Who the fuck is Dan Puric ?

Sunt deja pregatit sa infrunt acuzatiile ca as fi ignorant. De fapt, nu am cum sa le infrunt decat recunoscand franc: da, domne, sunt ignorant, dar sa mor daca stiu cine e acest Dan Puric.
Evident, o simpla cautare pe "goagal" ar rezolva intrucatva problema. Dar nu asta e scopul. Si nu asta e ideea. De fapt, nu exista nicio idee.
Prima oara mi-a atras atentia numele acesta cand l-am auzit pe Gigi Becali vorbindu-l de bine. Acum, cand te vorbeste Gigi de bine, in orice context, daca nu iti injura familia si nu te trimite la origini, inseamna ca esti cineva. Becali il descria ca pe "un mare roman". Ulterior am aflat ca si Vadim e "un mare roman" si apoi, cand am inteles ca si Banel Nicolita intra in aceeasi categorie am realizat ca pot emigra linistit.
Apoi am tot auzit despre Dan Puric. Cum ca ar fi, cum ca ar face, parca pantomima, parca filosofie, parca nationalism. Parca prea multe intr-un singur om, fie el si " un mare roman". Am auzit si lucruri mai putin bune, unii il acuzau ca ar fi un impostor, dar nu ii cred. Am asa un feeling ca nu e adevarat. Cred ca sunt niste frustrati care in cautare de publicitate arunca cu laturi intr-un "mare roman". Ca aia de il injura pe Banel in Ghencea. Ptiu!
Intre noi fie vorba, nici nu o sa il "google-esc" pe nea' Dan. Mi-e indiferent cu ce se ocupa. Cand auzi atata lume vorbind de bine despre cineva, nu mai are rost sa cauti. E clar ca e o exagerare. E din categoria aceea oarecum selecta a oamenilor despre care nu poti vorbi de rau, ca iti sar toti interesantii in cap. Aceeasi interesanti care merg saptamanal la teatru ca sa fie vazuti, iti spun in gura mare ca au abonament la opera, doar-doar i-o auzi cineva si pentru care Kant nu mai are nicio taina. Kant, Kent, Cunt, nu mai are importanta.
Suntem o natie in cautare avida de modele. Daca Dan Puric e un model, atunci sa fie. I just don't give a damn.

A murit gripa porcina ?

Nu stiu daca ati bagat de seama, dar temutul virus al gripei porcine a iesit din scena aproape la fel de discret pe cum a aparut. Denumit pompos AH1N1, ca o formula chimica din aia naspa pe care ma chinuiam sa o memorez, ca de inteles era prea mult, prin generala, virusul ucigas promitea sa fie deschizatorul Apocalipsei pe Pamant.
Cu numai 4 luni in urma se vorbea despre zeci sau chiar sute de milionae de morti, de pandemie la nivel global, de alte sute de milionae de oameni ce vor fi macar "mangaiati" de atingerea porcinului. Ce sa mai vorbim, iadul pe Pamant in toata splendoarea lui. In fiecare zi paginile ziarelor erau pline de relatari ale noilor cazuri de imbolnaviri, ba unele tabloide cu un aer macabru publicau chiar si pe prima pagina un fel de "live update" al imbolnavirilor. " Azi, 26 decembrie 2009. Cazuri noi:24. Decese:4.Cazuri lanivel mondial: nspe milioane. Total cazuri in Romania: jde' mii". Jurnalele tv debutau si se incheiau cu gripa porcina, pe toate posturile erau tot soiul de invitati, fireste, fiecare mare specialist, care dezbateau problema si o intorceau , cu un aer savant, pe toate partile. Neuitand sa mentioneze, si aici incepea mizeria, utilitatea vaccinarii populatiei. Ce zic eu utilitate? Era vitala. "Daca nu te-ai vaccinat, loc de veci ti-ai capatat".
Imi aduc aminte in acest context de deja prea-cunoscutul Strainu-Cercel ( sau Streinu, in fine, same shit). Tipul devenise pe la sfarsitul anului trecut aproape la fel de cunoscut si infinit mai popular decat insasi Zeus-Basescu. Daca s-ar fi facut un sondaj rapid privind increderea romanilor in institutiile statului, Cercel iesea detasat pe locul 2, dupa biserica. Cercel- institutia sanatatii. Tipul sustinea cel mai vehement dintre toti, dupa mine, suspect de vehement, vaccinarea populatiei.
Si populatia, nene, s-a vaccinat. Zile intregi, cozi la spitale, bunici, nepoti, catei si purcei incolonati la intepatura garanta a nemuririi ( macar pe termen scurt- pe termen porcin). Companiile de farma: profituri de sute de miliarde. Euro. Net. Pentru restul, exista Mastercard.
Farmaceuticele isi numara banii, oamenii se felicita ca s-au vaccinat ( aici unii carcotasi conspirationisti afirma pe la colturi ca celor vaccinati li s-a implantat nu stiu ce cip. Personal nu cred). Toni Tecuceanu, va suna cunoscut?, e oale si ulcele din cauze inca necunoscuteLa numai patru luni distanta, porcul aducator al mortii s-a retras in cotetullui tainic, netezind calea altor oratanii ce vor imprastia teroarea si pieirea pe mapamond.
Urmeaza gripa canina?

Avatar

Nope,nu este despre filmul omonim care a facut ravagii printre copiii semiretarzi, deja etichetata drept "generatia Avatar", copii care se holbau la amalgamul de efecte speciale, limbaj indescifrabil, pandore, na'avi sau cum le-o mai spune gretoseniilor respective.
De data asta este vorba, asa cum scrisesem ieri pe Facebook, despre pozele de la avatarurile celor ce folosesc mess-ul. Mai exact, la sumedenia de indivizi/individe ce isi pun la avatar poze cu copii (scuzata fie-mi cacofonia). Bun, am in lista mea de mess si chiar printre prieteni de pe FB, zeci daca nu chiar peste o suta de persoane care si-au postat poze cu odrasle. Problema devine grava cand odraslele cu pricina nici macar nu sunt ale lor. Ci ale prietenilor sau prietenelor, ale nu stiu carui vecin sau vecina, nepot al nu stiu carui bunic, nepoata a unui unchi si iar nepot, dar al unei matusi de data asta. Sunt si cazuri de copii ai caror provenienta este incerta, poze luate de pe net sau surprinse de aparatele respectivilor prin parc, pe la Mc Donalds, sau cine stie pe unde. Sute de poze, ba chiar am un caz foarte misto in lista mea de mess : doua persoane diferite, care nu au nimic in comun, nici nu se cunosc, au ACEEASI poza la avatar, cu acelasi copil, evident subtilizat de pe net ( de fapt subtilizata, ca e vorba de poza, nu de copil..desi...nu te mai mira nimic).
Alt motiv de maxima enervare e constituit de comentariile aferente pozelor. Daca nu ma credeti, verificati voi insiva. " Cel mai dulce copil" - nu stiu cum se face dar fiecare copil devine cel mai dulce dupa ce e aruncat fara mila in mediul online. Daca fiecare e "cel mai dulce", totusi care e "cel mai dulce" ? Si seria comentariilor cretinoide continua, copilul devenind fara voia lui, pe rand: comoara, regina, printesa, print, cavaler, scumpete, minune. Dupa care incep alte porcarii de rigoare: cu cine seamana copilul. Aici intervine un subiectivism debordant: daca mama posteaza poza, copilul e leit maica-sa ( care chiar daca e o pocitanie, devine automat: frumasa, minunata, dragalasa, scumpete, etc), daca tata isi pune poza copilului la avatar, copilul e deodata "leit taica-su, bucatica rupta din el" ( fireste si tatal "imprumuta" toate caracteristicile copilului, pe care le-am amintit mai sus).
Si cand te gandesti ca acum cativa ani, copiii spuneau lucruri trasnite...

Ora de jogging

"Bah, ti-ai luat tricou cu burta?", " In a cata luna esti?" sau "Auzi, te-ai lasat de sala, nu? Se vede" sunt doar cateva din remarcile des auzite la adresa mea. Cum orice om are limita lui peste care nu mai suporta insulte, am decis sa ma apuc de alergat. Am auzit eu ca asta e cel mai bun remediu impotriva stratului adipos in exces. Zis si facut...
Acum va scriu dupa prima mea ora de jogging. Ora de jogging fireste e o exagerare. Mai degrama sfertul de ora de jogging. Si nu a fost nicidecum un sfert academic. Mai degraba a fost un sfert de cosmar. Din cele 15 minute, efectiv am alergat, cu indulgenta, vreo 7, celelalte 8 le-am folosit sa ma recuperez dupa efortul prestat. Dar ce am descoperit in aceasta seara nu se refera neaparat la binefacerile sportului ci mai degraba la cum sa ii faci pe ceilalti sa te creada un mare sportiv. Si astfel sa eviti o mare rusine.
Deci...
Primul lucru: echipamentul. Echipamentul tre sa fie profi, nene. Mi-am tras niste Nike-uri meseriase, niste ghete de fotbal de la mama lor. Tricou de atletism, din ala mulat din nu stiu ce fibra si short de asemenea. Pe sub short am pus niste colanti de aia negri, nu stiu cum se cheama, dar sunt de mare efect. Peste tricou, evident, dar evident, bluza de training cu echipamentul Romaniei. Sa creada lumea ca sunt de la vreun lot national. Pe cap mi-am tras un fes cum am vazut eu la marii campioni la televizor. Acum nu sunt sigur daca la campionii de atletism sau la cei de culturism, dar nu are a face. Fizicul meu e intre cele doua. Castile in urechi intregeau recuzita. Si sa nu uit de sticluta mica plina cu apa si un amestec de vitamine. Echipamentul iti asigura o intrare de efect pe pista. Inca inainte sa te misti, toti te cred vreun mare atlet aflat in pregatiri.
Al doilea aspect: miscarile de incalzire. Desi eram deja rupt de oboseala inca inainte de a ma apuca de alergat, am deschis sesiunea de antrenament cu niste miscari de stretching. Ceva de speriat. Ele ar avea cica un efect benefic atat inainte cat si dupa alergat. Daca stii sa le faci. Eu habar nu am, dar se uitau astia la mine cum imi desfasuram ritualul, de ziceai ca sunt Asafa Powell si nimeni altcineva. Aplecari pe un picior, pe celalat picior, miscari ample de respiratie, un mic joc de glezne, rotiri de brate in toate directiile, de nu stiai daca inot,zbor sau ma pregatesc sa fug. Spectatorii - in extaz.
Aspectul trei: niciodata nu incep sa alerg de la capatul pistei. Nu, nu, asta ar fi o greseala cum numai incepatorii fac. Eu merg cam 3/4 din lungime si apoi incep sa alerg, astfel cand ajung la linia de sosire, evident deja rupt de efort, aia care stau prin preajma o sa se mire de cum am terminat deja prima tura, iar altii vazandu-ma gafaind si rosu ca un rac vor crede ca sunt la a 20-a tura. Minim. Dupa care repet figura cu mersul. Efectul e garantat... Dupa a cincea tura, cam atat fac in cele 15 minute, cei de pe margine se vor uita la mine ca la un titan al atletismului. Transpiratia care imi inunda tricoul e un semn al sacrificiului in slujba miscarii, a vietii sanatoase.
Partea a patra: hidratarea. Normal ca bei apa, dar conteaza cum o faci, cu stil, nu ca ultimul ghiolban. Intai tacticos desfaci capacul sticlutei cu lichid de o culoare suspecta. In prealabil insa agiti sticla corespunzator. Iei o gura de lichid pe care NU O INGHITI !! O scuipi, asa cum ai vazut tot la teveu. Abia apoi ai voie sa bei. Fireste, miscarea nu are vreun rost practic, dar da bine, va asigur. Si aici e cu schepsis: marii profesionisti nici nu duc sticla la gura, ci isi toarna de undeva de sus, pe la 10 centimetri deasupra gurii. Riscul de a te ineca in acest caz si implicit in a te face de ras sunt mari, dar si daca iti iese, esti barosan. Apoi te duci la robinetul cu apa de pe marginea pistei ) noi aici unde alerg eu avem o cismea din aia antica ) si iti bagi capul sub apa..dar numai asa cat sa iti uzi putin freza. Si dai energic din cap, ca si cum ti-ai scutura pletele. Indiferent ca ai sau nu plete, tu sa le scuturi. Altfel, esti doar un amator.
Ultimul episod: iesirea din scena. Tre sa fie triumfala. Mersul tre sa fie lent, te lasi usor de pe un picior pe altul, ca un om ostenit, dar pasul sa fie apasat, sa nu arati ca o clatita lesinata. Capul usor dat pe spate, nicidecum privirea in pamant. Doar ratatii au privirea in pamant. Daca ti-a mai ramas ceva apa in sticla, ti-o torni pe toata in cap. Aici jumate din public deja cade in admiratie. Se uita la tine ca la un zeu. Daca te tine cu adevarat si vrei sa le faci aroganta decisiva, cu un ultim gest arunci sticla undeva pe margine. Deja sunt in orgasm.
Ei, nu eu, eu deja sunt terminat fizic, abia mai respir, inima bate sa imi sara din piept, sunt ametit de nu vad pe unde merg si la gura mea pe langa spume sunt toate injuraturile din lume la adresa cui a inventat alergatul si la adresa mea de m-am trezit sa alerg in loc sa stau in casa si sa savurez un Skol la pet in fata televizorului.

White and proud - scurt eseu rasist

Simley mi-e oarecum simpatic pentru ca a scos o piesa cu Cheloo si oarecum antipatic pentru ca are piese in general de excitat pitipoancele. Cheloo mi-e oarecum simpatic pentru ca presteaza in "Parazitii" si oarecum antipatic pentru ca a scos piesa cu Smiley. Nu asta e insa subiectul scrierii de azi. Ci faptul ca celor de la CNA le-a venit imbecila idee de a stabili daca videoclipul piesei cu pricina ar caracter rasist. Mai precis mesajul "White and proud 14" de pe tricoul lui Cheloo. In afara de certitudinea faptul ca cei de la CNA sunt retarzi, am niste intrebari, unele din ele destulde vechi prin mintea mea, pe care imi permit sa le pun, convins fiind totusi ca nu voi primi raspuns la ele :
- de ce e jignitor sa numesti pe cineva "tigan" dar nu e jignitor pentru tigani ca peste 90 % din ei sa nu aiba ocupatie ?
- de ce e umilitor sa numesti un tigan "cioara" dar nu e umilitor pentru noi sa stam cu mainile in san cand cinci tigani talharesc sau violeaza o tanara in plina zi ?
- de ce e revoltator totusi sa folosesti sintagma "tigan imputit" ( sa nu intelegeti ca sunt pro-basescian ) dar nu e revoltator sa te faci mic,mic,mic si sa cobori la prima statie din autobuzul in care tocmai a urcat un grup de rrrrromi ?
- de ce sunt zeci de organizatii de lupta impotriva marginalizarii romilor dar niciuna nu prevede obligativitatea invatamantului de zece clase pentru acesti minoritari?
Pana la urma, totul se reduce, cred eu la trista concluzie ca pe langa ca suntem un popor peste masura de tolerant, suntem si un popor de fricosi si de ipocriti. Atata vreme cand domnii de la CNA vor avea intentia sa sanctioneze un mesaj de bun simt de pe un tricou, atata vreme cat vom intoarce capul in alta parte si vom gira astfel cu indiferenta noastra infractiunile acestor scursuri ale societatii, atata vreme cat ne lasam calcati in picioare in fiecare zi de acesti indivizi MINORITARI, ne meritam soarta cu varf si indesat.

Intrebari, constatari, intre beri, constat ieri...

Niciodata nu am inteles cum oamenii pot intreba chestiuni al caror raspuns e evident. cateodata ma intreb daca eu insumi nu fac asta. Pana astazi nu am gasit raspunsul.
Vara trecuta aveam 87-88 kilograme si eram atat de "tras prin inel" incat lumea se intreba daca sunt bolnav. Coborasem de undeva de prin 120 kile, cand cu greu ma mai incheiam la sireturi iar urcatul pana la etajul 1 mi se parea mai greu decat insusi un maraton. Deseori eram intrebat: "Auzi, tu ai slabit, nu-i asa?". Mestere, oricat de atletica ar fi constitutia mea, 30 de kile diferenta SE OBSERVA, nu? De ce te mai obosesti sa intrebi? Acum, am undeva spre 105 kilograme. Am cam pus ceva in intervalul asta. Intrebarea zilei e : " Auzi, tu te-ai ingrasat un pic, sau mi se par mie ?". Dohh
Si hai sa zicem ca aici fiecare apreciaza dupa propriul ochi mai mult sau mai putin format, si pana la urma unii sunt destul de finuti incat sa nu iti arunce in fata concluzii care te-ar putea deranja.
Dar sunt fazele alea absolut penibile si de neinteles pentru mine. Cand aveai ieri parul lung pana la fund si azi esti periuta si vine unu' si te intreaba" Te-ai tuns?". Ce dracu sa ii raspunzi? Apoi sunt aia care vazandu-te cum iti sufli nasul din 3 in 3 secunde, cu ochii sticlosi si vocea ragusita, ba si tusind din toti rarunchii iti arunca un firesc: " Ai racit ?" de iti vine sa le bagi pe gat o supradoza de Fervex.
Mai e o categorie, pe langa cea a Intrebatorilor, si anume Constatatorii. Astia sunt mai putini subtili, pot spune ca sunt directi rau, dar in egala masura penibili. Sunt cei ce vin si iti soptesc la ureche pe tonul cel mai grav cu putinta " Ai intarziat" cand tu trebuia sa ajungi la 10 la intalnire si deja e aproape 11. Bah, stiu ca am intarziat, pe bune daca e nevoie sa imi mai spui asta. Mult mai grosolan e atunci cand, si asta mi se intampla inainte cam des, vine unul la tine si iti spune ca esti beat cand tu de fapt esti praf, mergi pe 7 carari, habar nu ai unde e casa si chiar daca ai nu vrei sa ajungi acolo. Asta pentru ca acolo te astepata fie ai tai, fie sotia, fie soacra, oricare optiune fiind egal proasta. Deci asta mi se pare impardonabil. Tu nu stii cum sa te tii pe picioare si chiar nu ai nevoie de unul sa iti spuna ca esti beat. O SIMTI, damn it !!!
Inchei intrebandu-ma daca am scris un articol pentru blog si constatand cu uimire ca l-am scris.

Va pup, am revenit, de acum ii dam inainte cu tupeu...

De la mii de MILE departare...

Miile de MILE strabatute... tablou de razboi in care mila nu intra in rama... cuvinte prea putine si oricate cuvinte s-ar alinia in fata mortii tot nu sunt de ajuns...si tot sunt toate degeaba...habar nu aveam cine e pana acum cateva zile...stiam doar un nume..nu il asociam cu o fata...azi il asociez cu o figura, dar figura nu mai prinde viata...
oare cat de rahat poate fi destinul, pentru cine crede in el, sa iti joace cea mai de rahat farsa posibila? sa dansezi printre gloante in Iraq, sa razi cand anuntau aia bombardament in Afghanistan, sa povestesti ca pe ceva firesc un masacru in Bosnia, sa strabati lumea pana pe plajele Asiei dar nu ca sa te imbeti de soare ci doar ca sa numeri victimele tsunami-ului devastator...si sa fii rapus de un banal furuncul...
pana la urma nu conteaza ca se numea MILE...nici ca ii asociez acum fata cu un nume sau invers..pana la urma e un al nu stiu catelea semnal tras de cineva acolo sus sau cineva acolo jos: traiti clipa la intensitate maxima...maine e doar o iluzie astazi

In memoria celui ce a fost MILE Carpenisan