vineri, 12 noiembrie 2010

Eu n-am sa bat niciodata covoare, pentru ca le doare...

Cuvant inainte: pentru cei care se vor grabi sa traga concluzii pigmentate de cuvinte gen :trauma, frustrare, inadaptare, etc, pentru voi, spuneam, textul asta nu exista asa ca nu va obositi sa il cititi.
Traim intr-o perpetua minciuna. Daca precum in poveste, ne-ar creste nasul de fiecare data cand mintim, sunt sigur ca de pe Luna nu s-ar mai vedea Marele Zid Chinezesc, ci un paienjenis de nasuri lungi. Suntem mintiti inca de mici, continuam sa mintim noi insine cand crestem si facem din asta un mod de viata pana cand inchidem ochii definitiv.
Nu pricep de ce ni se spune ca banii nu aduc fericirea de catre aceeasi oameni care mai tarziu se vor sfasia intre ei pentru cativa firfirei. Rima anterioara e pur intamplatoare. Nu pricep de ce ni se infatiseaza Mos Craciun cu sacul de cadouri sub brad pentru ca, peste cativa ani, la o bere ca baietii, tatal sa se autodenunta cu un aer triumfator. "Bah, da tu chiar credeai ca exista Mos Craciun, hohoho?". Bah, afla ca poate chiar credeam. Iarasi nu pricep de ce ti se spune de mic sa inveti, ca daca inveti vei avea tot ce iti doresti si peste o vreme vezi la televizor ca averea e invers proportionala cu numarul scolilor absolvite.
Acum cateva zile, un bun amic, plecat peste mari si tari, spunea ca e ciudat cum oamenii iti spun acum, in prag de 30 de ani sa te maturizezi doar pentru ca esti, gandesti si te porti diferit. Aceeasi oameni care iti spuneau cand erai mic ca sa fii adult e de cacat. Si asta mi-a intrat in cap de atunci. Niciodata nu mi-am dorit sa cresc, sa ma maturizez, i-am urat pe adulti si mi-am jurat ca nu voi fi niciodata ca ei. Aveam plete si blugii taiati si ii uram pe cei ce se uitau stramb la mine. Aveam mereu zambetul pe buze si ma miram cum oamenii aia mai mari decat mine erau vesnic incruntati si preocupati. Asteptam sa fac 16 ani sa ma uit la filme interzise si am constatat ca pot face asta si la 14 si nu era nimic spectaculos. Nu am inteles de ce mi-au interzis asta vreodata. Mi-au spus sa astept sa fiu major ca atunci totul se va schimba, pot conduce masina si pot sa votez. Am asteptat majoratul si nici macar nu l-am sarbatorit ca toti ceilalti. De condus, nu conduc nici acum si de votat nu mai imi arde de mult. Ce era asa mare chestie?. Nu am inteles de ce inventeaza povesti cu barza si hornul de la casa, ca apoi sa te trimita "in pizda matii, de unde ai iesit, cre' ca te-am facut la betie, de ai iesit asa de prost". Pai ori barza, ori..?
Stiu, iti vor spune ca ei de fapt au facut totul sa te protejeze, sa nu ai nicio grija, o sa iti spuna cat de mult s-au sacrificat ca tie sa nu iti lipseasca nimic. Si o sa iti zica cu un aer de telenovela sud-americana ca vei intelege toate astea doar atunci cand vei creste mai mare.

Azi cand ma surprind pe mine insumi uitandu-ma stramb la pustii cu plete si blugi taiati, ma infior. Am devenit unul de-al lor? O alta rima pur intamplatoare.

marți, 2 noiembrie 2010

La socri

" Iubi, duminica asta ne asteapta ai mei la masa!". Asa incepe totul. Stiti, in viata sunt multe momente penibile. Ei bine, asta le depaseste pe toate. Masa cu socrii. Acum ca sunt socri sau doar parintii iubitei, prientenei, adica viitorii socri, nu e nicio diferenta. Rezultatul e acelasi, invariabil: dezastru!
Prima si cea mai la indemana tentatie: sa scapi, sa te sustragi miseleste. Dar, ce, poti? Dupa prima propozitie, enuntata mai sus, vine argumentatia fatala : " Daca ai sti cum gateste mama, dumnezeieste ". Intr-adevar de dumnezei ziceai si tu ceva in minte, dar cred ca erau din alta religie. Daca inca mai eziti, asta se citeste clar pe fata ta lunga, urmeaza decisiva :" Sa stii iubi, ca ma supar tare mult daca nu vii sa ii cunosti. Ai mei sunt niste oameni atat de misto ". Bine totusi ca a precizat de la bun inceput ca sunt oameni...
Exista doua variante: prima in care mergi tu cu ea de manuta la ai ei si a doua cand ea te asteapta deja la ai ei. Prima e varianta soft, a doua e apocaliptica. De ce? Simplu: posibilitatea de a te informa referitor la gusturile parintilor. Tu vrei sa pari cat mai prezentabil in special in fata mamei ( subiectul "tata" il tratam ulterior ). Mama careia tre sa ii iei flori. Acum, daca ea vine cu tine, poti sa o intrebi: " Auzi, scumpi, dar mamei tale ce flori ii plac?". Intreabrea de bun simt, raspunsul standard: " Ei, iubi, nu tre sa te deranjezi. Poti eventual sa iei acolo cateva prajituri, cel mult. ". Daca mai intrebi si ce prajituri, pari realmente bou, asa ca te abtii. Si iei flori. Odata ajuns in fata florariei, incep si ei sa ii sticleasca ochii. Parca ar pofti si ea la unul. La un buchet, adica. Ca sa nu pari neam prost, ii iei si ei. Daca vrei cu adevarat sa o dai pe spate pe masa, te opresti si la cofetarie si iei si niste prajituri. Placerea de a o vedea pe soacra-ta: nepretuita. Pentru flori + prajituri = 100 Ron, exista MasterCard. Dezavantajul : daca iubita vine cu tine e ca tot drumul iti va lauda mancarurile gatite de masa, cu ciorbite face, ce sarmalute, ce fripturica, ce salatute, ce prajiturele. pana ajungi la locul macelului, esti deja satul. De tot.
Daca gagica nu vine cu tine, tre sa intuiesti tu ce ii place lu'masa. Invariabil vei alege exact florile pe care asta le detesta si prajiturile de la care acu un an a facut toxiinfectie alimentara. Fireste, mama nu se va manifesta ca atare. Nu se va manifesta deloc. Odata raceala instalata, slabe sanse sa se mai schimbe ceva. Dar sa continuam.
Tatal. Lu tac'su tre sa ii iei si tu, ca baietii, o sticla de vin. Din ala bun. Aici e si mai nasol, ca nu poti sa ii ceri sfatul consoartei. Mai mult ca sigur ca nu stie ce vin consuma taica-su inainte sa o bata cand era mica. Ca sa nu pari rupt in cur, ii iei un vin scump. Ca sa nu para rupt in cur, scoate si el din bar un vin mult mai scump ca al tau. Placerea de a il vedea pe tata socru cum te umileste: nepretuita. Pentru stilca de vin = 100 Ron, tot saracu' MasterCard.
Odata depasite primele momente penibile, urmeaza episodul in care parintii incearca sa intareasca cele spuse de iubi si sa para niste " oameni misto ". " Dar hai, pofteste, ia un loc. Bei ceva? Ce sa iti aducem de baut? Un vin, un whisky?". Stop ! prima capcana. Atac din flanc al tatalui. Te intreaba intai daca bei. Daca zici ca nu bei, pari un mototol, daca zici ca bei si iti lucesc ochii cand auzi de un whiskean, deja esti alcoolic si oricum ar fi, ai o bila neagra. De obicei alegi sa bei, daca tot e de rahat, macar sa fie imbibat in alcool.
Mama, mult mai putin fina ca tatal, ataca frontal, la baioneta :" Ce sa iti dea mama de mancare? Avem asa: un aperitiv, vaaai, asa ceva usor, un salamior, branzica. Apoi la felul intai o ciorbita buuuuuna, de pui, o minunatie, apoi iti da mama niste sarmalute, te lingi pe degete nu alta. Si avem si niste fripturica, am inteles ca iti place aia de pui, am facut SPECIAL pentru tine,cu cartofiori prajiti. Desi am inteles ca ai fi la cura,a sa ca avem si legume fierte. Delicios, nu ai mancat asa ceva nici la tine acasa". Knock out total ! Intai foloseste diminutive. In ochii ei esti, clar, un retard. Apoi iti prezinta, mai ceva ca la restaurant, sapte feluri de mancare de te intrebi daca a mai ramas ceva marfa la Carrefour si decisiva, de-ci-si-va... iti jigneste si pe biata maica-ta, ca nu a facut ea in viata ei mancare ca madam. Razboi total. Prins la mijloc, cauti scaparea in ochii ei, a jumatatii jumatatilor, lumina ochilor, iubirea vietii, etc. Tradare ! Individa trecuse cu arme si bagaje la inamici : " Adu, mama din toate, eh, lasa ca stiu eu ca mananca mult. Se fandoseste el cu regimul lui, dar ce, lui ii trebuie regim? Nu vezi ce flumos e, ca-mi vine sa-l mananc tot". Mdea, mai bine ar manca ea tot.
Si incepe ospatul. Curg tavile, farfuriile, tacamurile, mancarurile de zici ca maine se decreteaza foamete generala. Parintii, care abia ciugulesc cate ceva, te analizeaza. Nici macar discret, ci se holbeaza efectiv la tine. De la cum tii cutitul si furculita, la ce fel te strambi cand gusti din " sarmalute, te lingi pe degete nu alta ", nu le scapa nimic. Si ca si cum nu ar fi de ajuns, nici macar nu te lasa sa mesteci ca omul, ci te asalteaza cu intrebari. tatal va vrea sa stii daca iti place fotbalul si cu ce echipa tii. Daca el e stelist si tu dinamovist, tace. Dar nu uita. Si nu iarta. Si te preia mama :" Eh, lasa, tu, baiatu cu de astea cu fotbalul ( se apleaca usor peste masa soptind complice: e nebun dupa fotbal, nu il dezlipesti de la teve cand joaca Steaua ), zi mai bine cu ce te ocupi". Alt stop cadru: mama va vrea mereu sa stii cu ce te ocupi. Sa vada cu ce amarastean sau din contra, cu ce viitor magnat, umbla fiisa. Sfat: in situatia asta neaparat sa raspunzi cu ce ITI DORESTI sa faci sau CE VEI FACE, nu cu ce faci momentan. Pentru ca, o data pari un tip cu viziune, care se gandeste la viitorul lui si in al doilea rand, oricum momentan ai un job de rahat si ai toate sansele sa fii privit ca un parazit social nedemn de progenitura de vita nobila a domniilor lor. Tatal, ca o fiara ranita, sare la beregata: " Bah, da voi, astia de la Dinamo, mai bateti bah si voi pe cineva, ha ha ha?". Si-o cauta. Dar nu poti riposta. Te simti legat de maini si de picioare. Mama: "Uf, ti-am zis sa incetezi cu asta cu fotbalu', bine ca sunteti voi astia de la Steaua mai breji, ca aveti 2 antrenori pe luna ( iar se apleaca peste masa si spune discret: sunt la curent cu tot, iti dai seama, il aud pe nebun urland prin casa)". Si, planuri mari? Familie, copii?" Tu sincer ai avea. In viitor. In viitorul foarte indepartat. Si nu cu fiica'sa. Dar parca poti sa ii spui asta patrapufnitei? Zambesti misterios de nu intelege nici ea, nici fiica'sa ce dracu ai vrut sa spui.
Daca te lovesc nevoile fiziologice, rezista cu stoicism. E de ajuns sa te duci la wc trei minute ca te vor toca toti trei ca pe pasta de mici. Cand vei reveni in camera te vor fixa toti trei cu o privire tampa din care nici tu, nici ei nu inteleg ce dracu vor ei sa spuna.
Momentul plecarii e la fel de crancen. Mama te va intreba daca ti-a placut pe la ei. Culmea tupeului e ca te va intreba si cand mai revii desi se citeste pe mecla ei ca nu ar mai vrea vreodata sa le treci pragul. Culmea culmilor tupeului, ascuns sub masca bunavointei, e atunci cand iti pregateste ea, din prea mare mila ei, un pachetel cu "bunatati facute special pentru tine", pe care sa il iei acasa. Jalnic. Umilit, o ajuti pe iubi sa se imbrace, doar doar oi mai salva din aparente, iesi spasit din casa si il auzi pe taica-su cum iti arunca peste umar: " Zi bah, cum e acolo la voi, in Stefan cel Mare, tot asa 300 de oameni mergeti pe stadion, hahahah?".
Pe drumul de intoarcere tacerea apasatoare dintre voi e deranjata doar razlet de cotcodacelile ei: " Si, cum ti s-au parut ai mei? Sunt super de treaba, ti-am zis eu! Iar lu' mama i-ai placut mult, nu mi-a zis dar o stiu eu cand ii place de cineva. Si tata nu e baiat rau, asa tachineaza el pe cine ii place lui. Deci sa stii ca si el te place. Si ti-am zis ca te iubesc mult, nu-i asa?"
In mintea ta, ideea unui triplu asasinat nu ti se mai pare deloc deplasata...