"Bah, ti-ai luat tricou cu burta?", " In a cata luna esti?" sau "Auzi, te-ai lasat de sala, nu? Se vede" sunt doar cateva din remarcile des auzite la adresa mea. Cum orice om are limita lui peste care nu mai suporta insulte, am decis sa ma apuc de alergat. Am auzit eu ca asta e cel mai bun remediu impotriva stratului adipos in exces. Zis si facut...
Acum va scriu dupa prima mea ora de jogging. Ora de jogging fireste e o exagerare. Mai degrama sfertul de ora de jogging. Si nu a fost nicidecum un sfert academic. Mai degraba a fost un sfert de cosmar. Din cele 15 minute, efectiv am alergat, cu indulgenta, vreo 7, celelalte 8 le-am folosit sa ma recuperez dupa efortul prestat. Dar ce am descoperit in aceasta seara nu se refera neaparat la binefacerile sportului ci mai degraba la cum sa ii faci pe ceilalti sa te creada un mare sportiv. Si astfel sa eviti o mare rusine.
Deci...
Primul lucru: echipamentul. Echipamentul tre sa fie profi, nene. Mi-am tras niste Nike-uri meseriase, niste ghete de fotbal de la mama lor. Tricou de atletism, din ala mulat din nu stiu ce fibra si short de asemenea. Pe sub short am pus niste colanti de aia negri, nu stiu cum se cheama, dar sunt de mare efect. Peste tricou, evident, dar evident, bluza de training cu echipamentul Romaniei. Sa creada lumea ca sunt de la vreun lot national. Pe cap mi-am tras un fes cum am vazut eu la marii campioni la televizor. Acum nu sunt sigur daca la campionii de atletism sau la cei de culturism, dar nu are a face. Fizicul meu e intre cele doua. Castile in urechi intregeau recuzita. Si sa nu uit de sticluta mica plina cu apa si un amestec de vitamine. Echipamentul iti asigura o intrare de efect pe pista. Inca inainte sa te misti, toti te cred vreun mare atlet aflat in pregatiri.
Al doilea aspect: miscarile de incalzire. Desi eram deja rupt de oboseala inca inainte de a ma apuca de alergat, am deschis sesiunea de antrenament cu niste miscari de stretching. Ceva de speriat. Ele ar avea cica un efect benefic atat inainte cat si dupa alergat. Daca stii sa le faci. Eu habar nu am, dar se uitau astia la mine cum imi desfasuram ritualul, de ziceai ca sunt Asafa Powell si nimeni altcineva. Aplecari pe un picior, pe celalat picior, miscari ample de respiratie, un mic joc de glezne, rotiri de brate in toate directiile, de nu stiai daca inot,zbor sau ma pregatesc sa fug. Spectatorii - in extaz.
Aspectul trei: niciodata nu incep sa alerg de la capatul pistei. Nu, nu, asta ar fi o greseala cum numai incepatorii fac. Eu merg cam 3/4 din lungime si apoi incep sa alerg, astfel cand ajung la linia de sosire, evident deja rupt de efort, aia care stau prin preajma o sa se mire de cum am terminat deja prima tura, iar altii vazandu-ma gafaind si rosu ca un rac vor crede ca sunt la a 20-a tura. Minim. Dupa care repet figura cu mersul. Efectul e garantat... Dupa a cincea tura, cam atat fac in cele 15 minute, cei de pe margine se vor uita la mine ca la un titan al atletismului. Transpiratia care imi inunda tricoul e un semn al sacrificiului in slujba miscarii, a vietii sanatoase.
Partea a patra: hidratarea. Normal ca bei apa, dar conteaza cum o faci, cu stil, nu ca ultimul ghiolban. Intai tacticos desfaci capacul sticlutei cu lichid de o culoare suspecta. In prealabil insa agiti sticla corespunzator. Iei o gura de lichid pe care NU O INGHITI !! O scuipi, asa cum ai vazut tot la teveu. Abia apoi ai voie sa bei. Fireste, miscarea nu are vreun rost practic, dar da bine, va asigur. Si aici e cu schepsis: marii profesionisti nici nu duc sticla la gura, ci isi toarna de undeva de sus, pe la 10 centimetri deasupra gurii. Riscul de a te ineca in acest caz si implicit in a te face de ras sunt mari, dar si daca iti iese, esti barosan. Apoi te duci la robinetul cu apa de pe marginea pistei ) noi aici unde alerg eu avem o cismea din aia antica ) si iti bagi capul sub apa..dar numai asa cat sa iti uzi putin freza. Si dai energic din cap, ca si cum ti-ai scutura pletele. Indiferent ca ai sau nu plete, tu sa le scuturi. Altfel, esti doar un amator.
Ultimul episod: iesirea din scena. Tre sa fie triumfala. Mersul tre sa fie lent, te lasi usor de pe un picior pe altul, ca un om ostenit, dar pasul sa fie apasat, sa nu arati ca o clatita lesinata. Capul usor dat pe spate, nicidecum privirea in pamant. Doar ratatii au privirea in pamant. Daca ti-a mai ramas ceva apa in sticla, ti-o torni pe toata in cap. Aici jumate din public deja cade in admiratie. Se uita la tine ca la un zeu. Daca te tine cu adevarat si vrei sa le faci aroganta decisiva, cu un ultim gest arunci sticla undeva pe margine. Deja sunt in orgasm.
Ei, nu eu, eu deja sunt terminat fizic, abia mai respir, inima bate sa imi sara din piept, sunt ametit de nu vad pe unde merg si la gura mea pe langa spume sunt toate injuraturile din lume la adresa cui a inventat alergatul si la adresa mea de m-am trezit sa alerg in loc sa stau in casa si sa savurez un Skol la pet in fata televizorului.
