luni, 20 septembrie 2010

Diferenta dintre noi

Ok. Am stabilit deja: sunt imatur. Am 29 de ani dar ma comport ca un copil de 16, hai 18 ani, cu indulgenta. Am manifestari infantile si gandesc precum un pusti la pubertate. Nu imi bat capul cu multiplele probleme zilnice si gandul imi sta numai la distractie, sex, alcool, nopti pierdute si iar sex. Nu am realizat nimic pana la varsta asta si nici nu dau vreun semn ca as realiza ceva de-acum incolo, cel putin nu in perioada urmatoare. Si nu par a fi preocupat de asta. Nu imi asum responsabilitati si nici macar nu imi pasa ca nu imi asum chestiile astea. Mi-e teama de ele. Deci de ce mi-as asuma niste chestii care ma infricoseaza teribil? Nu am nimic pe numele meu. Nu am casa mea, nu am masina mea, nici macar telefonul mobil, ipodul sau pixul cu care scriu la birou nu sunt ale mele. Banca nu mi-ar putea lua nimic in caz ca nu mi-as mai plati ratele. Nu m-am casatorit inca si nici nu am inceput inca sa ma gandesc la posibilitatea asta. Ma amagesc si ii amagesc pe cei din jur ca poate dupa 30 de ani o sa incep sa ma gandesc mai serios la acest aspect. Adica nu ca o sa o fac, ci ca ma voi gandi parecum serios la asta. Si la cat de serios sunt eu in general, ma gandesc ca o sa raman neinsurat. Despre copii nici nu poate fi vorba. Pai eu abia am grija de mine deci cum as avea grija de un copil?
Ok. Am stabilitdeja: voi sunteti maturi. Aveti tot 29 de ani dar va comportati ca niste adulti de 40, hai 45, cu maxima indulgenta. Aveti manifestari de oameni mari si gandire cat doi intelepti tibetani. Va strofocati cu toate problemele zilnice iar daca e o zi fara probleme, aveti grija sa va creati voi unele nou-noute. Gandul va sta la birou, deadline-uri, seful care va nedreptateste, curva de secretara care a avansat in timp ce voi ati ramas pe aceeasi pozitie, nevasta/sotul care va inseala sau poate va inseala, putinul timp liber, concediile pregatite cu un an inainte, urmatorul copil care va veni si deja i-ati fixat data de nastere, numele, nasii, culoarea camerei si modelul de masina pe care il va avea la 18 ani. Totul e planificat la milimetru. Ati realizat tot pana la aceasta varsta si nu dati semne ca mai aveti ceva sa realizati. Dar nici ca ati fi multumiti cu ce aveti. Si pareti foarte preocupati de asta. Munciti zi lumina si apoi inventati diagnostice imbecile gen " criza de 30 de ani" ca sa va acoperiti frustrarile din ce in ce mai multe si mai complexe. Va asumati responsabilitati si cand nu aveti ce sa va asumati va incarcati cu responsabilitatile altora. Apoi deveniti depresivi, dati vina pe sistem, pe seful ala idiot si pe secretara care a avansat in timp ce voi tot acolo sunteti, ba cu mai multe responsabilitati pe cap. Aveti o gramada de bunuri pe numele vostru. Aveti rate la banca, aveti credit pentru casa, masina, televizor, WII, si mai stiu eu cate. In secunda doi in care nu va mai permiteti o rata, banca va pulverizeaza. Fireste, deja aveti o familie, de cativa ani. V-ati casatorit devreme, de teama sa nu ramaneti ne... De parca se termina portia de nunti pe urmatorii 5 ani. At bagat rapid si un copil, poate chiar doi. Repede repede, daca la anu nu mai putem face? Sau poate la anul nu se mai poarta copilul? Nu putem sa nu fim in trend. Nu avem cu ce sa il crestem? Da ce, bunicii nostri cum au crescut? Si iarba cum creste, ce ii da cineva da manacare?
La 29 de ani, aveti cam tot ce puteti obtine intr-o viata de om si ati facut toate chestiile pe care le puteati face intr-o viata de om. Tot ce veti face de acum incolo ati facut deja, va fi doar o repetitie ca o ciorba reincalzita.
Diferenta dintre noi e ca la 29 de ani mai am atat de mult de facut...

11 comentarii:

Laura spunea...

CLAR. total adevarat ce zici tu.... imi place cum gandesti tudor... intotdeauna mi-a placut.... sa nu te schimbi niciodata..

Anonim spunea...

nu exista niciodata doar 2 variante/solutii la o problema. poti sa ai casa si copii si rate. si inca sa mai ai atatea de realizat. in acelasi timp nu poti spune despre tine ca nu ai realizat nimic pana acum. joburile schimbate, calatoriile facute oamenii intalniti...sunt realizarile tale de fapt...nu ale mele si nici ale tipei de desupra ta. iar faptul ca nu ai nimic acum nu ascunde siguranta pe care o simti totusi in interiorul tau gandindu-te ca familia ta (aia care te-au crescut) iti va lasa drept mostenire niste chestii....deci practic ramai cu ceva.

Tudor Popa spunea...

e un punct de vedere...exista si alb si negru si gri...eu nu vad griul din viata. nu imi bat capul cu el

Anonim spunea...

Alb si negru? Hmm...boring, daca ma intrebi pe mine. Eu nu cred in alb si negru, ci mai degraba intr-un milion de nuante pe care, daca le pierzi printre degete, exista riscul sa ratezi toata distractia.

Vali spunea...

de ce nu am putea insa sa le avem pe toate? nopti lungi,sex,distractie,un apartament numai al tau,un job ale carui griji se termina cand ai parasit biroul,prieteni si de ce nu si un inceput de familie...

dana spunea...

GRESIT! La 39 mai e ceva nou! Cum impartim casa, tabloul de mama, masa din sufragerie, dulapul, lingurita de argint de la bozezul copilul si cum impartim copilul, abia dupa asta urmeaza repetitia...

Anonim spunea...

Run Forest RAN

Tudor Popa spunea...

@vali : de ce nu? zi si mie :)
@dana: no comment

Anonim spunea...

Si ce crezi tu ca ai de facut de acum in colo ?

Tudor Popa spunea...

toate lucrurile pe care ceilalti le-au facut in graba pana acum,,

Anonim spunea...

Spor la treaba atunci :)