Chiar asa, incotro ne indreptam? Habar nu avem de unde venim si deja ne-am resemnat cu asta. Bine, mai sunt unii care incearca la misto sa gaseasca bosoni, particule ale lui Dumnezeu, big bang, gang bang, doar asa sa mai cheltuie ceva bani. Noi in sinea noastra stim ca nu vom afla niciodata un raspuns viabil.
Si atunci, incotro ne indreptam? Mereu m-am intrebat care este scopul nostru. Avem vreun scop? Mi-ar placea sa cred ca nu traim doar ca sa perpetuam specia. Nu ne-am deosebi prea mult de musculita de otet sau de gandacul de bucatarie. Si ar fi cam trist. Desi in mintea mea mi-e din ce in ce mai clar ca nu ne deosebim fundamental de ele. E drept, avem internet, suntem mereu conectati, din urechi ne ies fire de la casti, buzunarele devin neincapatoare pentru smartphone-uri, ipoduri si o sumedenie de alte gadgeturi, avem televizoare 3D pe care nu prea ni le permitem inca, ni se promite a intr-o zi vom putea calatori in timp...Si totusi in zilele astea ne holbam la cer si ne intrebam daca pasarile cazute din cer nu sunt cumva un semn apocaliptic. Butonam zilnic laptopuri din ce in ce mai sofisticate, cu nspe "giga de ram", dar ne sperie ideea ca polii magnetici ai pamantului ar putea sa se inverseze brusc desi habar nu avem ce presupune asta sau daca e practic posibil. Pare de necrezut, dar probabil 90% din populatia Pamantului are o religie a ei, ceea ce presupune credinta intr-o zeitate pe care nu a vazut-o sau auzit-o niciodata. Cand se zguduie putin avionul ne facem zeci de cruci, il invocam pe Dumnezeu, Allah sau Bruce Willis si ne simtim lipsiti de orice putere. Acum nu mai mult de saptezeci de ani, bunicii nostri inca credeau ca atunci cand fulgera trece sf.Ilie pe cer. Multi dintre ei icna mai cred asta. Suntem intoxicati de superstitii, nu trecem pe sub scara, nu spalam de Boboteaza, nu calcam de sf. Maria, nu ne-o tragem in post,chiar asa, dece tinem post?!? Avem nevoie de religie si de superstitii pentru ca suntem slabi, exact ca oamenii care paraseau prima data grotele acum multe mii de ani. E de ajuns sa apara un virus imposibil de vazut de ochiul liber si o planeta intreaga tremura in chiloti de frica, iar daca un vulcan cu nume imposibil stranuta putin, paralizeaza jumatate de planeta.
Si totusi, unde ne indreptam? Care e scopul nostru aici? De mici suntem povatuiti sa cautam fericirea in acelasi timp in care ni se spune ca fericirea nu exista dar de fapt se afla in orice din jurul nostru daca stim sa o cautam. Nu e de mirare ca intalnim zilnic atat de putini oameni fericiti.
Si uite asa ne indreptam cu toti ca o turma vesnic conectata, cu casti in urechi, cu ecrane HD, cu ochelari 3D si telefoane 4G spre exact acelasi lucru spre care se indrepta omul de Neanderthal acum zeci de mii de ani.
Evolutie? Involutie? Revolutie?
