miercuri, 12 mai 2010

Lefter


Avea Caragiale un personaj intr-una din schitele sale celebre, un personaj pe numele sau Lefter Popescu. Bag de seama ca suntem sau putem fi rude. Pe mine ma cheama Popa. Lefter Popa. Acum sincer sa fiu nu stiu daca ma numesc Lefter sau lefter mi se zice fiindca nu am nicio letcaie in buzunare, cert e ca a trecut atat de mult de cand prin buzunare imi sufla vantul incat as putea sa il trec in buletin fara problema. Cam cum a facut tovarasul primar Piedone. Si unde mai pui ca Lefter suna mai romanesc decat Piedone.
Lefter, lefter, da' trebuie sa traiesc si eu cumva. Pai voi ce credeati, ca stau degeaba? Nicidecum, am o viata mai incarcata si mai palpitanta decat multi angajati pe care ii stiu.
Am inceput prin a fi molar. Daca mintea va zboara la dinti, sunteti intr-o grava eroare. Ce-i drept, e si vina mea, pentru ca meseria cu pricina se numeste mall-ar. Mai exact ce e molarul? Molarul e cel platit sa se inghesuie alaturi de altii cetateni, tot molari sau oameni obisnuiti, atunci cand se deschide un mare mall sau centru comercial. Nu ati remarcat la TV cum la fiecare deschidre de mall se calca lumea in picioare? Credeati ca e pe bune? As, regie in toata regula. Iei 50-100 de lefteri ca mine, molari de meserie sau doar molari-voluntari, ii amplasezi tactic la usile mall-ului si ai deschiderea perfecta. E si mai avantajos pentru centrele comerciale ca astora nu tre sa le platesti asigurare medicala. isi dau si isi iau coate in figura pentru cateva zeci de lei, iar eventualele contuzii si le trateaza pe banii lor. Am fost molar de vreo 2 ori in viata mea, ultima dats la Sun Plaza cand am realizat ca e o concurenta dura in domeniu. Dura si la propriu si la figurat, pentru ca riscam sa devin rapid un molar fara molari. Unii isi luau rolul prea in serios. Si am iesit din bransa.
Apoi am cautat ceva asa mai rafinat, sa ma implic intr-un act de cultura ceva, mai potrivit cu firea mea artistica. Si m-am facut actor. Eh, poate exagerez, eram dublura de figurant. Nu eram multi sa stiti, e un job elitist, nu oricine poate sa il suplineasca pe cel ce suplineste in mod normal un alt actor. Necesita ani de studii, la mine era ceva natural, imi venea manusa. Eram platit la comision, ca marile vedete, aveam cota parte din incasari. Debutul meu pe scena a insemnat si ultima aparitie, dr ce aparitie, un deliciu pentru public. Jucam intr-o mare drama, nu mai stiu cum se numea, ceva de un rus, Tolstoievski parca, "Prima si pedeapsa" parca. Ca auzisem eu ceva de o prima, si m-am gandit ca m-am scos. Lumea in sala, ca la drama, cu ochii aproape rosii de plans. Astia de pe scena, jucau perfect rolul, cand trebuia sa intru eu. Pe scena, o masa intinsa plina cu bucate. Cre ca era pomana unuia de daduse ortu popii mai devreme. Eu fiind dublura de figurant si nestiind niciodata in ce piesa voi fi distribuit, invatam mai multe roluri deodata. Din greseala, crezand ca joc in "Titanic Vals", o comedie pe cinste, cum intru in scena incep sa debitez ca un apucat:"Dragii mei, nu ma votati, nu vreau sa fiu deputat". Si mort de foame, ma infig intr-o rata bine preparata ce trona pe niste varza la fel de imbietoare. Surpriza, era de decor. Atat rata cat si varza. Cum muscasem eu cu atata pofta, dintii mi se intepenisera in cauciucul din care era confectionata oratania. Unul dintre meseni, ca sa ma scoata din incurcatura imi aplica o lovitura zdravana peste spate, chipurile ma inecasem. Lovitura elibera rata din muscatura mea mortala odata cu doi canini. Dupa molari pierdusem si caninii. Oare ce urma? In sala, delir, lumea radea in hohote desi trebuia sa fie o drama. M-au dat afara nemernicii. Din invidie, sunt sigur de asta, ii eclipsam pe toti. Si nu mi-au dat nimic, nici comision, nici prima. Sa fie ei sanatosi, aprecierea publicului facea mai mult decat toti banii din lume. Dar nu tinea de foame.
In oarecare disperare de cauza, am zis sa mai incerc ceva. Astfel incat astazi sunt "window shopper". Stiu, e o denumire mai pompoasa asa, dar ce, CFO, CEO sau Deputy nu stiu ce suna mai omenesc? Va intrebati ce anume fac in noua ipostaza. Foarte simplu, jobul meu e sa ma plasez in fata vitrinelor, sa adopt o postura tampa, de semi retard, imbracat ponosit si sa ma holbez minute bune la cei dinauntru. Meseria asta se practica indeobste la magazinele astea de oameni normali spre saraci. Cel mai bine merge la magazinele de second hand. Si stiti de ce? Acolo vin in mod normal oameni din cei mai saraci. Vazand unul care nu isi permite sa intre daramite sa cumpere ceva nici macar dintr-un second hand, de indata le creste mandria si respectul de sine. Incep sa se vada mult mai sus pe scara sociala, si astfel sumele cheltuite in magazine cresc. Cresc exponential cu cat de bine iti intri in rol. O data o femeie, o pensionara amarata vai de ea, a cheltuit nici mai mult nici mai putin de 15 lei intr0un astfel de magazin, dupa ce m-a vazut stand afara in ploaie si efectiv salivand la o pereche de pantaloni pe care de altfel nu i-as fi purtat in mod normal nici daca mi-i facea cadou.
Fac asta de vreo 3 luni de zile. Sunt deja recunoscut in bransa ca un expert. Dar chiar si asa nu ma culc pe laurii gloriei. Competitia e mare si aici, stiu o multime care abia astepata sa imi ia locul.
Zilele trecute, trecand pe langa un strain, in fine unul care vorbea in engleza, cred, la mobil, l-am auzit spunand :" Fuck it, I left her". De atunci stau permanent in garda, daca si strainii imi vaneaza jobul si se dau drept mine, inseamna ca vine sfarsitul lumii, fratilor.

marți, 11 mai 2010

Voda F@ne

Personaje:

Valentin "spaima sticlelor de vin" - programator BVD (bodega vesnic deschisa)- ocupatia lui este de a veghea la respectarea programului bodegii "La Fane"
Florentina "care-a 'eftinit benzina" - actrita (de fapt o derivare nefericita de la "a, crita", raspunsul ce vine de fiecare data la intrebarea: da Flori ce mai face?)
Voda F@ne - personaj misterios, banuit a avea legaturi de sange cu Stefan cel Mare, de unde si porecla. Lucreaza barman la bodega din sat. Gurile rele spun ca de fapt Voda F@ne nu are nicio picatura de sange domnesc, ci ar fi raspunsul clasic pe care il auzi de fiecare data cand intrebi: Unde e berea mea? ... " V-o da Fane". Gurile bune se abtin de la comentarii.
Alte personaje: mame, tati, prieteni si popa din sat

Valentin: Pasiunea noastra e bautura, umblatul din bodega in bodega. Cu mersul acela leganat, numit impropriu "pe sapte carari", pentru ca numai cei ce consuma zi de zi serios stiu ca este vorba de o singura carare, un pic serpuita ce-i drept, dar care duce mereu acasa. Cunosc oameni treji care uita din cand in cand unde stau. Inca nu am intalnit betivi in ipostaza asta.
Revin...
V: Pasiunea noastra este bautura, umblatul din bodega in bodega.
F: Atunci ne-a venit ideea sa ne facem si nunta in bodega.
V: Cu parintii a fost un pic mai complicat...
Cadru larg cu parintii celor doi. In mod normal ar trebui sa fie 4. In mod absolut special sunt vreo 8. Tarani veritabili, unii imbracati in pantaloni de training cu geaca de piele, altii imbracati in pantaloni de piele si geaca de training. Patru barbati si patru femei. Cum in noaptea cu pricina se stinsese lumina in sat, nu se mai stie exact care cum si cu cine. Pentru siguranta, cei doi le spun mama si tata tuturor, indiferent de sex. "M-am nascut intre Carpati dintr-o mama si cinci tati" nu e doar un cantec pentru cei doi.
V: Vreau sa va dau o veste... Vrem sa facem nunta in bodega din sat, "La Voda F@ne".
Una dintre mame isi da jos ochelarii urmata la scurt timp de o a doua. Din spirit de solidaritate a treia si-i da si ea jos. Neavand ochelari, isi da jos pantalonii. Din 8, mai ramasera 6. Oameni in cadru, nu pantaloni.
Un tata: Aoleu da' eu cu piciorul cum ma ridic?
V: Pai nu, c-o dam pe internet, poti sa ti-l bagi lejer acum.
Acelasi tata: Sa imi bag picioru' in internet?
V: Hai ma', tata, eu o sa am un laptop care filmeaza, pun in el un stick care transmite la un laptop de la voi de aici care are si el un stick, ala o pune pe televizor si voi va uitati, e simplu. Iar tu, tata, bagi ala in priza.
Tatal, deja exasperat: Sa imi bag picioru' in priza? Ptiu, bata-te sa te bata, intai ne iei cu lentop,lectop de ala, apoi cu nu stiu ce spic si cu ala care o pune pe televizor si noi ne uitam. Pai ma, cand o puneam eu pe televizor, tu inca nu erai in proiect iar eu si cu muma-ta eram vedete in sat, ca tot satu' se uita la noi cand o puneam, asa ca nu ma invata tu pe mine cum si unde sa o pun. Si picioru' in priza nu mi-l bag, sa fii tu sanatos, ca ultima data cand mi l-am bagat in priza mi-a stat paru' in cap ca lu Maical Gecsan, ca tot asa mi-a zis muma-ta ca daca il bag in priza mi se ridica. Acu, ce-i drept nu mai stiu daca ea a zis de picior, da sigur e ca mi s-a ridicat si inca cum.
Al doilea tata: Bine, mai copii, daca asa vreti voi, mergeti, nu mai ascultati la ce vorbeste babalacu' asta de langa mine. De cand cu priza, nu mai stie nici el de capul lui.
Imbratisari intre cei doi viitori miri, pupaturi intre parinti, o baba scapa pe gura un "O, Doamne", scuipa in san, scuipatul negasind sanul se prelinge pe piciorul mosului din stanga, ala cu priza, care de nervi ii aplica babei un croseu necrutator. Si au ramas 5.
V: Am dat de stire la toata lumea...
Succesiune deliranta de cadre cu "toata lumea" luand de stire de la cei doi ( a lua de stire=actiune fireasca, raspuns la o alta actiune fireasca, aceea de a da de stire). Prienteni in cele mai diverse ipostaze, care cu laptopul, care la volanul buldozerului, care la repetitii la teatru, toti isi pregatisera stick-urile si erau gata de marele eveniment.
V:Si fiecare s-a pregatit cum s-a priceput. Pornind de la sensul comun al lui "a pricepe " si "a intelege", rezulta clar ca cine nu s-a priceput, carevasazica ca nu s-a inteles, iar cine nu e nici macar de sine inteles, inseamna pe cale de consecinta ca e filosof. Iar noi aici la noi in sat nu avem nevoie de filosofi. Ultimul filosof care a trait la noi, Nelu a lu' Socrate s-a prapadit in urma cu mai bine de zece ani, strivit fiind de greutatea dilemei ce-l apasa: oare cat o avea busteanu' asta de tocmai s-a pravalit peste mine? Dilema in sine nu era grea, busteanul in schimb da, iar Nelu s-a dus pe lumea cealalta.
Urmeaza o noua succesiune de cadre in care cei doi viitori insuratei ne prezinta amici, prienteni, colegi de teatru, personaje insipide, figuranti perfecti. Oarecum de remarcat in aceste cadre sunt rudele Florentinei din Galati, mai ales cele de sex masculin care purtau tricouri pe gat, albe, imprimate cu mesajul:" Balerina din Galati, m-ai umplut de paduchi lati". La vederea mesajului, din cei 5 au mai ramas 3, un mos si doua femei, sau unul dintre ei.
V: Si pana la urma, ne-a cam vazut toata lumea.
Cadru cu Valentin aranjandu-si moaca in monitorul laptopului, pe ecran apare locatia exacta: bodega "La Voda F@ne" si data 18 aprilie 2010.
F: Emotii, da, sigur c-au fost, atat de mari ca din 3 mai ramasese unul singur, batranul nostru cu priza. Uneia de emotie ii plesnise inima iar celeilalte nu stiu ce ii plesnise ca nu mai iesea din baie si tot tipa prin usa intredeschisa: nu-i dati drumu', ca acu vin si eu. Batranul cu piciorul ii tipa exasperat: da mai taci, femeie, ca nu-i dupa mine, daca era dupa mine, nu-i mai dadeam drumu' niciodata. Baba nu mai zise nimic. Niciodata.
Pentru a mari suspansul si a-i pune pe jar pe nuntasii virtuali, Valentin se facu ca pierduse verighetele. Se facu atat de bine, ca nu le mai gasi. In disperare de cauza le inlocuira cu doua capace de Tuborg din alea de le desfaci singure. Toti au rasuflat atunci usurati. Cand a rasuflat si Voda F@ne, Florentina se prabusi in fata lui Valentin. Cand aflara ca s-a rasuflat si vinul adus special pentru petrecere, lesina si Valentin.
Urmeaza cadre cu ospetele date in cinstea celor doi, cu oameni cuprinsi de o frenezie suspecta, sticle de palinca golite, sticle de vin des golite si neveste dezgolite..
V: Pana la urma a iesit totul perfect...
F: Ma rog, pana a murit bateria...
Nu se va sti niciodata la ce s-a referit cand a zis "bateria"...Sa fi fost "telefonul" lui Valentin, sa fi fost bateria de vin rasuflat sau sa fi fost batranul cu piciorul in priza, pe care copiii, stiti cum sunt, il strigau rautaciosi Mos Baterie de la patania mai sus amintita.
S-am incalecat p-o sa, si v-am spus povestea asa...

joi, 6 mai 2010

La teatru

E misto sa mergi la teatru. De aia m-am mutat si in Bucuresti acum 5 ani, sa fiu aici, in mijlocul evenimentelor teatrale, sa inhalez cultura pe ambele nari, sa infulec intreaga stagiune de la National, Bulandra, Comedie, ala mic, ala foarte mic si cel extraordinar de mic. Cel extraordinar de mic e atat de mic incat nu are intrare. Are numai iesire.
Zilele trecute am fost invitat de o amica la "Singuri in noapte" sau "Straini in noapte", in fine, una peste alta totul se intampla noaptea. Desi piesa incepea ziua. Cu Piersic. Piesa. Apoi m-am prins ce era cu noaptea. La cat vorbeste maestrul Piersic, o fi incepand ea ziua, dar sigur se sfarseste spre miezul noptii. Cand probabil ca-i adoarme partenera. Ca avea si o partenera al carei nume imi scapa.
Piesa se tinea la Sala Palatului, de la opt. Si la opt fara un sfert fix eram acolo. Dar nu mai era nimeni. Eram singur. Nu in noapte ci in fata Salii Polivalente. Gresisem destinatia. De fapt taximetristul gresise, fie pentru ca era prost fie pentru ca eu eram prost si ii dadusem alta destinatie. Ambele variante stateau in picioare. Ma si mirasem, piesa era prezentata ca un mare succes de casa si eu stateam ca vitelul la poarta noua alaturi de femeia de serviciu. Femeia, pe la vreo 60 de ani, imi spuse cu glas stins, posibil sa fi avut vreo boala de gat: " aha, flacaule, ai gresit adresa, a mai venit unu' mai devreme sa intrebe de nu stiu ce targ erotic, cu gagici dezbracate, dar nu e aici, flacaule, manca-te-ar mama, cauti prospaturi, ai?". Femeia ma luase la sigur. Sa ii explic ca nu e asa, era in zadar. Mai ales ca nu imi displacea idea cu targul erotic. Iar eu si cu baba deja devenisem "Straini in soapte". Riscant.
Am plecat in graba, am sarit intr-un taxi si cand ma uit mai atent, stupoare!, taximetristul era acelasi de ma adusese pana acolo. M-as fi luat de el, dar tipul mi-a luat-o inainte:" eh, sefule, m-am gandit eu ca nu are cum sa fie aici, dar daca matale ai zis aici, aici te-am adus. Chestia aia cu femei e undeva prin Floreasca". Ma apucasera spumele. Ori omul era vorbit cu cotoroanta de dinainte ori chiar se citea pe fata mea pofta de "prospaturi" ca sa o citez pe mamaie. I-am zis pe un ton rastit oarecum ca eu nu vreau femei, eu vreau la teatru. A zambit. Fals, si a mers mai departe. Pana am ajuns la Sala palatului, nu a mai scos o vorba. Poate se speriase ca, nevrand femei,oi vrea barbati si s-o fi simtit amenintat, poate a zis ca fac misto de el cu teatrul, cine stie. Cert e ca la coborare nu mi-a dat niciun rest. Si-a tras cu nerusinare vreo 4 lei. La cat dadusem pana atunci pe doua drumuri, 4 lei era deja parfum. Nu am mai comentat.
Urc grabit scarile Salii palatului, intru val-vartej pe usa, trec pe langa o tipa imbracata ciudat si dau buzna in sala. Nu ma intrebase nimeni de bilet. Ciudat. M-or fi vazut cu ce avant intru si au zis ca nu se cuvine sa mi-l rupa. Avantul, cat si biletul. In sala, vreo 20 de oameni ca sa fiu indulgent. Pe scena, un tip si o tipa dialogau intr-un semiintuneric ce nu imi permite sa il disting nici pe maestrul Piersic nici pe duduia al carei nume imi scapa. Caut cu lanterna telefonului din dotare randul si locul si ma asez. Stupoare, langa mine, in locul amicei se lafaia o duduie de peste 120 de kile, ce abia incapea in scaun. Transpirata toata bolborosea niste fraze imperceptibile. Mi se parea de un prost gust total sa vorbesti la teatru. Am atins-o usor pe mana, sa o fac atenta. Balena, hatz! mi-a insfacat palma in palma dumisale si incepu deodata sa sa ma mangaie mai mult decat evident. Dau sa ma trag din stransoare, dar ce?, creatura nici nu voia sa auda. Ma trase si mai mult inspre ea. Acum transpiratia ei se prelingea pe fata mea. Am tipat ca din gura de sarpe. Nimic. Maestrul Piersic pe scena isi vedea de piesa in timp ce eu ma zbateam in ghearele mortii. Parea sa nu il deranjeze. Pe mine, da. Dupa 5 minute de lupta, bestia a cedat. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat s-a ridicat si a plecat. Dupa ea au inceput sa iasa toti. Ramasesem singur. Singur in noapte.
Buimac si socat extrem, ies si eu stors de vlaga din sala. Ii dau telefon amicei, telefonul inchis. Dau sa cobor treptele, asa ametit cum eram, cand deodata ochii imi cad pe un afis: "MISA organizeaza conferinta cu tema "Sexualitatea si eliberarea prin erotism", editia a III-a". Marti, 20 aprilie. Ma uit pe telefon. Era marti, 20 aprilie. Ma uit pe bilet:" Straini in noapte". Miercuri, 21 aprilie.
MI S-A rupt filmul...

luni, 3 mai 2010

Petroholdingul (pamflet)

Motto: "Nu e petrol la Kabul, cati bani este la mogul" (zicere populara)

Motto 2: „Intr-o ierarhie, fiecare salariat tinde sa urce pana la nivelul sau de incompetenta.“ (Principiul lui Peter)

Trustul de presa Adevarul Holding isi va anunta in zilele urmatoare schimbarea denumirii in "Petro Holding" si nu datorita petrodolarilor pompati de Patriciu ci pentru ca mai nou apar tot felul de Peter sau Petre prin preajma.
Deja director general si de publicitate, Peter Imre a cedat functia de director marketing lui PETER Frank, un american pripasit pe plaiuri mioritice.
PETRE Roman va fi numit "fin sef" sau "sef fin" ( de la expresia post revolutionara "she fin baiat e Petrica asta", in dulshele grai moldovenesc ). De aseamnea PETRE Roman poate fi, prin cumul de functii, ca tot se poarta, sef la PR ( dupa initialele numelui).
Sediul firmei se va muta pe strada Bogdan PETRiceicu Hasdeu, asta pentru ca strada Dr. PETRu Groza nu mai exista.
Sigla noului trust va fi reprezentat de un stilou, obiect folosit in general la scris, inventat acum ceva vreme de romanul PETRache Poenaru.
La departamentul cultura-viata spirituala va fi cooptat Teo PETER Jr., membru activ al trupei "Altar", fiul regretatului Teo PETER.
Redactor Sef la Adevarul va fi promovat PETRE Barbu, desi Cartianu fusese de acord, pentru inca 2000 de euro la salariu sa isi schimbe numele fie in PETRONE Cartianu fie chiar in Grigore PETREANU. Cererile au fost respinse.
La petrecerea de lansare a noului holding va fi invitat de onoare actorul american PETER Falk, interpretul indragitului Colombo, detectivul. In acest caz se spune ca initial Patriciu s-a opus, lui neplacandu-i in mod deosebit detectivii,politistii, procurorii. Desi se cunoaste faptul ca Peter Falk sufera de ceva vreme de o boala mintala, s-a considerat ca nu e niciun impediment, in sensul ca oricum nu ar mai fi nicio diferenta, la ce se intampla acum in trust. Ba din contra, ar intra foarte bine in cadru.
De 1 iunie, Ziua Internationala a Copilului, toti angajatii holdingului, impreuna cu odraslele lor, sau nu, vor viziona la mall filmul " Aventurile lui PETER Pan ".
Urmand exemplul celorlalti moguli, care isi supun redactorii la teste de cultura generala, Patriciu va proceda la fel la Adevarul. Primul test va fi, la alegere, din "Viata si opera lui PETRE Ispirescu" sau din " Florentin Petre - mic tratat de fotbal pitic".
Pe final, o stire-bomba: pentru a pune capat speculatiilor lansate prin presa cum ca nu s-ar incadra in profilul companiei pe care o patroneaza, Dinu Patriciu va anunta intr-o confernta de presa pe, surpriza!, B1TV, ca de maine isi va schimba numele in Dinu Petriciu.