vineri, 26 februarie 2010

Sa mall din dragoste ranit...


Ma doare capul ingrozitor. Efectul anesteziei a treut deja si au inceput chinurile. Ratia de morfina mi-a fost redusa considerabil si acum simt ce inseamna sa ai mandibula fracturata, coastele rupte si cum e sa te hranesti cu paiul.
Va intrebati probabil ce mi s-a intamplat iar unii dintre voi veti sari deja cu presupunerea ca am fost caftit de vreo gasca de smecherasi pe strada sau ca practic vreun sport full-contact si am luat-o pe coaja. Nici pomeneala. Sa va povestesc...
Ieri dimineata, pe la vreo 10, ma aflam in metrou cu gandul sa ajung la un amic. Fusese ziua lui si uituc cum sunt, omisesem sa il felicit. Simtindu-ma intrucatva obligat, am hotarat sa ii cumpar o sticla de vin, pe care de altfel urma sa o golim amandoi, si am pornit-o catre el. Tipul sta undeva pe la Piata Sudului. Metroul, mai plin ca in alte zile la ora aia. Marea majoritate oameni in varsta. Ma gandeam ca o fi vreun miting al pensionarilor. Dar de ce nu se duc oare in fata la Guvern, sau s-o fi mutat nenea Boc prin Berceni incolo? Suspect, oamenii erau chiar veseli, nici urma de vreun imbold protestatar. Langa mine, un batranel cu palarie pe cap, vorbea la telefonul mobil. De fapt urla chiar langa urechea mea. Fie mosuletul era surd, fie din lipsa de semnal, cert e ca zbiera cat il tineau plamanii :" Da, da, ajung, ajung, sunt cu Nelu, fii fara grija, lichidam tot". Hmm, oare batranelul vorbea serios? Ce anume urma sa lichideze? Mister total. Cand a pierdut definitiv semnalul, s-a intors brusc catre mine si m-a intrebat direct :" Nu va suparati, cand ii da drumul?". Mosul imi devenise deodata antipatic. Dupa ce ca urla, mai si vorbea porcosenii. I-am raspuns sec ca nu stiu. Neincrezator, mi-a intors spatele.
Ajungem la Piata Sudului. Coborat pe peron, am inmarmurit. Sute de oameni ramasesera blocati pe scari, pe scarile rulante, peste tot. Tipete si urlete inundasera atmosfera. "Da-l jos, nu-i mai lasati " tipa, cine credeti?, mosul meu. Atunci mi s-a luminat fata. Spiritul revolutionar din roman, pe care eu presupuneam ca il pierdusem, iesise iar la iveala. Era clar, ma aflam in mijlocul unei manifestatii de protest. Am prins curaj si am inceput si eu sa tip : " Jos cu el, jos cu marinaru', rusine sa va fie, domnule Basescu". Lumea din jur continua sa vocifereze dar nimeni nu se incumeta sa imi duca mai departe strigarile. Am zis ca poate sunt eu prea soft, poate nimerisem in aripa hardcore a mosuletilor protestatari. M-am adaptat " Bestie, afara cu chiorul aduceti-l aici sa il linsam". Nimic. Nicio reactie. Deodata, puhoiul de oameni s-a pornit. Duduia pamantul de am crezut ca o sa ne cada plafonul in cap. "A dat drumul, hai, imingeti, nu mai stati ca momaile". Tipul avea clar o problema cu datul drumului.Deh, la o varsta...
Si atunci a inceput. Intai a fost un pumn receptionat in coaste chiar la baza scarilor. Nu am apucat sa ma intorc sa vad cine era ca m-am trezit cu un pumn in plina figura. Simtam sangele cum siroieste. Era evident, se incerca inabusirea revoltei. " Nu va lasaaaati..." am apucat sa mai strig. Umbrela vecinului de treapta se infipsese in piciorul meu. Deci printre noi se aflau infiltrate fortele de ordine. Fusesem tradati. Eram purtat de multime pe sus, nu mai atingeam pamantul, practic pluteam, mai precis calcam pe alti nenorociti ce formasera un covor viu sub noi astia de mai ramaseseram in picioare. Un urlet sinistru, agonizant ne purta parca inainte desi simteam ca in fata era sfarsitul. Nu ne mai puteam opri. Privirea mi se incetosase, se vede treaba ca pierdusem mult sange. A durat cam 10 minute urcusul. Ajunsesem in capul scarilor. Am apucat sa ma mai uit o data inapoi. Alte sute ne sustineau, simteam ca sacrificul nostru nu era in zadar.
M-am prabusit la picioarele unei femei. Cu ultimele puteri am apucat sa ridic capul cat sa o vad cu un ranjet diabolic pe fata si sa o aud cum imi spune soptit : Bine ati venit la Sun Plaza!!!

Niciun comentariu: