mine, daca era dupa mine, nu-i mai dadeam drumu' niciodata. Baba nu mai zise nimic. Niciodata.
Pentru a mari suspansul si a-i pune pe jar pe nuntasii virtuali, Valentin se facu ca pierduse verighetele. Se facu atat de bine, ca nu le mai gasi. In disperare de cauza le inlocuira cu doua capace de Tuborg din alea de le desfaci singure. Toti au rasuflat atunci usurati. Cand a rasuflat si Voda F@ne, Florentina se prabusi in fata lui Valentin. Cand aflara ca s-a rasuflat si vinul adus special pentru petrecere, lesina si Valentin.
Urmeaza cadre cu ospetele date in cinstea celor doi, cu oameni cuprinsi de o frenezie suspecta, sticle de palinca golite, sticle de vin des golite si neveste dezgolite..
V: Pana la urma a iesit totul perfect...
F: Ma rog, pana a murit bateria...
Nu se va sti niciodata la ce s-a referit cand a zis "bateria"...Sa fi fost "telefonul" lui Valentin, sa fi fost bateria de vin rasuflat sau sa fi fost batranul cu piciorul in priza, pe care copiii, stiti cum sunt, il strigau rautaciosi Mos Baterie de la patania mai sus amintita.
S-am incalecat p-o sa, si v-am spus povestea asa...
Valentin "spaima sticlelor de vin" - programator BVD (bodega vesnic deschisa)- ocupatia lui este de a veghea la respectarea programului bodegii "La Fane"
Florentina "care-a 'eftinit benzina" - actrita (de fapt o derivare nefericita de la "a, crita", raspunsul ce vine de fiecare data la intrebarea: da Flori ce mai face?)
Voda F@ne - personaj misterios, banuit a avea legaturi de sange cu Stefan cel Mare, de unde si porecla. Lucreaza barman la bodega din sat. Gurile rele spun ca de fapt Voda F@ne nu are nicio picatura de sange domnesc, ci ar fi raspunsul clasic pe care il auzi de fiecare data cand intrebi: Unde e berea mea? ... " V-o da Fane". Gurile bune se abtin de la comentarii.
Alte personaje: mame, tati, prieteni si popa din sat
Valentin: Pasiunea noastra e bautura, umblatul din bodega in bodega. Cu mersul acela leganat, numit impropriu "pe sapte carari", pentru ca numai cei ce consuma zi de zi serios stiu ca este vorba de o singura carare, un pic serpuita ce-i drept, dar care duce mereu acasa. Cunosc oameni treji care uita din cand in cand unde stau. Inca nu am intalnit betivi in ipostaza asta.
Revin...
V: Pasiunea noastra este bautura, umblatul din bodega in bodega.
F: Atunci ne-a venit ideea sa ne facem si nunta in bodega.
V: Cu parintii a fost un pic mai complicat...
Cadru larg cu parintii celor doi. In mod normal ar trebui sa fie 4. In mod absolut special sunt vreo 8. Tarani veritabili, unii imbracati in pantaloni de training cu geaca de piele, altii imbracati in pantaloni de piele si geaca de training. Patru barbati si patru femei. Cum in noaptea cu pricina se stinsese lumina in sat, nu se mai stie exact care cum si cu cine. Pentru siguranta, cei doi le spun mama si tata tuturor, indiferent de sex. "M-am nascut intre Carpati dintr-o mama si cinci tati" nu e doar un cantec pentru cei doi.
V: Vreau sa va dau o veste... Vrem sa facem nunta in bodega din sat, "La Voda F@ne".
Una dintre mame isi da jos ochelarii urmata la scurt timp de o a doua. Din spirit de solidaritate a treia si-i da si ea jos. Neavand ochelari, isi da jos pantalonii. Din 8, mai ramasera 6. Oameni in cadru, nu pantaloni.
Un tata: Aoleu da' eu cu piciorul cum ma ridic?
V: Pai nu, c-o dam pe internet, poti sa ti-l bagi lejer acum.
Acelasi tata: Sa imi bag picioru' in internet?
V: Hai ma', tata, eu o sa am un laptop care filmeaza, pun in el un stick care transmite la un laptop de la voi de aici care are si el un stick, ala o pune pe televizor si voi va uitati, e simplu. Iar tu, tata, bagi ala in priza.
Tatal, deja exasperat: Sa imi bag picioru' in priza? Ptiu, bata-te sa te bata, intai ne iei cu lentop,lectop de ala, apoi cu nu stiu ce spic si cu ala care o pune pe televizor si noi ne uitam. Pai ma, cand o puneam eu pe televizor, tu inca nu erai in proiect iar eu si cu muma-ta eram vedete in sat, ca tot satu' se uita la noi cand o puneam, asa ca nu ma invata tu pe mine cum si unde sa o pun. Si picioru' in priza nu mi-l bag, sa fii tu sanatos, ca ultima data cand mi l-am bagat in priza mi-a stat paru' in cap ca lu Maical Gecsan, ca tot asa mi-a zis muma-ta ca daca il bag in priza mi se ridica. Acu, ce-i drept nu mai stiu daca ea a zis de picior, da sigur e ca mi s-a ridicat si inca cum.
Al doilea tata: Bine, mai copii, daca asa vreti voi, mergeti, nu mai ascultati la ce vorbeste babalacu' asta de langa mine. De cand cu priza, nu mai stie nici el de capul lui.
Imbratisari intre cei doi viitori miri, pupaturi intre parinti, o baba scapa pe gura un "O, Doamne", scuipa in san, scuipatul negasind sanul se prelinge pe piciorul mosului din stanga, ala cu priza, care de nervi ii aplica babei un croseu necrutator. Si au ramas 5.
V: Am dat de stire la toata lumea...
Succesiune deliranta de cadre cu "toata lumea" luand de stire de la cei doi ( a lua de stire=actiune fireasca, raspuns la o alta actiune fireasca, aceea de a da de stire). Prienteni in cele mai diverse ipostaze, care cu laptopul, care la volanul buldozerului, care la repetitii la teatru, toti isi pregatisera stick-urile si erau gata de marele eveniment.
V:Si fiecare s-a pregatit cum s-a priceput. Pornind de la sensul comun al lui "a pricepe " si "a intelege", rezulta clar ca cine nu s-a priceput, carevasazica ca nu s-a inteles, iar cine nu e nici macar de sine inteles, inseamna pe cale de consecinta ca e filosof. Iar noi aici la noi in sat nu avem nevoie de filosofi. Ultimul filosof care a trait la noi, Nelu a lu' Socrate s-a prapadit in urma cu mai bine de zece ani, strivit fiind de greutatea dilemei ce-l apasa: oare cat o avea busteanu' asta de tocmai s-a pravalit peste mine? Dilema in sine nu era grea, busteanul in schimb da, iar Nelu s-a dus pe lumea cealalta.
Urmeaza o noua succesiune de cadre in care cei doi viitori insuratei ne prezinta amici, prienteni, colegi de teatru, personaje insipide, figuranti perfecti. Oarecum de remarcat in aceste cadre sunt rudele Florentinei din Galati, mai ales cele de sex masculin care purtau tricouri pe gat, albe, imprimate cu mesajul:" Balerina din Galati, m-ai umplut de paduchi lati". La vederea mesajului, din cei 5 au mai ramas 3, un mos si doua femei, sau unul dintre ei.
V: Si pana la urma, ne-a cam vazut toata lumea.
Cadru cu Valentin aranjandu-si moaca in monitorul laptopului, pe ecran apare locatia exacta: bodega "La Voda F@ne" si data 18 aprilie 2010.
F: Emotii, da, sigur c-au fost, atat de mari ca din 3 mai ramasese unul singur, batranul nostru cu priza. Uneia de emotie ii plesnise inima iar celeilalte nu stiu ce ii plesnise ca nu mai iesea din baie si tot tipa prin usa intredeschisa: nu-i dati drumu', ca acu vin si eu. Batranul cu piciorul ii tipa exasperat: da mai taci, femeie, ca nu-i dupa mine, daca era dupa mine, nu-i mai dadeam drumu' niciodata. Baba nu mai zise nimic. Niciodata.
Pentru a mari suspansul si a-i pune pe jar pe nuntasii virtuali, Valentin se facu ca pierduse verighetele. Se facu atat de bine, ca nu le mai gasi. In disperare de cauza le inlocuira cu doua capace de Tuborg din alea de le desfaci singure. Toti au rasuflat atunci usurati. Cand a rasuflat si Voda F@ne, Florentina se prabusi in fata lui Valentin. Cand aflara ca s-a rasuflat si vinul adus special pentru petrecere, lesina si Valentin.
Urmeaza cadre cu ospetele date in cinstea celor doi, cu oameni cuprinsi de o frenezie suspecta, sticle de palinca golite, sticle de vin des golite si neveste dezgolite..
V: Pana la urma a iesit totul perfect...
F: Ma rog, pana a murit bateria...
Nu se va sti niciodata la ce s-a referit cand a zis "bateria"...Sa fi fost "telefonul" lui Valentin, sa fi fost bateria de vin rasuflat sau sa fi fost batranul cu piciorul in priza, pe care copiii, stiti cum sunt, il strigau rautaciosi Mos Baterie de la patania mai sus amintita.
S-am incalecat p-o sa, si v-am spus povestea asa...
joi, 6 mai 2010
La teatru
E misto sa mergi la teatru. De aia m-am mutat si in Bucuresti acum 5 ani, sa fiu aici, in mijlocul evenimentelor teatrale, sa inhalez cultura pe ambele nari, sa infulec intreaga stagiune de la National, Bulandra, Comedie, ala mic, ala foarte mic si cel extraordinar de mic. Cel extraordinar de mic e atat de mic incat nu are intrare. Are numai iesire.
Zilele trecute am fost invitat de o amica la "Singuri in noapte" sau "Straini in noapte", in fine, una peste alta totul se intampla noaptea. Desi piesa incepea ziua. Cu Piersic. Piesa. Apoi m-am prins ce era cu noaptea. La cat vorbeste maestrul Piersic, o fi incepand ea ziua, dar sigur se sfarseste spre miezul noptii. Cand probabil ca-i adoarme partenera. Ca avea si o partenera al carei nume imi scapa.
Piesa se tinea la Sala Palatului, de la opt. Si la opt fara un sfert fix eram acolo. Dar nu mai era nimeni. Eram singur. Nu in noapte ci in fata Salii Polivalente. Gresisem destinatia. De fapt taximetristul gresise, fie pentru ca era prost fie pentru ca eu eram prost si ii dadusem alta destinatie. Ambele variante stateau in picioare. Ma si mirasem, piesa era prezentata ca un mare succes de casa si eu stateam ca vitelul la poarta noua alaturi de femeia de serviciu. Femeia, pe la vreo 60 de ani, imi spuse cu glas stins, posibil sa fi avut vreo boala de gat: " aha, flacaule, ai gresit adresa, a mai venit unu' mai devreme sa intrebe de nu stiu ce targ erotic, cu gagici dezbracate, dar nu e aici, flacaule, manca-te-ar mama, cauti prospaturi, ai?". Femeia ma luase la sigur. Sa ii explic ca nu e asa, era in zadar. Mai ales ca nu imi displacea idea cu targul erotic. Iar eu si cu baba deja devenisem "Straini in soapte". Riscant.
Am plecat in graba, am sarit intr-un taxi si cand ma uit mai atent, stupoare!, taximetristul era acelasi de ma adusese pana acolo. M-as fi luat de el, dar tipul mi-a luat-o inainte:" eh, sefule, m-am gandit eu ca nu are cum sa fie aici, dar daca matale ai zis aici, aici te-am adus. Chestia aia cu femei e undeva prin Floreasca". Ma apucasera spumele. Ori omul era vorbit cu cotoroanta de dinainte ori chiar se citea pe fata mea pofta de "prospaturi" ca sa o citez pe mamaie. I-am zis pe un ton rastit oarecum ca eu nu vreau femei, eu vreau la teatru. A zambit. Fals, si a mers mai departe. Pana am ajuns la Sala palatului, nu a mai scos o vorba. Poate se speriase ca, nevrand femei,oi vrea barbati si s-o fi simtit amenintat, poate a zis ca fac misto de el cu teatrul, cine stie. Cert e ca la coborare nu mi-a dat niciun rest. Si-a tras cu nerusinare vreo 4 lei. La cat dadusem pana atunci pe doua drumuri, 4 lei era deja parfum. Nu am mai comentat.
Urc grabit scarile Salii palatului, intru val-vartej pe usa, trec pe langa o tipa imbracata ciudat si dau buzna in sala. Nu ma intrebase nimeni de bilet. Ciudat. M-or fi vazut cu ce avant intru si au zis ca nu se cuvine sa mi-l rupa. Avantul, cat si biletul. In sala, vreo 20 de oameni ca sa fiu indulgent. Pe scena, un tip si o tipa dialogau intr-un semiintuneric ce nu imi permite sa il disting nici pe maestrul Piersic nici pe duduia al carei nume imi scapa. Caut cu lanterna telefonului din dotare randul si locul si ma asez. Stupoare, langa mine, in locul amicei se lafaia o duduie de peste 120 de kile, ce abia incapea in scaun. Transpirata toata bolborosea niste fraze imperceptibile. Mi se parea de un prost gust total sa vorbesti la teatru. Am atins-o usor pe mana, sa o fac atenta. Balena, hatz! mi-a insfacat palma in palma dumisale si incepu deodata sa sa ma mangaie mai mult decat evident. Dau sa ma trag din stransoare, dar ce?, creatura nici nu voia sa auda. Ma trase si mai mult inspre ea. Acum transpiratia ei se prelingea pe fata mea. Am tipat ca din gura de sarpe. Nimic. Maestrul Piersic pe scena isi vedea de piesa in timp ce eu ma zbateam in ghearele mortii. Parea sa nu il deranjeze. Pe mine, da. Dupa 5 minute de lupta, bestia a cedat. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat s-a ridicat si a plecat. Dupa ea au inceput sa iasa toti. Ramasesem singur. Singur in noapte.
Buimac si socat extrem, ies si eu stors de vlaga din sala. Ii dau telefon amicei, telefonul inchis. Dau sa cobor treptele, asa ametit cum eram, cand deodata ochii imi cad pe un afis: "MISA organizeaza conferinta cu tema "Sexualitatea si eliberarea prin erotism", editia a III-a". Marti, 20 aprilie. Ma uit pe telefon. Era marti, 20 aprilie. Ma uit pe bilet:" Straini in noapte". Miercuri, 21 aprilie.
MI S-A rupt filmul...
Zilele trecute am fost invitat de o amica la "Singuri in noapte" sau "Straini in noapte", in fine, una peste alta totul se intampla noaptea. Desi piesa incepea ziua. Cu Piersic. Piesa. Apoi m-am prins ce era cu noaptea. La cat vorbeste maestrul Piersic, o fi incepand ea ziua, dar sigur se sfarseste spre miezul noptii. Cand probabil ca-i adoarme partenera. Ca avea si o partenera al carei nume imi scapa.
Piesa se tinea la Sala Palatului, de la opt. Si la opt fara un sfert fix eram acolo. Dar nu mai era nimeni. Eram singur. Nu in noapte ci in fata Salii Polivalente. Gresisem destinatia. De fapt taximetristul gresise, fie pentru ca era prost fie pentru ca eu eram prost si ii dadusem alta destinatie. Ambele variante stateau in picioare. Ma si mirasem, piesa era prezentata ca un mare succes de casa si eu stateam ca vitelul la poarta noua alaturi de femeia de serviciu. Femeia, pe la vreo 60 de ani, imi spuse cu glas stins, posibil sa fi avut vreo boala de gat: " aha, flacaule, ai gresit adresa, a mai venit unu' mai devreme sa intrebe de nu stiu ce targ erotic, cu gagici dezbracate, dar nu e aici, flacaule, manca-te-ar mama, cauti prospaturi, ai?". Femeia ma luase la sigur. Sa ii explic ca nu e asa, era in zadar. Mai ales ca nu imi displacea idea cu targul erotic. Iar eu si cu baba deja devenisem "Straini in soapte". Riscant.
Am plecat in graba, am sarit intr-un taxi si cand ma uit mai atent, stupoare!, taximetristul era acelasi de ma adusese pana acolo. M-as fi luat de el, dar tipul mi-a luat-o inainte:" eh, sefule, m-am gandit eu ca nu are cum sa fie aici, dar daca matale ai zis aici, aici te-am adus. Chestia aia cu femei e undeva prin Floreasca". Ma apucasera spumele. Ori omul era vorbit cu cotoroanta de dinainte ori chiar se citea pe fata mea pofta de "prospaturi" ca sa o citez pe mamaie. I-am zis pe un ton rastit oarecum ca eu nu vreau femei, eu vreau la teatru. A zambit. Fals, si a mers mai departe. Pana am ajuns la Sala palatului, nu a mai scos o vorba. Poate se speriase ca, nevrand femei,oi vrea barbati si s-o fi simtit amenintat, poate a zis ca fac misto de el cu teatrul, cine stie. Cert e ca la coborare nu mi-a dat niciun rest. Si-a tras cu nerusinare vreo 4 lei. La cat dadusem pana atunci pe doua drumuri, 4 lei era deja parfum. Nu am mai comentat.
Urc grabit scarile Salii palatului, intru val-vartej pe usa, trec pe langa o tipa imbracata ciudat si dau buzna in sala. Nu ma intrebase nimeni de bilet. Ciudat. M-or fi vazut cu ce avant intru si au zis ca nu se cuvine sa mi-l rupa. Avantul, cat si biletul. In sala, vreo 20 de oameni ca sa fiu indulgent. Pe scena, un tip si o tipa dialogau intr-un semiintuneric ce nu imi permite sa il disting nici pe maestrul Piersic nici pe duduia al carei nume imi scapa. Caut cu lanterna telefonului din dotare randul si locul si ma asez. Stupoare, langa mine, in locul amicei se lafaia o duduie de peste 120 de kile, ce abia incapea in scaun. Transpirata toata bolborosea niste fraze imperceptibile. Mi se parea de un prost gust total sa vorbesti la teatru. Am atins-o usor pe mana, sa o fac atenta. Balena, hatz! mi-a insfacat palma in palma dumisale si incepu deodata sa sa ma mangaie mai mult decat evident. Dau sa ma trag din stransoare, dar ce?, creatura nici nu voia sa auda. Ma trase si mai mult inspre ea. Acum transpiratia ei se prelingea pe fata mea. Am tipat ca din gura de sarpe. Nimic. Maestrul Piersic pe scena isi vedea de piesa in timp ce eu ma zbateam in ghearele mortii. Parea sa nu il deranjeze. Pe mine, da. Dupa 5 minute de lupta, bestia a cedat. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat s-a ridicat si a plecat. Dupa ea au inceput sa iasa toti. Ramasesem singur. Singur in noapte.
Buimac si socat extrem, ies si eu stors de vlaga din sala. Ii dau telefon amicei, telefonul inchis. Dau sa cobor treptele, asa ametit cum eram, cand deodata ochii imi cad pe un afis: "MISA organizeaza conferinta cu tema "Sexualitatea si eliberarea prin erotism", editia a III-a". Marti, 20 aprilie. Ma uit pe telefon. Era marti, 20 aprilie. Ma uit pe bilet:" Straini in noapte". Miercuri, 21 aprilie.
MI S-A rupt filmul...
luni, 3 mai 2010
Petroholdingul (pamflet)
Motto: "Nu e petrol la Kabul, cati bani este la mogul" (zicere populara)
Motto 2: „Intr-o ierarhie, fiecare salariat tinde sa urce pana la nivelul sau de incompetenta.“ (Principiul lui Peter)
Trustul de presa Adevarul Holding isi va anunta in zilele urmatoare schimbarea denumirii in "Petro Holding" si nu datorita petrodolarilor pompati de Patriciu ci pentru ca mai nou apar tot felul de Peter sau Petre prin preajma.
Deja director general si de publicitate, Peter Imre a cedat functia de director marketing lui PETER Frank, un american pripasit pe plaiuri mioritice.
PETRE Roman va fi numit "fin sef" sau "sef fin" ( de la expresia post revolutionara "she fin baiat e Petrica asta", in dulshele grai moldovenesc ). De aseamnea PETRE Roman poate fi, prin cumul de functii, ca tot se poarta, sef la PR ( dupa initialele numelui).
Sediul firmei se va muta pe strada Bogdan PETRiceicu Hasdeu, asta pentru ca strada Dr. PETRu Groza nu mai exista.
Sigla noului trust va fi reprezentat de un stilou, obiect folosit in general la scris, inventat acum ceva vreme de romanul PETRache Poenaru.
La departamentul cultura-viata spirituala va fi cooptat Teo PETER Jr., membru activ al trupei "Altar", fiul regretatului Teo PETER.
Redactor Sef la Adevarul va fi promovat PETRE Barbu, desi Cartianu fusese de acord, pentru inca 2000 de euro la salariu sa isi schimbe numele fie in PETRONE Cartianu fie chiar in Grigore PETREANU. Cererile au fost respinse.
La petrecerea de lansare a noului holding va fi invitat de onoare actorul american PETER Falk, interpretul indragitului Colombo, detectivul. In acest caz se spune ca initial Patriciu s-a opus, lui neplacandu-i in mod deosebit detectivii,politistii, procurorii. Desi se cunoaste faptul ca Peter Falk sufera de ceva vreme de o boala mintala, s-a considerat ca nu e niciun impediment, in sensul ca oricum nu ar mai fi nicio diferenta, la ce se intampla acum in trust. Ba din contra, ar intra foarte bine in cadru.
De 1 iunie, Ziua Internationala a Copilului, toti angajatii holdingului, impreuna cu odraslele lor, sau nu, vor viziona la mall filmul " Aventurile lui PETER Pan ".
Urmand exemplul celorlalti moguli, care isi supun redactorii la teste de cultura generala, Patriciu va proceda la fel la Adevarul. Primul test va fi, la alegere, din "Viata si opera lui PETRE Ispirescu" sau din " Florentin Petre - mic tratat de fotbal pitic".
Pe final, o stire-bomba: pentru a pune capat speculatiilor lansate prin presa cum ca nu s-ar incadra in profilul companiei pe care o patroneaza, Dinu Patriciu va anunta intr-o confernta de presa pe, surpriza!, B1TV, ca de maine isi va schimba numele in Dinu Petriciu.
Motto 2: „Intr-o ierarhie, fiecare salariat tinde sa urce pana la nivelul sau de incompetenta.“ (Principiul lui Peter)
Trustul de presa Adevarul Holding isi va anunta in zilele urmatoare schimbarea denumirii in "Petro Holding" si nu datorita petrodolarilor pompati de Patriciu ci pentru ca mai nou apar tot felul de Peter sau Petre prin preajma.
Deja director general si de publicitate, Peter Imre a cedat functia de director marketing lui PETER Frank, un american pripasit pe plaiuri mioritice.
PETRE Roman va fi numit "fin sef" sau "sef fin" ( de la expresia post revolutionara "she fin baiat e Petrica asta", in dulshele grai moldovenesc ). De aseamnea PETRE Roman poate fi, prin cumul de functii, ca tot se poarta, sef la PR ( dupa initialele numelui).
Sediul firmei se va muta pe strada Bogdan PETRiceicu Hasdeu, asta pentru ca strada Dr. PETRu Groza nu mai exista.
Sigla noului trust va fi reprezentat de un stilou, obiect folosit in general la scris, inventat acum ceva vreme de romanul PETRache Poenaru.
La departamentul cultura-viata spirituala va fi cooptat Teo PETER Jr., membru activ al trupei "Altar", fiul regretatului Teo PETER.
Redactor Sef la Adevarul va fi promovat PETRE Barbu, desi Cartianu fusese de acord, pentru inca 2000 de euro la salariu sa isi schimbe numele fie in PETRONE Cartianu fie chiar in Grigore PETREANU. Cererile au fost respinse.
La petrecerea de lansare a noului holding va fi invitat de onoare actorul american PETER Falk, interpretul indragitului Colombo, detectivul. In acest caz se spune ca initial Patriciu s-a opus, lui neplacandu-i in mod deosebit detectivii,politistii, procurorii. Desi se cunoaste faptul ca Peter Falk sufera de ceva vreme de o boala mintala, s-a considerat ca nu e niciun impediment, in sensul ca oricum nu ar mai fi nicio diferenta, la ce se intampla acum in trust. Ba din contra, ar intra foarte bine in cadru.
De 1 iunie, Ziua Internationala a Copilului, toti angajatii holdingului, impreuna cu odraslele lor, sau nu, vor viziona la mall filmul " Aventurile lui PETER Pan ".
Urmand exemplul celorlalti moguli, care isi supun redactorii la teste de cultura generala, Patriciu va proceda la fel la Adevarul. Primul test va fi, la alegere, din "Viata si opera lui PETRE Ispirescu" sau din " Florentin Petre - mic tratat de fotbal pitic".
Pe final, o stire-bomba: pentru a pune capat speculatiilor lansate prin presa cum ca nu s-ar incadra in profilul companiei pe care o patroneaza, Dinu Patriciu va anunta intr-o confernta de presa pe, surpriza!, B1TV, ca de maine isi va schimba numele in Dinu Petriciu.
vineri, 30 aprilie 2010
Who the fuck is Dan Puric ?
Sunt deja pregatit sa infrunt acuzatiile ca as fi ignorant. De fapt, nu am cum sa le infrunt decat recunoscand franc: da, domne, sunt ignorant, dar sa mor daca stiu cine e acest Dan Puric.
Evident, o simpla cautare pe "goagal" ar rezolva intrucatva problema. Dar nu asta e scopul. Si nu asta e ideea. De fapt, nu exista nicio idee.
Prima oara mi-a atras atentia numele acesta cand l-am auzit pe Gigi Becali vorbindu-l de bine. Acum, cand te vorbeste Gigi de bine, in orice context, daca nu iti injura familia si nu te trimite la origini, inseamna ca esti cineva. Becali il descria ca pe "un mare roman". Ulterior am aflat ca si Vadim e "un mare roman" si apoi, cand am inteles ca si Banel Nicolita intra in aceeasi categorie am realizat ca pot emigra linistit.
Apoi am tot auzit despre Dan Puric. Cum ca ar fi, cum ca ar face, parca pantomima, parca filosofie, parca nationalism. Parca prea multe intr-un singur om, fie el si " un mare roman". Am auzit si lucruri mai putin bune, unii il acuzau ca ar fi un impostor, dar nu ii cred. Am asa un feeling ca nu e adevarat. Cred ca sunt niste frustrati care in cautare de publicitate arunca cu laturi intr-un "mare roman". Ca aia de il injura pe Banel in Ghencea. Ptiu!
Intre noi fie vorba, nici nu o sa il "google-esc" pe nea' Dan. Mi-e indiferent cu ce se ocupa. Cand auzi atata lume vorbind de bine despre cineva, nu mai are rost sa cauti. E clar ca e o exagerare. E din categoria aceea oarecum selecta a oamenilor despre care nu poti vorbi de rau, ca iti sar toti interesantii in cap. Aceeasi interesanti care merg saptamanal la teatru ca sa fie vazuti, iti spun in gura mare ca au abonament la opera, doar-doar i-o auzi cineva si pentru care Kant nu mai are nicio taina. Kant, Kent, Cunt, nu mai are importanta.
Suntem o natie in cautare avida de modele. Daca Dan Puric e un model, atunci sa fie. I just don't give a damn.
Evident, o simpla cautare pe "goagal" ar rezolva intrucatva problema. Dar nu asta e scopul. Si nu asta e ideea. De fapt, nu exista nicio idee.
Prima oara mi-a atras atentia numele acesta cand l-am auzit pe Gigi Becali vorbindu-l de bine. Acum, cand te vorbeste Gigi de bine, in orice context, daca nu iti injura familia si nu te trimite la origini, inseamna ca esti cineva. Becali il descria ca pe "un mare roman". Ulterior am aflat ca si Vadim e "un mare roman" si apoi, cand am inteles ca si Banel Nicolita intra in aceeasi categorie am realizat ca pot emigra linistit.
Apoi am tot auzit despre Dan Puric. Cum ca ar fi, cum ca ar face, parca pantomima, parca filosofie, parca nationalism. Parca prea multe intr-un singur om, fie el si " un mare roman". Am auzit si lucruri mai putin bune, unii il acuzau ca ar fi un impostor, dar nu ii cred. Am asa un feeling ca nu e adevarat. Cred ca sunt niste frustrati care in cautare de publicitate arunca cu laturi intr-un "mare roman". Ca aia de il injura pe Banel in Ghencea. Ptiu!
Intre noi fie vorba, nici nu o sa il "google-esc" pe nea' Dan. Mi-e indiferent cu ce se ocupa. Cand auzi atata lume vorbind de bine despre cineva, nu mai are rost sa cauti. E clar ca e o exagerare. E din categoria aceea oarecum selecta a oamenilor despre care nu poti vorbi de rau, ca iti sar toti interesantii in cap. Aceeasi interesanti care merg saptamanal la teatru ca sa fie vazuti, iti spun in gura mare ca au abonament la opera, doar-doar i-o auzi cineva si pentru care Kant nu mai are nicio taina. Kant, Kent, Cunt, nu mai are importanta.
Suntem o natie in cautare avida de modele. Daca Dan Puric e un model, atunci sa fie. I just don't give a damn.
miercuri, 28 aprilie 2010
A murit gripa porcina ?
Nu stiu daca ati bagat de seama, dar temutul virus al gripei porcine a iesit din scena aproape la fel de discret pe cum a aparut. Denumit pompos AH1N1, ca o formula chimica din aia naspa pe care ma chinuiam sa o memorez, ca de inteles era prea mult, prin generala, virusul ucigas promitea sa fie deschizatorul Apocalipsei pe Pamant.
Cu numai 4 luni in urma se vorbea despre zeci sau chiar sute de milionae de morti, de pandemie la nivel global, de alte sute de milionae de oameni ce vor fi macar "mangaiati" de atingerea porcinului. Ce sa mai vorbim, iadul pe Pamant in toata splendoarea lui. In fiecare zi paginile ziarelor erau pline de relatari ale noilor cazuri de imbolnaviri, ba unele tabloide cu un aer macabru publicau chiar si pe prima pagina un fel de "live update" al imbolnavirilor. " Azi, 26 decembrie 2009. Cazuri noi:24. Decese:4.Cazuri lanivel mondial: nspe milioane. Total cazuri in Romania: jde' mii". Jurnalele tv debutau si se incheiau cu gripa porcina, pe toate posturile erau tot soiul de invitati, fireste, fiecare mare specialist, care dezbateau problema si o intorceau , cu un aer savant, pe toate partile. Neuitand sa mentioneze, si aici incepea mizeria, utilitatea vaccinarii populatiei. Ce zic eu utilitate? Era vitala. "Daca nu te-ai vaccinat, loc de veci ti-ai capatat".
Imi aduc aminte in acest context de deja prea-cunoscutul Strainu-Cercel ( sau Streinu, in fine, same shit). Tipul devenise pe la sfarsitul anului trecut aproape la fel de cunoscut si infinit mai popular decat insasi Zeus-Basescu. Daca s-ar fi facut un sondaj rapid privind increderea romanilor in institutiile statului, Cercel iesea detasat pe locul 2, dupa biserica. Cercel- institutia sanatatii. Tipul sustinea cel mai vehement dintre toti, dupa mine, suspect de vehement, vaccinarea populatiei.
Si populatia, nene, s-a vaccinat. Zile intregi, cozi la spitale, bunici, nepoti, catei si purcei incolonati la intepatura garanta a nemuririi ( macar pe termen scurt- pe termen porcin). Companiile de farma: profituri de sute de miliarde. Euro. Net. Pentru restul, exista Mastercard.
Farmaceuticele isi numara banii, oamenii se felicita ca s-au vaccinat ( aici unii carcotasi conspirationisti afirma pe la colturi ca celor vaccinati li s-a implantat nu stiu ce cip. Personal nu cred). Toni Tecuceanu, va suna cunoscut?, e oale si ulcele din cauze inca necunoscuteLa numai patru luni distanta, porcul aducator al mortii s-a retras in cotetullui tainic, netezind calea altor oratanii ce vor imprastia teroarea si pieirea pe mapamond.
Urmeaza gripa canina?
Cu numai 4 luni in urma se vorbea despre zeci sau chiar sute de milionae de morti, de pandemie la nivel global, de alte sute de milionae de oameni ce vor fi macar "mangaiati" de atingerea porcinului. Ce sa mai vorbim, iadul pe Pamant in toata splendoarea lui. In fiecare zi paginile ziarelor erau pline de relatari ale noilor cazuri de imbolnaviri, ba unele tabloide cu un aer macabru publicau chiar si pe prima pagina un fel de "live update" al imbolnavirilor. " Azi, 26 decembrie 2009. Cazuri noi:24. Decese:4.Cazuri lanivel mondial: nspe milioane. Total cazuri in Romania: jde' mii". Jurnalele tv debutau si se incheiau cu gripa porcina, pe toate posturile erau tot soiul de invitati, fireste, fiecare mare specialist, care dezbateau problema si o intorceau , cu un aer savant, pe toate partile. Neuitand sa mentioneze, si aici incepea mizeria, utilitatea vaccinarii populatiei. Ce zic eu utilitate? Era vitala. "Daca nu te-ai vaccinat, loc de veci ti-ai capatat".
Imi aduc aminte in acest context de deja prea-cunoscutul Strainu-Cercel ( sau Streinu, in fine, same shit). Tipul devenise pe la sfarsitul anului trecut aproape la fel de cunoscut si infinit mai popular decat insasi Zeus-Basescu. Daca s-ar fi facut un sondaj rapid privind increderea romanilor in institutiile statului, Cercel iesea detasat pe locul 2, dupa biserica. Cercel- institutia sanatatii. Tipul sustinea cel mai vehement dintre toti, dupa mine, suspect de vehement, vaccinarea populatiei.
Si populatia, nene, s-a vaccinat. Zile intregi, cozi la spitale, bunici, nepoti, catei si purcei incolonati la intepatura garanta a nemuririi ( macar pe termen scurt- pe termen porcin). Companiile de farma: profituri de sute de miliarde. Euro. Net. Pentru restul, exista Mastercard.
Farmaceuticele isi numara banii, oamenii se felicita ca s-au vaccinat ( aici unii carcotasi conspirationisti afirma pe la colturi ca celor vaccinati li s-a implantat nu stiu ce cip. Personal nu cred). Toni Tecuceanu, va suna cunoscut?, e oale si ulcele din cauze inca necunoscuteLa numai patru luni distanta, porcul aducator al mortii s-a retras in cotetullui tainic, netezind calea altor oratanii ce vor imprastia teroarea si pieirea pe mapamond.
Urmeaza gripa canina?
marți, 20 aprilie 2010
Avatar
Nope,nu este despre filmul omonim care a facut ravagii printre copiii semiretarzi, deja etichetata drept "generatia Avatar", copii care se holbau la amalgamul de efecte speciale, limbaj indescifrabil, pandore, na'avi sau cum le-o mai spune gretoseniilor respective.
De data asta este vorba, asa cum scrisesem ieri pe Facebook, despre pozele de la avatarurile celor ce folosesc mess-ul. Mai exact, la sumedenia de indivizi/individe ce isi pun la avatar poze cu copii (scuzata fie-mi cacofonia). Bun, am in lista mea de mess si chiar printre prieteni de pe FB, zeci daca nu chiar peste o suta de persoane care si-au postat poze cu odrasle. Problema devine grava cand odraslele cu pricina nici macar nu sunt ale lor. Ci ale prietenilor sau prietenelor, ale nu stiu carui vecin sau vecina, nepot al nu stiu carui bunic, nepoata a unui unchi si iar nepot, dar al unei matusi de data asta. Sunt si cazuri de copii ai caror provenienta este incerta, poze luate de pe net sau surprinse de aparatele respectivilor prin parc, pe la Mc Donalds, sau cine stie pe unde. Sute de poze, ba chiar am un caz foarte misto in lista mea de mess : doua persoane diferite, care nu au nimic in comun, nici nu se cunosc, au ACEEASI poza la avatar, cu acelasi copil, evident subtilizat de pe net ( de fapt subtilizata, ca e vorba de poza, nu de copil..desi...nu te mai mira nimic).
Alt motiv de maxima enervare e constituit de comentariile aferente pozelor. Daca nu ma credeti, verificati voi insiva. " Cel mai dulce copil" - nu stiu cum se face dar fiecare copil devine cel mai dulce dupa ce e aruncat fara mila in mediul online. Daca fiecare e "cel mai dulce", totusi care e "cel mai dulce" ? Si seria comentariilor cretinoide continua, copilul devenind fara voia lui, pe rand: comoara, regina, printesa, print, cavaler, scumpete, minune. Dupa care incep alte porcarii de rigoare: cu cine seamana copilul. Aici intervine un subiectivism debordant: daca mama posteaza poza, copilul e leit maica-sa ( care chiar daca e o pocitanie, devine automat: frumasa, minunata, dragalasa, scumpete, etc), daca tata isi pune poza copilului la avatar, copilul e deodata "leit taica-su, bucatica rupta din el" ( fireste si tatal "imprumuta" toate caracteristicile copilului, pe care le-am amintit mai sus).
Si cand te gandesti ca acum cativa ani, copiii spuneau lucruri trasnite...
marți, 30 martie 2010
Ora de jogging
"Bah, ti-ai luat tricou cu burta?", " In a cata luna esti?" sau "Auzi, te-ai lasat de sala, nu? Se vede" sunt doar cateva din remarcile des auzite la adresa mea. Cum orice om are limita lui peste care nu mai suporta insulte, am decis sa ma apuc de alergat. Am auzit eu ca asta e cel mai bun remediu impotriva stratului adipos in exces. Zis si facut...
Acum va scriu dupa prima mea ora de jogging. Ora de jogging fireste e o exagerare. Mai degrama sfertul de ora de jogging. Si nu a fost nicidecum un sfert academic. Mai degraba a fost un sfert de cosmar. Din cele 15 minute, efectiv am alergat, cu indulgenta, vreo 7, celelalte 8 le-am folosit sa ma recuperez dupa efortul prestat. Dar ce am descoperit in aceasta seara nu se refera neaparat la binefacerile sportului ci mai degraba la cum sa ii faci pe ceilalti sa te creada un mare sportiv. Si astfel sa eviti o mare rusine.
Deci...
Primul lucru: echipamentul. Echipamentul tre sa fie profi, nene. Mi-am tras niste Nike-uri meseriase, niste ghete de fotbal de la mama lor. Tricou de atletism, din ala mulat din nu stiu ce fibra si short de asemenea. Pe sub short am pus niste colanti de aia negri, nu stiu cum se cheama, dar sunt de mare efect. Peste tricou, evident, dar evident, bluza de training cu echipamentul Romaniei. Sa creada lumea ca sunt de la vreun lot national. Pe cap mi-am tras un fes cum am vazut eu la marii campioni la televizor. Acum nu sunt sigur daca la campionii de atletism sau la cei de culturism, dar nu are a face. Fizicul meu e intre cele doua. Castile in urechi intregeau recuzita. Si sa nu uit de sticluta mica plina cu apa si un amestec de vitamine. Echipamentul iti asigura o intrare de efect pe pista. Inca inainte sa te misti, toti te cred vreun mare atlet aflat in pregatiri.
Al doilea aspect: miscarile de incalzire. Desi eram deja rupt de oboseala inca inainte de a ma apuca de alergat, am deschis sesiunea de antrenament cu niste miscari de stretching. Ceva de speriat. Ele ar avea cica un efect benefic atat inainte cat si dupa alergat. Daca stii sa le faci. Eu habar nu am, dar se uitau astia la mine cum imi desfasuram ritualul, de ziceai ca sunt Asafa Powell si nimeni altcineva. Aplecari pe un picior, pe celalat picior, miscari ample de respiratie, un mic joc de glezne, rotiri de brate in toate directiile, de nu stiai daca inot,zbor sau ma pregatesc sa fug. Spectatorii - in extaz.
Aspectul trei: niciodata nu incep sa alerg de la capatul pistei. Nu, nu, asta ar fi o greseala cum numai incepatorii fac. Eu merg cam 3/4 din lungime si apoi incep sa alerg, astfel cand ajung la linia de sosire, evident deja rupt de efort, aia care stau prin preajma o sa se mire de cum am terminat deja prima tura, iar altii vazandu-ma gafaind si rosu ca un rac vor crede ca sunt la a 20-a tura. Minim. Dupa care repet figura cu mersul. Efectul e garantat... Dupa a cincea tura, cam atat fac in cele 15 minute, cei de pe margine se vor uita la mine ca la un titan al atletismului. Transpiratia care imi inunda tricoul e un semn al sacrificiului in slujba miscarii, a vietii sanatoase.
Partea a patra: hidratarea. Normal ca bei apa, dar conteaza cum o faci, cu stil, nu ca ultimul ghiolban. Intai tacticos desfaci capacul sticlutei cu lichid de o culoare suspecta. In prealabil insa agiti sticla corespunzator. Iei o gura de lichid pe care NU O INGHITI !! O scuipi, asa cum ai vazut tot la teveu. Abia apoi ai voie sa bei. Fireste, miscarea nu are vreun rost practic, dar da bine, va asigur. Si aici e cu schepsis: marii profesionisti nici nu duc sticla la gura, ci isi toarna de undeva de sus, pe la 10 centimetri deasupra gurii. Riscul de a te ineca in acest caz si implicit in a te face de ras sunt mari, dar si daca iti iese, esti barosan. Apoi te duci la robinetul cu apa de pe marginea pistei ) noi aici unde alerg eu avem o cismea din aia antica ) si iti bagi capul sub apa..dar numai asa cat sa iti uzi putin freza. Si dai energic din cap, ca si cum ti-ai scutura pletele. Indiferent ca ai sau nu plete, tu sa le scuturi. Altfel, esti doar un amator.
Ultimul episod: iesirea din scena. Tre sa fie triumfala. Mersul tre sa fie lent, te lasi usor de pe un picior pe altul, ca un om ostenit, dar pasul sa fie apasat, sa nu arati ca o clatita lesinata. Capul usor dat pe spate, nicidecum privirea in pamant. Doar ratatii au privirea in pamant. Daca ti-a mai ramas ceva apa in sticla, ti-o torni pe toata in cap. Aici jumate din public deja cade in admiratie. Se uita la tine ca la un zeu. Daca te tine cu adevarat si vrei sa le faci aroganta decisiva, cu un ultim gest arunci sticla undeva pe margine. Deja sunt in orgasm.
Ei, nu eu, eu deja sunt terminat fizic, abia mai respir, inima bate sa imi sara din piept, sunt ametit de nu vad pe unde merg si la gura mea pe langa spume sunt toate injuraturile din lume la adresa cui a inventat alergatul si la adresa mea de m-am trezit sa alerg in loc sa stau in casa si sa savurez un Skol la pet in fata televizorului.
duminică, 28 martie 2010
White and proud - scurt eseu rasist
Simley mi-e oarecum simpatic pentru ca a scos o piesa cu Cheloo si oarecum antipatic pentru ca are piese in general de excitat pitipoancele. Cheloo mi-e oarecum simpatic pentru ca presteaza in "Parazitii" si oarecum antipatic pentru ca a scos piesa cu Smiley. Nu asta e insa subiectul scrierii de azi. Ci faptul ca celor de la CNA le-a venit imbecila idee de a stabili daca videoclipul piesei cu pricina ar caracter rasist. Mai precis mesajul "White and proud 14" de pe tricoul lui Cheloo. In afara de certitudinea faptul ca cei de la CNA sunt retarzi, am niste intrebari, unele din ele destulde vechi prin mintea mea, pe care imi permit sa le pun, convins fiind totusi ca nu voi primi raspuns la ele :
- de ce e jignitor sa numesti pe cineva "tigan" dar nu e jignitor pentru tigani ca peste 90 % din ei sa nu aiba ocupatie ?
- de ce e umilitor sa numesti un tigan "cioara" dar nu e umilitor pentru noi sa stam cu mainile in san cand cinci tigani talharesc sau violeaza o tanara in plina zi ?
- de ce e revoltator totusi sa folosesti sintagma "tigan imputit" ( sa nu intelegeti ca sunt pro-basescian ) dar nu e revoltator sa te faci mic,mic,mic si sa cobori la prima statie din autobuzul in care tocmai a urcat un grup de rrrrromi ?
- de ce sunt zeci de organizatii de lupta impotriva marginalizarii romilor dar niciuna nu prevede obligativitatea invatamantului de zece clase pentru acesti minoritari?
Pana la urma, totul se reduce, cred eu la trista concluzie ca pe langa ca suntem un popor peste masura de tolerant, suntem si un popor de fricosi si de ipocriti. Atata vreme cand domnii de la CNA vor avea intentia sa sanctioneze un mesaj de bun simt de pe un tricou, atata vreme cat vom intoarce capul in alta parte si vom gira astfel cu indiferenta noastra infractiunile acestor scursuri ale societatii, atata vreme cat ne lasam calcati in picioare in fiecare zi de acesti indivizi MINORITARI, ne meritam soarta cu varf si indesat.
- de ce e jignitor sa numesti pe cineva "tigan" dar nu e jignitor pentru tigani ca peste 90 % din ei sa nu aiba ocupatie ?
- de ce e umilitor sa numesti un tigan "cioara" dar nu e umilitor pentru noi sa stam cu mainile in san cand cinci tigani talharesc sau violeaza o tanara in plina zi ?
- de ce e revoltator totusi sa folosesti sintagma "tigan imputit" ( sa nu intelegeti ca sunt pro-basescian ) dar nu e revoltator sa te faci mic,mic,mic si sa cobori la prima statie din autobuzul in care tocmai a urcat un grup de rrrrromi ?
- de ce sunt zeci de organizatii de lupta impotriva marginalizarii romilor dar niciuna nu prevede obligativitatea invatamantului de zece clase pentru acesti minoritari?
Pana la urma, totul se reduce, cred eu la trista concluzie ca pe langa ca suntem un popor peste masura de tolerant, suntem si un popor de fricosi si de ipocriti. Atata vreme cand domnii de la CNA vor avea intentia sa sanctioneze un mesaj de bun simt de pe un tricou, atata vreme cat vom intoarce capul in alta parte si vom gira astfel cu indiferenta noastra infractiunile acestor scursuri ale societatii, atata vreme cat ne lasam calcati in picioare in fiecare zi de acesti indivizi MINORITARI, ne meritam soarta cu varf si indesat.
sâmbătă, 27 martie 2010
Intrebari, constatari, intre beri, constat ieri...
Niciodata nu am inteles cum oamenii pot intreba chestiuni al caror raspuns e evident. cateodata ma intreb daca eu insumi nu fac asta. Pana astazi nu am gasit raspunsul.
Vara trecuta aveam 87-88 kilograme si eram atat de "tras prin inel" incat lumea se intreba daca sunt bolnav. Coborasem de undeva de prin 120 kile, cand cu greu ma mai incheiam la sireturi iar urcatul pana la etajul 1 mi se parea mai greu decat insusi un maraton. Deseori eram intrebat: "Auzi, tu ai slabit, nu-i asa?". Mestere, oricat de atletica ar fi constitutia mea, 30 de kile diferenta SE OBSERVA, nu? De ce te mai obosesti sa intrebi? Acum, am undeva spre 105 kilograme. Am cam pus ceva in intervalul asta. Intrebarea zilei e : " Auzi, tu te-ai ingrasat un pic, sau mi se par mie ?". Dohh
Si hai sa zicem ca aici fiecare apreciaza dupa propriul ochi mai mult sau mai putin format, si pana la urma unii sunt destul de finuti incat sa nu iti arunce in fata concluzii care te-ar putea deranja.
Dar sunt fazele alea absolut penibile si de neinteles pentru mine. Cand aveai ieri parul lung pana la fund si azi esti periuta si vine unu' si te intreaba" Te-ai tuns?". Ce dracu sa ii raspunzi? Apoi sunt aia care vazandu-te cum iti sufli nasul din 3 in 3 secunde, cu ochii sticlosi si vocea ragusita, ba si tusind din toti rarunchii iti arunca un firesc: " Ai racit ?" de iti vine sa le bagi pe gat o supradoza de Fervex.
Mai e o categorie, pe langa cea a Intrebatorilor, si anume Constatatorii. Astia sunt mai putini subtili, pot spune ca sunt directi rau, dar in egala masura penibili. Sunt cei ce vin si iti soptesc la ureche pe tonul cel mai grav cu putinta " Ai intarziat" cand tu trebuia sa ajungi la 10 la intalnire si deja e aproape 11. Bah, stiu ca am intarziat, pe bune daca e nevoie sa imi mai spui asta. Mult mai grosolan e atunci cand, si asta mi se intampla inainte cam des, vine unul la tine si iti spune ca esti beat cand tu de fapt esti praf, mergi pe 7 carari, habar nu ai unde e casa si chiar daca ai nu vrei sa ajungi acolo. Asta pentru ca acolo te astepata fie ai tai, fie sotia, fie soacra, oricare optiune fiind egal proasta. Deci asta mi se pare impardonabil. Tu nu stii cum sa te tii pe picioare si chiar nu ai nevoie de unul sa iti spuna ca esti beat. O SIMTI, damn it !!!
Inchei intrebandu-ma daca am scris un articol pentru blog si constatand cu uimire ca l-am scris.
Va pup, am revenit, de acum ii dam inainte cu tupeu...
Vara trecuta aveam 87-88 kilograme si eram atat de "tras prin inel" incat lumea se intreba daca sunt bolnav. Coborasem de undeva de prin 120 kile, cand cu greu ma mai incheiam la sireturi iar urcatul pana la etajul 1 mi se parea mai greu decat insusi un maraton. Deseori eram intrebat: "Auzi, tu ai slabit, nu-i asa?". Mestere, oricat de atletica ar fi constitutia mea, 30 de kile diferenta SE OBSERVA, nu? De ce te mai obosesti sa intrebi? Acum, am undeva spre 105 kilograme. Am cam pus ceva in intervalul asta. Intrebarea zilei e : " Auzi, tu te-ai ingrasat un pic, sau mi se par mie ?". Dohh
Si hai sa zicem ca aici fiecare apreciaza dupa propriul ochi mai mult sau mai putin format, si pana la urma unii sunt destul de finuti incat sa nu iti arunce in fata concluzii care te-ar putea deranja.
Dar sunt fazele alea absolut penibile si de neinteles pentru mine. Cand aveai ieri parul lung pana la fund si azi esti periuta si vine unu' si te intreaba" Te-ai tuns?". Ce dracu sa ii raspunzi? Apoi sunt aia care vazandu-te cum iti sufli nasul din 3 in 3 secunde, cu ochii sticlosi si vocea ragusita, ba si tusind din toti rarunchii iti arunca un firesc: " Ai racit ?" de iti vine sa le bagi pe gat o supradoza de Fervex.
Mai e o categorie, pe langa cea a Intrebatorilor, si anume Constatatorii. Astia sunt mai putini subtili, pot spune ca sunt directi rau, dar in egala masura penibili. Sunt cei ce vin si iti soptesc la ureche pe tonul cel mai grav cu putinta " Ai intarziat" cand tu trebuia sa ajungi la 10 la intalnire si deja e aproape 11. Bah, stiu ca am intarziat, pe bune daca e nevoie sa imi mai spui asta. Mult mai grosolan e atunci cand, si asta mi se intampla inainte cam des, vine unul la tine si iti spune ca esti beat cand tu de fapt esti praf, mergi pe 7 carari, habar nu ai unde e casa si chiar daca ai nu vrei sa ajungi acolo. Asta pentru ca acolo te astepata fie ai tai, fie sotia, fie soacra, oricare optiune fiind egal proasta. Deci asta mi se pare impardonabil. Tu nu stii cum sa te tii pe picioare si chiar nu ai nevoie de unul sa iti spuna ca esti beat. O SIMTI, damn it !!!
Inchei intrebandu-ma daca am scris un articol pentru blog si constatand cu uimire ca l-am scris.
Va pup, am revenit, de acum ii dam inainte cu tupeu...
luni, 22 martie 2010
De la mii de MILE departare...
Miile de MILE strabatute... tablou de razboi in care mila nu intra in rama... cuvinte prea putine si oricate cuvinte s-ar alinia in fata mortii tot nu sunt de ajuns...si tot sunt toate degeaba...habar nu aveam cine e pana acum cateva zile...stiam doar un nume..nu il asociam cu o fata...azi il asociez cu o figura, dar figura nu mai prinde viata...
oare cat de rahat poate fi destinul, pentru cine crede in el, sa iti joace cea mai de rahat farsa posibila? sa dansezi printre gloante in Iraq, sa razi cand anuntau aia bombardament in Afghanistan, sa povestesti ca pe ceva firesc un masacru in Bosnia, sa strabati lumea pana pe plajele Asiei dar nu ca sa te imbeti de soare ci doar ca sa numeri victimele tsunami-ului devastator...si sa fii rapus de un banal furuncul...
pana la urma nu conteaza ca se numea MILE...nici ca ii asociez acum fata cu un nume sau invers..pana la urma e un al nu stiu catelea semnal tras de cineva acolo sus sau cineva acolo jos: traiti clipa la intensitate maxima...maine e doar o iluzie astazi
In memoria celui ce a fost MILE Carpenisan
luni, 15 martie 2010
Lovelessness
vreau sa descopar primele doua silabe din tine...
vreau sa aflu primele doua cifre din inima ta...
vreau sa arunc la gunoi orice urma de mine...
nirvana...
vreau sa gasesc primele doua culori in femeia din tine...
vreau sa rup primele doua ramuri din dragostea ta...
vreau sa ucid orice urma din tine...
nirvana...
vreau sa ametesc in primele doua clipe din tine...
vreau sa aleg primele doua versuri din moartea ta...
vreau sa distrug propriul mine...
nirvana...
vreau sa aflu primele doua cifre din inima ta...
vreau sa arunc la gunoi orice urma de mine...
nirvana...
vreau sa gasesc primele doua culori in femeia din tine...
vreau sa rup primele doua ramuri din dragostea ta...
vreau sa ucid orice urma din tine...
nirvana...
vreau sa ametesc in primele doua clipe din tine...
vreau sa aleg primele doua versuri din moartea ta...
vreau sa distrug propriul mine...
nirvana...
joi, 11 martie 2010
Atentie, s-au inchis usile...
Vama Veche a murit acum trei ani...punct...restul deja e un cosmar sau daca voi vreti o poveste, e o poveste de adormit pitipoancele...fara Tudor Chirila nu exista Vama Veche...exista doar localitatea aceea de la mal de mare unde s-au scris atatea povesti si unde acum rasuna house, manele si unde poti hali mici inecati in mustar peritm de manele..."vara asta" o sa ne indragostim oricum de ele, visand la cum ar fi daca am avea azi iar "18 ani", cand eram atat de inconstienti incat sa le spunem in fata ca "nu avem chef azi", le vom canta acelasi "cantec prost" fie ca se numesc Andreea, Cristina sau "Ana", ne vom imbata iar si ne vom ruga de politisti sa "nu ne mai traga pe dreapta" motivand ca noi de fapt gonim dupa "calul din Marlboro" si ca sub nicio forma nu ne gandim inca la "epilog"
Se poate sa fie zi...se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie zi...se poate sa fie noapte...
vineri, 26 februarie 2010
Sa mall din dragoste ranit...
Ma doare capul ingrozitor. Efectul anesteziei a treut deja si au inceput chinurile. Ratia de morfina mi-a fost redusa considerabil si acum simt ce inseamna sa ai mandibula fracturata, coastele rupte si cum e sa te hranesti cu paiul.
Va intrebati probabil ce mi s-a intamplat iar unii dintre voi veti sari deja cu presupunerea ca am fost caftit de vreo gasca de smecherasi pe strada sau ca practic vreun sport full-contact si am luat-o pe coaja. Nici pomeneala. Sa va povestesc...
Ieri dimineata, pe la vreo 10, ma aflam in metrou cu gandul sa ajung la un amic. Fusese ziua lui si uituc cum sunt, omisesem sa il felicit. Simtindu-ma intrucatva obligat, am hotarat sa ii cumpar o sticla de vin, pe care de altfel urma sa o golim amandoi, si am pornit-o catre el. Tipul sta undeva pe la Piata Sudului. Metroul, mai plin ca in alte zile la ora aia. Marea majoritate oameni in varsta. Ma gandeam ca o fi vreun miting al pensionarilor. Dar de ce nu se duc oare in fata la Guvern, sau s-o fi mutat nenea Boc prin Berceni incolo? Suspect, oamenii erau chiar veseli, nici urma de vreun imbold protestatar. Langa mine, un batranel cu palarie pe cap, vorbea la telefonul mobil. De fapt urla chiar langa urechea mea. Fie mosuletul era surd, fie din lipsa de semnal, cert e ca zbiera cat il tineau plamanii :" Da, da, ajung, ajung, sunt cu Nelu, fii fara grija, lichidam tot". Hmm, oare batranelul vorbea serios? Ce anume urma sa lichideze? Mister total. Cand a pierdut definitiv semnalul, s-a intors brusc catre mine si m-a intrebat direct :" Nu va suparati, cand ii da drumul?". Mosul imi devenise deodata antipatic. Dupa ce ca urla, mai si vorbea porcosenii. I-am raspuns sec ca nu stiu. Neincrezator, mi-a intors spatele.
Ajungem la Piata Sudului. Coborat pe peron, am inmarmurit. Sute de oameni ramasesera blocati pe scari, pe scarile rulante, peste tot. Tipete si urlete inundasera atmosfera. "Da-l jos, nu-i mai lasati " tipa, cine credeti?, mosul meu. Atunci mi s-a luminat fata. Spiritul revolutionar din roman, pe care eu presupuneam ca il pierdusem, iesise iar la iveala. Era clar, ma aflam in mijlocul unei manifestatii de protest. Am prins curaj si am inceput si eu sa tip : " Jos cu el, jos cu marinaru', rusine sa va fie, domnule Basescu". Lumea din jur continua sa vocifereze dar nimeni nu se incumeta sa imi duca mai departe strigarile. Am zis ca poate sunt eu prea soft, poate nimerisem in aripa hardcore a mosuletilor protestatari. M-am adaptat " Bestie, afara cu chiorul aduceti-l aici sa il linsam". Nimic. Nicio reactie. Deodata, puhoiul de oameni s-a pornit. Duduia pamantul de am crezut ca o sa ne cada plafonul in cap. "A dat drumul, hai, imingeti, nu mai stati ca momaile". Tipul avea clar o problema cu datul drumului.Deh, la o varsta...
Si atunci a inceput. Intai a fost un pumn receptionat in coaste chiar la baza scarilor. Nu am apucat sa ma intorc sa vad cine era ca m-am trezit cu un pumn in plina figura. Simtam sangele cum siroieste. Era evident, se incerca inabusirea revoltei. " Nu va lasaaaati..." am apucat sa mai strig. Umbrela vecinului de treapta se infipsese in piciorul meu. Deci printre noi se aflau infiltrate fortele de ordine. Fusesem tradati. Eram purtat de multime pe sus, nu mai atingeam pamantul, practic pluteam, mai precis calcam pe alti nenorociti ce formasera un covor viu sub noi astia de mai ramaseseram in picioare. Un urlet sinistru, agonizant ne purta parca inainte desi simteam ca in fata era sfarsitul. Nu ne mai puteam opri. Privirea mi se incetosase, se vede treaba ca pierdusem mult sange. A durat cam 10 minute urcusul. Ajunsesem in capul scarilor. Am apucat sa ma mai uit o data inapoi. Alte sute ne sustineau, simteam ca sacrificul nostru nu era in zadar.
M-am prabusit la picioarele unei femei. Cu ultimele puteri am apucat sa ridic capul cat sa o vad cu un ranjet diabolic pe fata si sa o aud cum imi spune soptit : Bine ati venit la Sun Plaza!!!
marți, 23 februarie 2010
When we were kings..
Cand eram regi...
...eram soldatei de plumb mici , intinsi,aliniati pe caldaram, in bataia indienilor din plastic de pe celalalt trotuar...aveam cazemate din crengi si frunze pitite prin gradini...si fetele faceau mancare din firisoare mici de iarba si pamant...si jucau elasticul...cine nu e gata il iau cu lopata...si mingea de 35 sau aia de 18...cate perchi de tenisi compromise si cat praf si transpiratie pe fetzele zambitoare...nimeni nu pierdea...inecata...mii de pupici pe obraji durdulii...primii fiori...alergam de nebuni strigand "Frunza" sau ocupand "colturile"...jucam "mima" si ma enervam cand puneau cei mai mari cuvinte de alea imposibil de pronuntat, daramite de mimat..."caleidoscop"...testoasele ninja sau aventurierii spatiului...focurile toamnei si ale primaverii...miros de funze arse...inceput vesel si final incruntat de vacanta...am cravata mea, ai cravata ta...atunci nu tanjeam la cravata ta...atunci soarele rasarea in geamul dormitorului si apunea in privirea mea sticloasa care urmarea mingea pe maidan, in curtea scolii...tenis cu piciorul si "zeita"...atinsa si cocotzata...piua...jucam pe animale,tigari,sau plante?...coci pe came...vecinii astia urla mult prea tare...calcam iarba cu ardoare...inca nu suntem ecologisti...nu vom fi niciodata...cateva priviri fete-baieti...am facut un bumerang din doua bete prinse cu leucoplast..si chiar se intoarce la locul stabilit...un om de zapada rasarit in gradina din fatz blocului...fetele au adus o tigaie sa ii puna palariutza...ne e draga tuturor, Lumea Copiilor...si Mihaela...si Azorel...si Balanel...si toti eram Hagi si Lacatus...mai eram si Duckadam, dar mai greu, asa...fetele care veneau vara la mare...zambete pe furis...si tristetea asa mare cand plecau pentru inca un an...la captul blocului invatam sa bate lovituri libere...si aruncam cu bobarnaci asezati in varful betelor...il invidiam pe unul ca avea tuberman cu 7 tevi...si eu aveam cele mai tari clasoare cu timbre...prnideam paianjeni si ii denumeam:polari,africani,ninja...aia colorati in galben-negru erau cei mai rai...se bateau intre ei, pana invinsul era decapitat si ne minunam cum mergeau picioarele fara corp multa vreme dupa aceea...si "olimpiadele" de viteza in jurul blocului...gumele Turbo , Cin Cin, Lazer si BombiBom cu poze...aveam toate colectiile...plus Final '90...si jucam in "nationala" blocului...dar uram cand intra mingea sub o masina si ma bagam dupa ea...colinde pe la vecini cu turturi la nas...si frica de trecerea de la doamna invatatoare la profesorii rai, la teze...ghiozdanul mare si penarul cu mute butonase si cu ascutitoare si guma...ora de sport si de atelier...si nesuferitul de desen...si o faceam pe detectivul si strangeam mici nimicuri de pe "drumul matasii"...si citeam "istoria antica"...ma fascinau marii regi...si pozele cu dinosauri...si chioscul cu clatite si sifon de langa scoala...inghetata Polar si preambalatele, brifcorul si eugeniile...jucam diri-diri si barile,ii bateam pe toti...noua pietre si 21...macao si chems si killer (urat joc),marocco...paine prajita cu branza sarata la vecina de la 10...si genunchii juliti si pantalonii rupti...
Sa fii copil in anii '90... o binecuvantare..pentru toti ceilalti, s-au inventat retelele de socializare/...
...curand ne vom ineca toti in cenusa timpului...
...eram soldatei de plumb mici , intinsi,aliniati pe caldaram, in bataia indienilor din plastic de pe celalalt trotuar...aveam cazemate din crengi si frunze pitite prin gradini...si fetele faceau mancare din firisoare mici de iarba si pamant...si jucau elasticul...cine nu e gata il iau cu lopata...si mingea de 35 sau aia de 18...cate perchi de tenisi compromise si cat praf si transpiratie pe fetzele zambitoare...nimeni nu pierdea...inecata...mii de pupici pe obraji durdulii...primii fiori...alergam de nebuni strigand "Frunza" sau ocupand "colturile"...jucam "mima" si ma enervam cand puneau cei mai mari cuvinte de alea imposibil de pronuntat, daramite de mimat..."caleidoscop"...testoasele ninja sau aventurierii spatiului...focurile toamnei si ale primaverii...miros de funze arse...inceput vesel si final incruntat de vacanta...am cravata mea, ai cravata ta...atunci nu tanjeam la cravata ta...atunci soarele rasarea in geamul dormitorului si apunea in privirea mea sticloasa care urmarea mingea pe maidan, in curtea scolii...tenis cu piciorul si "zeita"...atinsa si cocotzata...piua...jucam pe animale,tigari,sau plante?...coci pe came...vecinii astia urla mult prea tare...calcam iarba cu ardoare...inca nu suntem ecologisti...nu vom fi niciodata...cateva priviri fete-baieti...am facut un bumerang din doua bete prinse cu leucoplast..si chiar se intoarce la locul stabilit...un om de zapada rasarit in gradina din fatz blocului...fetele au adus o tigaie sa ii puna palariutza...ne e draga tuturor, Lumea Copiilor...si Mihaela...si Azorel...si Balanel...si toti eram Hagi si Lacatus...mai eram si Duckadam, dar mai greu, asa...fetele care veneau vara la mare...zambete pe furis...si tristetea asa mare cand plecau pentru inca un an...la captul blocului invatam sa bate lovituri libere...si aruncam cu bobarnaci asezati in varful betelor...il invidiam pe unul ca avea tuberman cu 7 tevi...si eu aveam cele mai tari clasoare cu timbre...prnideam paianjeni si ii denumeam:polari,africani,ninja...aia colorati in galben-negru erau cei mai rai...se bateau intre ei, pana invinsul era decapitat si ne minunam cum mergeau picioarele fara corp multa vreme dupa aceea...si "olimpiadele" de viteza in jurul blocului...gumele Turbo , Cin Cin, Lazer si BombiBom cu poze...aveam toate colectiile...plus Final '90...si jucam in "nationala" blocului...dar uram cand intra mingea sub o masina si ma bagam dupa ea...colinde pe la vecini cu turturi la nas...si frica de trecerea de la doamna invatatoare la profesorii rai, la teze...ghiozdanul mare si penarul cu mute butonase si cu ascutitoare si guma...ora de sport si de atelier...si nesuferitul de desen...si o faceam pe detectivul si strangeam mici nimicuri de pe "drumul matasii"...si citeam "istoria antica"...ma fascinau marii regi...si pozele cu dinosauri...si chioscul cu clatite si sifon de langa scoala...inghetata Polar si preambalatele, brifcorul si eugeniile...jucam diri-diri si barile,ii bateam pe toti...noua pietre si 21...macao si chems si killer (urat joc),marocco...paine prajita cu branza sarata la vecina de la 10...si genunchii juliti si pantalonii rupti...
Sa fii copil in anii '90... o binecuvantare..pentru toti ceilalti, s-au inventat retelele de socializare/...
...curand ne vom ineca toti in cenusa timpului...
marți, 16 februarie 2010
Daca nu eu, atunci cine? Eu???
Dupa cum v-am mai spus zilele trecute, mi-am dat add pe facebook. "Add friend" mai exact. Culmea e ca nu ma gandisem pana atunci la asta, dar mi-a fost sugerat. Stiti, acolo, la "friend suggestions". Cica aveam "one mutual friend". Dau sa intru, sa vad care o fi ala. Ce prieten am in comun eu si cu mine? Ei, bine, nici nu ati fi ghicit, chiar eu insumi erau propriul meu prieten comun. Trec peste aspectul nostim al fazei si dau intr-un final "add". Imi scire ca cererea a fost transmisa cu succes si cand ma pregatesc sa ies, hop, in stanga sus apare " one friend request". Cine naiba nu are somn si se baga in seama cu mine? Surpriza, eram chiar eu. Imi cerusem prietenia. Din nou scria prostia aia cu "one friend in common" dar deja imi invatasem lectia asa ca nu m-am mai lasat pacalit. Acum e acum...Sa dau "confirm" ? Sa dau "ignore"? Pare simplu, dar nu e nici pe departe. Daca dau "confirm" si ma trezesc zilnic cu tot felul de cereri care mai de care mai ciudate? De exemplu daca imi cer singur dragoste? Daca dau "Send love" si dupa aia imi aud vorbe, ca sunt egoist, ca ma gandesc doar la mine, ca ma iubesc prea mult? Daca apoi uit sa imi fertilizez ferma si ma trezesc ca imi bat obrazul cand ma intalnesc cu mine? "Pai bine, bah, eu iti dau cadouri, iti hranesc puii, si tu nici macar un cui nu mi-ai dat sa imi termin grajdul"? Ei, ce sa imi raspund la intrebarea asta? Daca imi vad apoi pe wall postarile proprii si ma trezesc ca am comentarii deplasate la adresa mea? Poate ma demoralizez si ma las de scris. Intr-o zi, e drept, exista posibilitatea sa imi declar mie insumi razboi in Mafia Wars si atunci as cere ajutor prietenului comun. Dar oare asta pe cine dintre noi doi ar ajuta? Pe de alta parte, daca dau "ignore" o sa am toata viata o intrebare care o sa ma macine constant: cum ar fi fost daca as fi fost prieten cu mine? Cat de crud am fost sa resping un prieten, mai ales cand acel prieten eram chiar eu insumi?
Am tot stat pe ganduri. Si gandurile au devenit adevarate angoase, nu mai puteam dormi noaptea. Ce sa fac? Ce solutie sa gasesc sa fie bine pentru amandoi? Intr-o dimineata m-am hotarat: ce ar fi sa il intreb pe prietenul comun cateva detalii despre cel ce imi cerea prietenia. Mi-a zis ca il stie de vreo 29 de ani dar nu isi mai aduce aminte de unde si oricum el nu se baga, lasa la latitudinea mea. Ca a mai recomandat el si altora prieteni si apoi s-a dus totul de rapa.
Azi am gasit finalmente raspunsul salvator. M-am gandit eu bine, am vreo cateva sute de prieteni. Ce ar fi sa dau add la cat mai multi, pana fac 5000 si apoi ceilalti, inclusiv eu, sa nu imi poata da decat " become a fan" ?
Am tot stat pe ganduri. Si gandurile au devenit adevarate angoase, nu mai puteam dormi noaptea. Ce sa fac? Ce solutie sa gasesc sa fie bine pentru amandoi? Intr-o dimineata m-am hotarat: ce ar fi sa il intreb pe prietenul comun cateva detalii despre cel ce imi cerea prietenia. Mi-a zis ca il stie de vreo 29 de ani dar nu isi mai aduce aminte de unde si oricum el nu se baga, lasa la latitudinea mea. Ca a mai recomandat el si altora prieteni si apoi s-a dus totul de rapa.
Azi am gasit finalmente raspunsul salvator. M-am gandit eu bine, am vreo cateva sute de prieteni. Ce ar fi sa dau add la cat mai multi, pana fac 5000 si apoi ceilalti, inclusiv eu, sa nu imi poata da decat " become a fan" ?
luni, 15 februarie 2010
Acumulari de timp
Privirea ce arde fiecare clipa a existentei mele...
Ma rog la zei din alte timpuri sa mi te aduca in dar...
Astept ca timpul sa ma topeasca intre secundele grele...
Si copilul din mine sa renasca din fiecare bulgare de jar...
Cerul devine podeaua pe care ma voi intinde la noapte...
Alaturi de tine creez universuri ucigand nemurirea....
Prin vene imi curge venin picurat de tine in soapte....
Si nemaivazand minune ca-n okii tai voi alege orbirea...
duminică, 14 februarie 2010
Before and after
Inainte de casatorie...
Barbatul: Ohh...In sfastit, iubito, de cand astept!
Femeia: Vrei sa te parasesc?
Barbatul: Nu! Nici sa nu te gandesti !
Femeia: Ma iubesti?
Barbatul: Evident! In fiecare zi a vietii mele si o voi face pana cand moartea ne va desparti...
Femeia: M-ai inselat vreodata?
Barbatul: Nici vorba ! De ce te mai obossesti sa ma ma intrebi asta, draga mea ?
Femeia: Ma saruti?
Barbatul: De fiecare data cand am ocazia, nu o sa o ratez
Femeia: Ma vei lovi vreodata?
Barbatul: La naiba, nu!! Asta ar fi culmea..
Femeia: Pot sa am incredere in tine?
Barbatul: DA !!!
Femei: Dragul meu...
Dupa casatorie...
Cititi textul de la coada la cap...
luni, 8 februarie 2010
Oul lipsa v.2 : Alice in tara minunilor sau inca o poveste despre ou
Stau la coada sa iau banane, la metrou. Da, da … stiu, sunt la dieta si bananele
ingrasa, dar sunt foarte tolerant cu mine. Coada mare. Dute-vino continuu. Ultimele
umbre ale noptii imi joaca printre gene. Nu-mi amintesc ce am baut aseara… Votca!!!!
Cum? Si asta ingrasa? Jur, nici nu m-am atins de bere!
Toti au ajuns inaintea mea la coada si nu stiu cum sa se bage mai repede in fata.
‘Hai domne, ca ma grabesc... Ce se mosmondeste asta atata sa-i dea rest!?’ Sa
cumpere si zbar spre munca. Hehe, eu sunt seful, pot sa ajung oricand. Spun toti,
dar ea e de un calm imprerial. Fara varsta, intr-un palton pana in pamant si cu
fularul bine legat in jurul gurii. Ei hai? In motrou nu viscoleste…
Dupa o vesnicie si jumatate, doar ea ma mai desparte de banane. Bag mana in buzunar
dupa bani, cand o aud. Da, tipa cu fularul.
Ea, tintind-o pe vanzatoare: ‘Un ou!’
Vanzatoarea, stupefiata: ‘Un ou?’
Eu, cu gura cascata si mana cautand mecanic prin buzunar: “Un ouuu …’
Ea, impenetrabila: ‘Un ou.’
Vanzatoarea intinde un ou, ea da un leu. Il pune intre alte o mie de lucruri din
geanta. A plecat si eu ma uit lung dupa ea. ‘Domnule, domnuuuuleee, ce va dau?’ A,
bananele mele.
Ies de la metrou, dar ea nu-mi iese din minte. Acum, Romania ori e tara tuturor
posibilitatilor ori e tara tuturor minunilor. Saraca? Nu, nu chiar atat de saraca.
Nebuna? Nimic deosebit. Vreun mister mai mult? Humpty Dumpty cu sanse maxime de
spargere in haosul acela din geanta.
Personificarea oului lui Columb pentru ora de istorie sau geografie?
Superoul impenetrabil din reclama de la Blend-a-Med in vreun cabinet de dintar?
Women have bolls too! Dupa fularul acela?
Un mister la fel de mare ca mystery eggs pe care nu le adun nicodata? :)) Pe cine
incerc sa pacalesc eu, sunt fermier fanatic in Farm Ville.
Poate ma ajutati voi!
duminică, 7 februarie 2010
Mi-a sunat ceasul
Dis de dimineata am iesit din casa, pregatit sa infrunt nametii, pentru a-mi cumpara pachetul zilnic de tigari.Nu mica mi-a fost mirarea cand, la iesirea din scara, prin fata mea a trecut un castor roz. Da, ati auzit bine, roz. Inalt cam de jumatate de metru, pasea lent, pe doua picioare, cu aerul cel mai senin din lume, ba chiar, la un moment dat l-am auzi l-am auzit fluierand strengar. M-am aplecat sa aud mai bine. Intr-adevar, castorul rozaliu fredona nepasator "Smells like teen spirit" de la Nirvana. Pesemne ca asta si asculta in momentul ala la casti. Am omis sa va spun, rozatoarea avea pe urechi ditamai castile, ce porneau dintr-un ipod, deloc surprinzator, tot roz. Vazandu-ma mut de uimire, imi arunca o privire flegmatica si ma intreba direct : " Ce dracu te holbezi asa, man? Am crescut cu Nirvana, eu ascultam de astea cand tu nu stiai inca sa iti legi singur sireturile. Mai bine da un foc, ca uite, in graba am plecat de acasa fara bricheta". Nu l-am putut refuza, castorul era convingator in felul lui. Si-a aprins tacticos un Kent lung si s-a rezemat de bancuta din fata. Avea chef de vorba. Mi-a povestit ca in ultimele zile se simtea cam rau de la ficat, ca ar trebui sa o lase mai usor cu bautura si cu noptile pierdute. Si m-a intrebat in treacat daca am pe cineva, o tipa care sa aiba o prietena dornica de o relatie stabila, ca se saturase sa tot umble din floare in floare. Mi-a vorbit, cred, vreo 10 minute legate despre avantajele unei relatii in cuplu, despre stabilitate, ma rog, de astea clasice. A "ras" si vreo 5 tigari in intervalul asta. Timp in care a mai si vorbit la telefon, care ii suna incontinuu de ziceai ca e call-center. Conversatiile erau scurte, practic niste ordine pe care castorulle dadea cu un calm sfidator :" Mda, lichideaza-l, oricum nu mai avem nevoie de el, vinde tot, cumparam maine, daca atat a putut, o sa vada el ca s-a pus cu cine nu trebuie", apoi inchiea totul cu o injuratura si isi relua pledoaria pentru cuplu,mariaj,etc. Cand credeam ca nimic nu se mai poate intampla, trage langa noi un taxi si din el coboara, imbracata elegant, ca de bal, o vacuta violet. Se apropie de castorul nostru, care incepuse sa tremure din toate incheieturile, il prinse de gat si il impinse in suturi catre masina, tipand cat o tineau plamanii :" Iar te dai in spectacol, parazitule, eu aduc bani in casa si tu o arzi aiurea pe strazi si asculti si muzica asta de rahat". Apoi se intoarse catre mine si zambind larg imi arunca un " Baby, da-l incolo de idiot, vezi ca intr-o ora ma intorc, sa fii gata, ca am un chef de nebunii...Hai, te pupa fata" si inchise usa cu putere.
Acum, se prea poate sa fi baut mai mult seara trecuta sau chiar se poate ca pastilele alea sa nu fi fost toate Coldrex, dar sa mor ca daca nici asta nu e un semn ca trebuie sa ma insor, atunci nu stiu care mai e vreun semn. Anul asta o fac, gata, mi-a sunat ceasul...
Acum, se prea poate sa fi baut mai mult seara trecuta sau chiar se poate ca pastilele alea sa nu fi fost toate Coldrex, dar sa mor ca daca nici asta nu e un semn ca trebuie sa ma insor, atunci nu stiu care mai e vreun semn. Anul asta o fac, gata, mi-a sunat ceasul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)