Miile de MILE strabatute... tablou de razboi in care mila nu intra in rama... cuvinte prea putine si oricate cuvinte s-ar alinia in fata mortii tot nu sunt de ajuns...si tot sunt toate degeaba...habar nu aveam cine e pana acum cateva zile...stiam doar un nume..nu il asociam cu o fata...azi il asociez cu o figura, dar figura nu mai prinde viata...
oare cat de rahat poate fi destinul, pentru cine crede in el, sa iti joace cea mai de rahat farsa posibila? sa dansezi printre gloante in Iraq, sa razi cand anuntau aia bombardament in Afghanistan, sa povestesti ca pe ceva firesc un masacru in Bosnia, sa strabati lumea pana pe plajele Asiei dar nu ca sa te imbeti de soare ci doar ca sa numeri victimele tsunami-ului devastator...si sa fii rapus de un banal furuncul...
pana la urma nu conteaza ca se numea MILE...nici ca ii asociez acum fata cu un nume sau invers..pana la urma e un al nu stiu catelea semnal tras de cineva acolo sus sau cineva acolo jos: traiti clipa la intensitate maxima...maine e doar o iluzie astazi
In memoria celui ce a fost MILE Carpenisan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu