Nota: acesta este NU este un pamflet anti-crestinism, ci doar unul anti-cretinism. Cine vrea il poate trata ca atare. Sau nu.
In urma cu aproximativ o luna, oricine deschidea televizorul putea sa asiste, prin intermediul micului ecran, la diverse competitii oarecum sportive, in mod cert de anduranta extrema, grupate sub titlul neoficial de "Olimpiada Credintei". Avand in vedere sezonul in care se desfasoara, poate fi numita fie "Olimpiada de toamna a credintei", fie "Jocurile bisericesti de toamna". In loc de cele cinci cercuri olimpice avem crucea iar Comitetul Olimpic Roman a fost substituit de Biserica Ortodoxa Romana. Ce mi-e COR, ce mi-e BOR ?
Taxa de inscriere: minim 50 RON, varsati crestineste in cutia milei, fara bon fiscal, pentru ca diploma de merit sa iti fie recunoscuta. Sub aceasta suma esti considerat nedemn si in unele cazuri poti fi judecat ca eretic si ars pe rug in fata multimii extaziate. Scriptura spune ca esti fericit daca esti "sarac cu duhul"... nu sarac lipit pamantului. Cei ce achita suprataxa de la 100 de euro in sus sunt scutiti de diverse etape ale probelor, in directa legatura cu cuantumul depus in cutia milei.
Participanti - sute de mii de exaltati, oameni aparent normali, care se imbulzesc zile in sir pentru a parcurge toate probele obligatorii si care ravnesc la titlul neoficial de "Atlet al crestinatatii". Conditii necesare: studii maxime 10 clase, daca esti nascut inainte de 1990, orice studii daca esti nascut dupa, ca la ce scoalase face acum, chiar nu mai conteaza. Grad redus de alfabetizare, nivel extrem de subtire al cunostintelor generale. Daca ai studiat in scoala "stiinte diavolesti" precum fizica, chimia, biologia sau matematica, esti automat respins. Trebuie sa stii "Tatal Nostru"... ca pe "Tatal Nostru" si crezi ca doar cu "Crezul" vei depasi orice criza. Trebuie sa accepti cu zambetul pe buze un cot in gura primit de la un partener de intrecere si neaparat sa ii intorci si falca cealalata pentru a incasa o lovitura bonus.
Scopul fiecarei probe: atingerea cu mana sau/si cu un obiect personal (sau al persoanelor apropiate) a moastelor vreunui sfant mai mult sau mai putin celebru. Exista si intre sfinti o ierarie clara. Atingerea de moaste de sfant celebru, gen Dumitru, Vasile, Ioan, Gheorghe se puncteaza triplu fata de atingerea unui sfant sau mucenic de o mai mica amplitutide spirituala. E oarecum firesc, una e sa atingi cu varful degetului nasul sfantului Vasile si alta e sa iti ramana amprenta pe un Nectarie, Ieraclie sau Aglaie (de primul nu sunt sigur, dar ultimii doi exista, credeti si nu google-iti)
Probe - in functie de distanta parcursa de credinciosi din punctul de plecare pana la linia de finish, avem "Maratonul moastelor", " O suta de metri moaste" sau proba scurta de "40 de mucenici viteza".
Maratonul este proba-regina a atletului crestin. Proba consta in parcurgerea a minim 10 kilometri in conditii atmosferice extreme, timp de minim 12 ore (de-a lungul vremii au fost inregistrate si cazur-irecord, de cate 2 zile). La fiecare kilometru exista un lant de jandarmi ("agenti ai Satanei"), al caror unic scop e sa te umileasca si sa te faca sa renunti la cursa spre mantuire. Fie iti adreseaza injurii, fie nu iti faciliteaza accesul la mult ravnitele sarmale (sarmalele aici functioneaza ca bauturile energizante de se dau ciclistilor in Turul Frantei), fie lanseaza informatii false cum ca nu ar ajunge moastele pentru toata lumea, doar doar renunti la cursa. Odata trecut ultimul lant de jandarmi, te tarasti, sleit de puteri catre linia de sosire dincolo de care te asteapta mult asteptatele moaste. O intrebare de profan imi strafulgera mintea: care e singularul de la "moaste"? O fi "moasca" sau "moasta"?
In fine, ajuns la fata locului, credinciosul preacuvios incepe prin a-si trece mana peste un orificiu din care iese dupa caz, un nas, un ochi, un deget al raposatului dar neputrezitului 100% sfant. Dar asta nu e tot, dintr-o geanta pe care a carat-o tot drumul incepe sa scoata haine, bijuterii, lenjerie mai mult sau mai putin intima, o carte de bucate, biletul la loto jucat in ziua precedenta, poza facuta in photoshop cu principalul dusman asezat in sicriu, ultimul cd cu Guta, cheile de la masina si, bineintele, ultimul dar nu cel din urma, portofelul. Toate dar absolut toate intra in contact direct cu Divinitatea prin orificiul respectiv. Pare ca toata energia Universului e concentrata in acea deschizatura in racla ( am aflat ca se cheama racla, eu eram convins ca aia e doar o trpa de hip-hop)
Exista in unele cazuri posibilitatea ca doi atleti sa ajunga in acelasi timp la linia de sosire. Cum o regula nescrisa spune ca nu poti imparti o "moasta" ( am hotarat, asta e singularul) la mai mult de un credincios, se trece la departajare. Aceasta consta intr-o cursa pe distanta mica, contra cronometru in care fiecare trebuie, in timp de 1 minut, sa pupe cat mai multe icoane. Cine pupa mai multe, e declarat castigator dintre cei doi. Dac si la aceasta proba egalitatea se mentine, cei doi sunt automat eliminati, deoarece se considera ca nu merita sa fie printre cei Alesi. Recursul la aceasta decizie se va solutiona apoi. La Judecata de Apoi.
Numai cine a trecut prin minim un maraton primeste automat un voucher de reducere de 50 % la intrarea in Rai (exista si vouchere simple, de 10% discount, care pot fi achizitionate de pe www.e-heaven.ro). Premiile acordate la maraton sunt: locul 1 - norisor de 80 mp, cu sauna, jacuzzi, LCD pe care ruleaza numai RAI UNO, betisoare parfumate cu aroma de tamaie. Locul 2 se bucura de norisor de 50 mp cu dotarile de mai sus, dar mai inghesuite asa. In plus, la alegere, poate opta pentru vedere spre Iad, ca sa le faca la misto semne obscene alora de ard in cazanul cu smoala ("Ti-am zis eu, bah, sa moara mama, sa vii in ziua aia cu mine ca se da haleu la biserica. Bah, haleu nu am mai prins, dar am pupat cateva icoane si uite unde am ajuns, nu ca tine. Acum arzi acolo, ca tot ai fost un parlit toata viata" - aroganta extrema de crestin preacuvios). Pe LCD ruleaza RAI DUE in sistem pay-per-view. Locul 3 are norisor tip garsoniera, 30 mp si ocazia de a lua cina cu Sf. Petru la bistroul din colt, tip impinge tava. Fiind totusi in Rai, ca avantaj, tava se impinge singura. Pe LCD ruleaza RAI TRE codat. decodor: 50 de euro pe care trebuie sa ii platesti anticipat, la inscrierea in maraton, daca crezi inca de la inceput ca ai sanse de castig, merita investitia.
La "100 de metri moaste" si la " 40 de mucenici viteza" premiile sunt mai putin tentante dar si efortul este mult mai mic. Practic sunt variatii ale probei de departajare de la maraton. Prima, o cursa de 100 de metri printre gardulete pe principiul "cine pune mana primul" iar a doua competitie este o proba de pupat-fulger. Cat mai mult in cat mai putin timp. Recordul mondial e detinut, oarecum firesc, de un roman care din exces de zel a pupat in 45 de secunde, nici mai mult nici mai putin de...41 de mucenici. Explicatia a venit ulterior cand s-a constatat, pe baza probei video, ca tipul avusese la el, in buzunarul de la piept o poza cu Gigi Becali in chip de mare mucenic.
De obicei competitia se desfasoara pe durata a trei zile si trei nopti, ca in povesti.
La sfarsitul fiecare zile, preoti de diverse varste si diferite lungimi de barba se tarasc cu trupurile garbovite de atata credinta si fior spiritual spre Mercedesurile lor negre, ultimul tip, deschid cu evlavie radioul setat pe Buzdu si Morar (in dotarile optionale de la Merzan nu intra si abonament la Radio Trinitas) si demareaza in tromba in aclamatiile delirante a multimii de participanti aflati in transa.
Pentru ei, preotul este calea de legatura cu Divinitatea, omul care le asculta contra cost problemele care le boteaza contra cost copiii si le inmormanteaza contra cost rudele si care de fiecare data le aminteste ca "banul e ochiul dracului". Pentru dealerii Mercedes, preotul este un un client-premium. Pentru Divinitate...eh, Divinitatea vine mai apoi... la Judecata de Apoi... pentru boi.
Se afișează postările cu eticheta umor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta umor. Afișați toate postările
marți, 15 noiembrie 2011
marți, 11 mai 2010
Voda F@ne
Personaje:
Valentin "spaima sticlelor de vin" - programator BVD (bodega vesnic deschisa)- ocupatia lui este de a veghea la respectarea programului bodegii "La Fane"
Florentina "care-a 'eftinit benzina" - actrita (de fapt o derivare nefericita de la "a, crita", raspunsul ce vine de fiecare data la intrebarea: da Flori ce mai face?)
Voda F@ne - personaj misterios, banuit a avea legaturi de sange cu Stefan cel Mare, de unde si porecla. Lucreaza barman la bodega din sat. Gurile rele spun ca de fapt Voda F@ne nu are nicio picatura de sange domnesc, ci ar fi raspunsul clasic pe care il auzi de fiecare data cand intrebi: Unde e berea mea? ... " V-o da Fane". Gurile bune se abtin de la comentarii.
Alte personaje: mame, tati, prieteni si popa din sat
Valentin: Pasiunea noastra e bautura, umblatul din bodega in bodega. Cu mersul acela leganat, numit impropriu "pe sapte carari", pentru ca numai cei ce consuma zi de zi serios stiu ca este vorba de o singura carare, un pic serpuita ce-i drept, dar care duce mereu acasa. Cunosc oameni treji care uita din cand in cand unde stau. Inca nu am intalnit betivi in ipostaza asta.
Revin...
V: Pasiunea noastra este bautura, umblatul din bodega in bodega.
F: Atunci ne-a venit ideea sa ne facem si nunta in bodega.
V: Cu parintii a fost un pic mai complicat...
Cadru larg cu parintii celor doi. In mod normal ar trebui sa fie 4. In mod absolut special sunt vreo 8. Tarani veritabili, unii imbracati in pantaloni de training cu geaca de piele, altii imbracati in pantaloni de piele si geaca de training. Patru barbati si patru femei. Cum in noaptea cu pricina se stinsese lumina in sat, nu se mai stie exact care cum si cu cine. Pentru siguranta, cei doi le spun mama si tata tuturor, indiferent de sex. "M-am nascut intre Carpati dintr-o mama si cinci tati" nu e doar un cantec pentru cei doi.
V: Vreau sa va dau o veste... Vrem sa facem nunta in bodega din sat, "La Voda F@ne".
Una dintre mame isi da jos ochelarii urmata la scurt timp de o a doua. Din spirit de solidaritate a treia si-i da si ea jos. Neavand ochelari, isi da jos pantalonii. Din 8, mai ramasera 6. Oameni in cadru, nu pantaloni.
Un tata: Aoleu da' eu cu piciorul cum ma ridic?
V: Pai nu, c-o dam pe internet, poti sa ti-l bagi lejer acum.
Acelasi tata: Sa imi bag picioru' in internet?
V: Hai ma', tata, eu o sa am un laptop care filmeaza, pun in el un stick care transmite la un laptop de la voi de aici care are si el un stick, ala o pune pe televizor si voi va uitati, e simplu. Iar tu, tata, bagi ala in priza.
Tatal, deja exasperat: Sa imi bag picioru' in priza? Ptiu, bata-te sa te bata, intai ne iei cu lentop,lectop de ala, apoi cu nu stiu ce spic si cu ala care o pune pe televizor si noi ne uitam. Pai ma, cand o puneam eu pe televizor, tu inca nu erai in proiect iar eu si cu muma-ta eram vedete in sat, ca tot satu' se uita la noi cand o puneam, asa ca nu ma invata tu pe mine cum si unde sa o pun. Si picioru' in priza nu mi-l bag, sa fii tu sanatos, ca ultima data cand mi l-am bagat in priza mi-a stat paru' in cap ca lu Maical Gecsan, ca tot asa mi-a zis muma-ta ca daca il bag in priza mi se ridica. Acu, ce-i drept nu mai stiu daca ea a zis de picior, da sigur e ca mi s-a ridicat si inca cum.
Al doilea tata: Bine, mai copii, daca asa vreti voi, mergeti, nu mai ascultati la ce vorbeste babalacu' asta de langa mine. De cand cu priza, nu mai stie nici el de capul lui.
Imbratisari intre cei doi viitori miri, pupaturi intre parinti, o baba scapa pe gura un "O, Doamne", scuipa in san, scuipatul negasind sanul se prelinge pe piciorul mosului din stanga, ala cu priza, care de nervi ii aplica babei un croseu necrutator. Si au ramas 5.
V: Am dat de stire la toata lumea...
Succesiune deliranta de cadre cu "toata lumea" luand de stire de la cei doi ( a lua de stire=actiune fireasca, raspuns la o alta actiune fireasca, aceea de a da de stire). Prienteni in cele mai diverse ipostaze, care cu laptopul, care la volanul buldozerului, care la repetitii la teatru, toti isi pregatisera stick-urile si erau gata de marele eveniment.
V:Si fiecare s-a pregatit cum s-a priceput. Pornind de la sensul comun al lui "a pricepe " si "a intelege", rezulta clar ca cine nu s-a priceput, carevasazica ca nu s-a inteles, iar cine nu e nici macar de sine inteles, inseamna pe cale de consecinta ca e filosof. Iar noi aici la noi in sat nu avem nevoie de filosofi. Ultimul filosof care a trait la noi, Nelu a lu' Socrate s-a prapadit in urma cu mai bine de zece ani, strivit fiind de greutatea dilemei ce-l apasa: oare cat o avea busteanu' asta de tocmai s-a pravalit peste mine? Dilema in sine nu era grea, busteanul in schimb da, iar Nelu s-a dus pe lumea cealalta.
Urmeaza o noua succesiune de cadre in care cei doi viitori insuratei ne prezinta amici, prienteni, colegi de teatru, personaje insipide, figuranti perfecti. Oarecum de remarcat in aceste cadre sunt rudele Florentinei din Galati, mai ales cele de sex masculin care purtau tricouri pe gat, albe, imprimate cu mesajul:" Balerina din Galati, m-ai umplut de paduchi lati". La vederea mesajului, din cei 5 au mai ramas 3, un mos si doua femei, sau unul dintre ei.
V: Si pana la urma, ne-a cam vazut toata lumea.
Cadru cu Valentin aranjandu-si moaca in monitorul laptopului, pe ecran apare locatia exacta: bodega "La Voda F@ne" si data 18 aprilie 2010.
F: Emotii, da, sigur c-au fost, atat de mari ca din 3 mai ramasese unul singur, batranul nostru cu priza. Uneia de emotie ii plesnise inima iar celeilalte nu stiu ce ii plesnise ca nu mai iesea din baie si tot tipa prin usa intredeschisa: nu-i dati drumu', ca acu vin si eu. Batranul cu piciorul ii tipa exasperat: da mai taci, femeie, ca nu-i dupa mine, daca era dupa mine, nu-i mai dadeam drumu' niciodata. Baba nu mai zise nimic. Niciodata.
Pentru a mari suspansul si a-i pune pe jar pe nuntasii virtuali, Valentin se facu ca pierduse verighetele. Se facu atat de bine, ca nu le mai gasi. In disperare de cauza le inlocuira cu doua capace de Tuborg din alea de le desfaci singure. Toti au rasuflat atunci usurati. Cand a rasuflat si Voda F@ne, Florentina se prabusi in fata lui Valentin. Cand aflara ca s-a rasuflat si vinul adus special pentru petrecere, lesina si Valentin.
Urmeaza cadre cu ospetele date in cinstea celor doi, cu oameni cuprinsi de o frenezie suspecta, sticle de palinca golite, sticle de vin des golite si neveste dezgolite..
V: Pana la urma a iesit totul perfect...
F: Ma rog, pana a murit bateria...
Nu se va sti niciodata la ce s-a referit cand a zis "bateria"...Sa fi fost "telefonul" lui Valentin, sa fi fost bateria de vin rasuflat sau sa fi fost batranul cu piciorul in priza, pe care copiii, stiti cum sunt, il strigau rautaciosi Mos Baterie de la patania mai sus amintita.
S-am incalecat p-o sa, si v-am spus povestea asa...
Valentin "spaima sticlelor de vin" - programator BVD (bodega vesnic deschisa)- ocupatia lui este de a veghea la respectarea programului bodegii "La Fane"
Florentina "care-a 'eftinit benzina" - actrita (de fapt o derivare nefericita de la "a, crita", raspunsul ce vine de fiecare data la intrebarea: da Flori ce mai face?)
Voda F@ne - personaj misterios, banuit a avea legaturi de sange cu Stefan cel Mare, de unde si porecla. Lucreaza barman la bodega din sat. Gurile rele spun ca de fapt Voda F@ne nu are nicio picatura de sange domnesc, ci ar fi raspunsul clasic pe care il auzi de fiecare data cand intrebi: Unde e berea mea? ... " V-o da Fane". Gurile bune se abtin de la comentarii.
Alte personaje: mame, tati, prieteni si popa din sat
Valentin: Pasiunea noastra e bautura, umblatul din bodega in bodega. Cu mersul acela leganat, numit impropriu "pe sapte carari", pentru ca numai cei ce consuma zi de zi serios stiu ca este vorba de o singura carare, un pic serpuita ce-i drept, dar care duce mereu acasa. Cunosc oameni treji care uita din cand in cand unde stau. Inca nu am intalnit betivi in ipostaza asta.
Revin...
V: Pasiunea noastra este bautura, umblatul din bodega in bodega.
F: Atunci ne-a venit ideea sa ne facem si nunta in bodega.
V: Cu parintii a fost un pic mai complicat...
Cadru larg cu parintii celor doi. In mod normal ar trebui sa fie 4. In mod absolut special sunt vreo 8. Tarani veritabili, unii imbracati in pantaloni de training cu geaca de piele, altii imbracati in pantaloni de piele si geaca de training. Patru barbati si patru femei. Cum in noaptea cu pricina se stinsese lumina in sat, nu se mai stie exact care cum si cu cine. Pentru siguranta, cei doi le spun mama si tata tuturor, indiferent de sex. "M-am nascut intre Carpati dintr-o mama si cinci tati" nu e doar un cantec pentru cei doi.
V: Vreau sa va dau o veste... Vrem sa facem nunta in bodega din sat, "La Voda F@ne".
Una dintre mame isi da jos ochelarii urmata la scurt timp de o a doua. Din spirit de solidaritate a treia si-i da si ea jos. Neavand ochelari, isi da jos pantalonii. Din 8, mai ramasera 6. Oameni in cadru, nu pantaloni.
Un tata: Aoleu da' eu cu piciorul cum ma ridic?
V: Pai nu, c-o dam pe internet, poti sa ti-l bagi lejer acum.
Acelasi tata: Sa imi bag picioru' in internet?
V: Hai ma', tata, eu o sa am un laptop care filmeaza, pun in el un stick care transmite la un laptop de la voi de aici care are si el un stick, ala o pune pe televizor si voi va uitati, e simplu. Iar tu, tata, bagi ala in priza.
Tatal, deja exasperat: Sa imi bag picioru' in priza? Ptiu, bata-te sa te bata, intai ne iei cu lentop,lectop de ala, apoi cu nu stiu ce spic si cu ala care o pune pe televizor si noi ne uitam. Pai ma, cand o puneam eu pe televizor, tu inca nu erai in proiect iar eu si cu muma-ta eram vedete in sat, ca tot satu' se uita la noi cand o puneam, asa ca nu ma invata tu pe mine cum si unde sa o pun. Si picioru' in priza nu mi-l bag, sa fii tu sanatos, ca ultima data cand mi l-am bagat in priza mi-a stat paru' in cap ca lu Maical Gecsan, ca tot asa mi-a zis muma-ta ca daca il bag in priza mi se ridica. Acu, ce-i drept nu mai stiu daca ea a zis de picior, da sigur e ca mi s-a ridicat si inca cum.
Al doilea tata: Bine, mai copii, daca asa vreti voi, mergeti, nu mai ascultati la ce vorbeste babalacu' asta de langa mine. De cand cu priza, nu mai stie nici el de capul lui.
Imbratisari intre cei doi viitori miri, pupaturi intre parinti, o baba scapa pe gura un "O, Doamne", scuipa in san, scuipatul negasind sanul se prelinge pe piciorul mosului din stanga, ala cu priza, care de nervi ii aplica babei un croseu necrutator. Si au ramas 5.
V: Am dat de stire la toata lumea...
Succesiune deliranta de cadre cu "toata lumea" luand de stire de la cei doi ( a lua de stire=actiune fireasca, raspuns la o alta actiune fireasca, aceea de a da de stire). Prienteni in cele mai diverse ipostaze, care cu laptopul, care la volanul buldozerului, care la repetitii la teatru, toti isi pregatisera stick-urile si erau gata de marele eveniment.
V:Si fiecare s-a pregatit cum s-a priceput. Pornind de la sensul comun al lui "a pricepe " si "a intelege", rezulta clar ca cine nu s-a priceput, carevasazica ca nu s-a inteles, iar cine nu e nici macar de sine inteles, inseamna pe cale de consecinta ca e filosof. Iar noi aici la noi in sat nu avem nevoie de filosofi. Ultimul filosof care a trait la noi, Nelu a lu' Socrate s-a prapadit in urma cu mai bine de zece ani, strivit fiind de greutatea dilemei ce-l apasa: oare cat o avea busteanu' asta de tocmai s-a pravalit peste mine? Dilema in sine nu era grea, busteanul in schimb da, iar Nelu s-a dus pe lumea cealalta.
Urmeaza o noua succesiune de cadre in care cei doi viitori insuratei ne prezinta amici, prienteni, colegi de teatru, personaje insipide, figuranti perfecti. Oarecum de remarcat in aceste cadre sunt rudele Florentinei din Galati, mai ales cele de sex masculin care purtau tricouri pe gat, albe, imprimate cu mesajul:" Balerina din Galati, m-ai umplut de paduchi lati". La vederea mesajului, din cei 5 au mai ramas 3, un mos si doua femei, sau unul dintre ei.
V: Si pana la urma, ne-a cam vazut toata lumea.
Cadru cu Valentin aranjandu-si moaca in monitorul laptopului, pe ecran apare locatia exacta: bodega "La Voda F@ne" si data 18 aprilie 2010.
F: Emotii, da, sigur c-au fost, atat de mari ca din 3 mai ramasese unul singur, batranul nostru cu priza. Uneia de emotie ii plesnise inima iar celeilalte nu stiu ce ii plesnise ca nu mai iesea din baie si tot tipa prin usa intredeschisa: nu-i dati drumu', ca acu vin si eu. Batranul cu piciorul ii tipa exasperat: da mai taci, femeie, ca nu-i dupa mine, daca era dupa mine, nu-i mai dadeam drumu' niciodata. Baba nu mai zise nimic. Niciodata.
Pentru a mari suspansul si a-i pune pe jar pe nuntasii virtuali, Valentin se facu ca pierduse verighetele. Se facu atat de bine, ca nu le mai gasi. In disperare de cauza le inlocuira cu doua capace de Tuborg din alea de le desfaci singure. Toti au rasuflat atunci usurati. Cand a rasuflat si Voda F@ne, Florentina se prabusi in fata lui Valentin. Cand aflara ca s-a rasuflat si vinul adus special pentru petrecere, lesina si Valentin.
Urmeaza cadre cu ospetele date in cinstea celor doi, cu oameni cuprinsi de o frenezie suspecta, sticle de palinca golite, sticle de vin des golite si neveste dezgolite..
V: Pana la urma a iesit totul perfect...
F: Ma rog, pana a murit bateria...
Nu se va sti niciodata la ce s-a referit cand a zis "bateria"...Sa fi fost "telefonul" lui Valentin, sa fi fost bateria de vin rasuflat sau sa fi fost batranul cu piciorul in priza, pe care copiii, stiti cum sunt, il strigau rautaciosi Mos Baterie de la patania mai sus amintita.
S-am incalecat p-o sa, si v-am spus povestea asa...
joi, 6 mai 2010
La teatru
E misto sa mergi la teatru. De aia m-am mutat si in Bucuresti acum 5 ani, sa fiu aici, in mijlocul evenimentelor teatrale, sa inhalez cultura pe ambele nari, sa infulec intreaga stagiune de la National, Bulandra, Comedie, ala mic, ala foarte mic si cel extraordinar de mic. Cel extraordinar de mic e atat de mic incat nu are intrare. Are numai iesire.
Zilele trecute am fost invitat de o amica la "Singuri in noapte" sau "Straini in noapte", in fine, una peste alta totul se intampla noaptea. Desi piesa incepea ziua. Cu Piersic. Piesa. Apoi m-am prins ce era cu noaptea. La cat vorbeste maestrul Piersic, o fi incepand ea ziua, dar sigur se sfarseste spre miezul noptii. Cand probabil ca-i adoarme partenera. Ca avea si o partenera al carei nume imi scapa.
Piesa se tinea la Sala Palatului, de la opt. Si la opt fara un sfert fix eram acolo. Dar nu mai era nimeni. Eram singur. Nu in noapte ci in fata Salii Polivalente. Gresisem destinatia. De fapt taximetristul gresise, fie pentru ca era prost fie pentru ca eu eram prost si ii dadusem alta destinatie. Ambele variante stateau in picioare. Ma si mirasem, piesa era prezentata ca un mare succes de casa si eu stateam ca vitelul la poarta noua alaturi de femeia de serviciu. Femeia, pe la vreo 60 de ani, imi spuse cu glas stins, posibil sa fi avut vreo boala de gat: " aha, flacaule, ai gresit adresa, a mai venit unu' mai devreme sa intrebe de nu stiu ce targ erotic, cu gagici dezbracate, dar nu e aici, flacaule, manca-te-ar mama, cauti prospaturi, ai?". Femeia ma luase la sigur. Sa ii explic ca nu e asa, era in zadar. Mai ales ca nu imi displacea idea cu targul erotic. Iar eu si cu baba deja devenisem "Straini in soapte". Riscant.
Am plecat in graba, am sarit intr-un taxi si cand ma uit mai atent, stupoare!, taximetristul era acelasi de ma adusese pana acolo. M-as fi luat de el, dar tipul mi-a luat-o inainte:" eh, sefule, m-am gandit eu ca nu are cum sa fie aici, dar daca matale ai zis aici, aici te-am adus. Chestia aia cu femei e undeva prin Floreasca". Ma apucasera spumele. Ori omul era vorbit cu cotoroanta de dinainte ori chiar se citea pe fata mea pofta de "prospaturi" ca sa o citez pe mamaie. I-am zis pe un ton rastit oarecum ca eu nu vreau femei, eu vreau la teatru. A zambit. Fals, si a mers mai departe. Pana am ajuns la Sala palatului, nu a mai scos o vorba. Poate se speriase ca, nevrand femei,oi vrea barbati si s-o fi simtit amenintat, poate a zis ca fac misto de el cu teatrul, cine stie. Cert e ca la coborare nu mi-a dat niciun rest. Si-a tras cu nerusinare vreo 4 lei. La cat dadusem pana atunci pe doua drumuri, 4 lei era deja parfum. Nu am mai comentat.
Urc grabit scarile Salii palatului, intru val-vartej pe usa, trec pe langa o tipa imbracata ciudat si dau buzna in sala. Nu ma intrebase nimeni de bilet. Ciudat. M-or fi vazut cu ce avant intru si au zis ca nu se cuvine sa mi-l rupa. Avantul, cat si biletul. In sala, vreo 20 de oameni ca sa fiu indulgent. Pe scena, un tip si o tipa dialogau intr-un semiintuneric ce nu imi permite sa il disting nici pe maestrul Piersic nici pe duduia al carei nume imi scapa. Caut cu lanterna telefonului din dotare randul si locul si ma asez. Stupoare, langa mine, in locul amicei se lafaia o duduie de peste 120 de kile, ce abia incapea in scaun. Transpirata toata bolborosea niste fraze imperceptibile. Mi se parea de un prost gust total sa vorbesti la teatru. Am atins-o usor pe mana, sa o fac atenta. Balena, hatz! mi-a insfacat palma in palma dumisale si incepu deodata sa sa ma mangaie mai mult decat evident. Dau sa ma trag din stransoare, dar ce?, creatura nici nu voia sa auda. Ma trase si mai mult inspre ea. Acum transpiratia ei se prelingea pe fata mea. Am tipat ca din gura de sarpe. Nimic. Maestrul Piersic pe scena isi vedea de piesa in timp ce eu ma zbateam in ghearele mortii. Parea sa nu il deranjeze. Pe mine, da. Dupa 5 minute de lupta, bestia a cedat. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat s-a ridicat si a plecat. Dupa ea au inceput sa iasa toti. Ramasesem singur. Singur in noapte.
Buimac si socat extrem, ies si eu stors de vlaga din sala. Ii dau telefon amicei, telefonul inchis. Dau sa cobor treptele, asa ametit cum eram, cand deodata ochii imi cad pe un afis: "MISA organizeaza conferinta cu tema "Sexualitatea si eliberarea prin erotism", editia a III-a". Marti, 20 aprilie. Ma uit pe telefon. Era marti, 20 aprilie. Ma uit pe bilet:" Straini in noapte". Miercuri, 21 aprilie.
MI S-A rupt filmul...
Zilele trecute am fost invitat de o amica la "Singuri in noapte" sau "Straini in noapte", in fine, una peste alta totul se intampla noaptea. Desi piesa incepea ziua. Cu Piersic. Piesa. Apoi m-am prins ce era cu noaptea. La cat vorbeste maestrul Piersic, o fi incepand ea ziua, dar sigur se sfarseste spre miezul noptii. Cand probabil ca-i adoarme partenera. Ca avea si o partenera al carei nume imi scapa.
Piesa se tinea la Sala Palatului, de la opt. Si la opt fara un sfert fix eram acolo. Dar nu mai era nimeni. Eram singur. Nu in noapte ci in fata Salii Polivalente. Gresisem destinatia. De fapt taximetristul gresise, fie pentru ca era prost fie pentru ca eu eram prost si ii dadusem alta destinatie. Ambele variante stateau in picioare. Ma si mirasem, piesa era prezentata ca un mare succes de casa si eu stateam ca vitelul la poarta noua alaturi de femeia de serviciu. Femeia, pe la vreo 60 de ani, imi spuse cu glas stins, posibil sa fi avut vreo boala de gat: " aha, flacaule, ai gresit adresa, a mai venit unu' mai devreme sa intrebe de nu stiu ce targ erotic, cu gagici dezbracate, dar nu e aici, flacaule, manca-te-ar mama, cauti prospaturi, ai?". Femeia ma luase la sigur. Sa ii explic ca nu e asa, era in zadar. Mai ales ca nu imi displacea idea cu targul erotic. Iar eu si cu baba deja devenisem "Straini in soapte". Riscant.
Am plecat in graba, am sarit intr-un taxi si cand ma uit mai atent, stupoare!, taximetristul era acelasi de ma adusese pana acolo. M-as fi luat de el, dar tipul mi-a luat-o inainte:" eh, sefule, m-am gandit eu ca nu are cum sa fie aici, dar daca matale ai zis aici, aici te-am adus. Chestia aia cu femei e undeva prin Floreasca". Ma apucasera spumele. Ori omul era vorbit cu cotoroanta de dinainte ori chiar se citea pe fata mea pofta de "prospaturi" ca sa o citez pe mamaie. I-am zis pe un ton rastit oarecum ca eu nu vreau femei, eu vreau la teatru. A zambit. Fals, si a mers mai departe. Pana am ajuns la Sala palatului, nu a mai scos o vorba. Poate se speriase ca, nevrand femei,oi vrea barbati si s-o fi simtit amenintat, poate a zis ca fac misto de el cu teatrul, cine stie. Cert e ca la coborare nu mi-a dat niciun rest. Si-a tras cu nerusinare vreo 4 lei. La cat dadusem pana atunci pe doua drumuri, 4 lei era deja parfum. Nu am mai comentat.
Urc grabit scarile Salii palatului, intru val-vartej pe usa, trec pe langa o tipa imbracata ciudat si dau buzna in sala. Nu ma intrebase nimeni de bilet. Ciudat. M-or fi vazut cu ce avant intru si au zis ca nu se cuvine sa mi-l rupa. Avantul, cat si biletul. In sala, vreo 20 de oameni ca sa fiu indulgent. Pe scena, un tip si o tipa dialogau intr-un semiintuneric ce nu imi permite sa il disting nici pe maestrul Piersic nici pe duduia al carei nume imi scapa. Caut cu lanterna telefonului din dotare randul si locul si ma asez. Stupoare, langa mine, in locul amicei se lafaia o duduie de peste 120 de kile, ce abia incapea in scaun. Transpirata toata bolborosea niste fraze imperceptibile. Mi se parea de un prost gust total sa vorbesti la teatru. Am atins-o usor pe mana, sa o fac atenta. Balena, hatz! mi-a insfacat palma in palma dumisale si incepu deodata sa sa ma mangaie mai mult decat evident. Dau sa ma trag din stransoare, dar ce?, creatura nici nu voia sa auda. Ma trase si mai mult inspre ea. Acum transpiratia ei se prelingea pe fata mea. Am tipat ca din gura de sarpe. Nimic. Maestrul Piersic pe scena isi vedea de piesa in timp ce eu ma zbateam in ghearele mortii. Parea sa nu il deranjeze. Pe mine, da. Dupa 5 minute de lupta, bestia a cedat. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat s-a ridicat si a plecat. Dupa ea au inceput sa iasa toti. Ramasesem singur. Singur in noapte.
Buimac si socat extrem, ies si eu stors de vlaga din sala. Ii dau telefon amicei, telefonul inchis. Dau sa cobor treptele, asa ametit cum eram, cand deodata ochii imi cad pe un afis: "MISA organizeaza conferinta cu tema "Sexualitatea si eliberarea prin erotism", editia a III-a". Marti, 20 aprilie. Ma uit pe telefon. Era marti, 20 aprilie. Ma uit pe bilet:" Straini in noapte". Miercuri, 21 aprilie.
MI S-A rupt filmul...
vineri, 30 aprilie 2010
Who the fuck is Dan Puric ?
Sunt deja pregatit sa infrunt acuzatiile ca as fi ignorant. De fapt, nu am cum sa le infrunt decat recunoscand franc: da, domne, sunt ignorant, dar sa mor daca stiu cine e acest Dan Puric.
Evident, o simpla cautare pe "goagal" ar rezolva intrucatva problema. Dar nu asta e scopul. Si nu asta e ideea. De fapt, nu exista nicio idee.
Prima oara mi-a atras atentia numele acesta cand l-am auzit pe Gigi Becali vorbindu-l de bine. Acum, cand te vorbeste Gigi de bine, in orice context, daca nu iti injura familia si nu te trimite la origini, inseamna ca esti cineva. Becali il descria ca pe "un mare roman". Ulterior am aflat ca si Vadim e "un mare roman" si apoi, cand am inteles ca si Banel Nicolita intra in aceeasi categorie am realizat ca pot emigra linistit.
Apoi am tot auzit despre Dan Puric. Cum ca ar fi, cum ca ar face, parca pantomima, parca filosofie, parca nationalism. Parca prea multe intr-un singur om, fie el si " un mare roman". Am auzit si lucruri mai putin bune, unii il acuzau ca ar fi un impostor, dar nu ii cred. Am asa un feeling ca nu e adevarat. Cred ca sunt niste frustrati care in cautare de publicitate arunca cu laturi intr-un "mare roman". Ca aia de il injura pe Banel in Ghencea. Ptiu!
Intre noi fie vorba, nici nu o sa il "google-esc" pe nea' Dan. Mi-e indiferent cu ce se ocupa. Cand auzi atata lume vorbind de bine despre cineva, nu mai are rost sa cauti. E clar ca e o exagerare. E din categoria aceea oarecum selecta a oamenilor despre care nu poti vorbi de rau, ca iti sar toti interesantii in cap. Aceeasi interesanti care merg saptamanal la teatru ca sa fie vazuti, iti spun in gura mare ca au abonament la opera, doar-doar i-o auzi cineva si pentru care Kant nu mai are nicio taina. Kant, Kent, Cunt, nu mai are importanta.
Suntem o natie in cautare avida de modele. Daca Dan Puric e un model, atunci sa fie. I just don't give a damn.
Evident, o simpla cautare pe "goagal" ar rezolva intrucatva problema. Dar nu asta e scopul. Si nu asta e ideea. De fapt, nu exista nicio idee.
Prima oara mi-a atras atentia numele acesta cand l-am auzit pe Gigi Becali vorbindu-l de bine. Acum, cand te vorbeste Gigi de bine, in orice context, daca nu iti injura familia si nu te trimite la origini, inseamna ca esti cineva. Becali il descria ca pe "un mare roman". Ulterior am aflat ca si Vadim e "un mare roman" si apoi, cand am inteles ca si Banel Nicolita intra in aceeasi categorie am realizat ca pot emigra linistit.
Apoi am tot auzit despre Dan Puric. Cum ca ar fi, cum ca ar face, parca pantomima, parca filosofie, parca nationalism. Parca prea multe intr-un singur om, fie el si " un mare roman". Am auzit si lucruri mai putin bune, unii il acuzau ca ar fi un impostor, dar nu ii cred. Am asa un feeling ca nu e adevarat. Cred ca sunt niste frustrati care in cautare de publicitate arunca cu laturi intr-un "mare roman". Ca aia de il injura pe Banel in Ghencea. Ptiu!
Intre noi fie vorba, nici nu o sa il "google-esc" pe nea' Dan. Mi-e indiferent cu ce se ocupa. Cand auzi atata lume vorbind de bine despre cineva, nu mai are rost sa cauti. E clar ca e o exagerare. E din categoria aceea oarecum selecta a oamenilor despre care nu poti vorbi de rau, ca iti sar toti interesantii in cap. Aceeasi interesanti care merg saptamanal la teatru ca sa fie vazuti, iti spun in gura mare ca au abonament la opera, doar-doar i-o auzi cineva si pentru care Kant nu mai are nicio taina. Kant, Kent, Cunt, nu mai are importanta.
Suntem o natie in cautare avida de modele. Daca Dan Puric e un model, atunci sa fie. I just don't give a damn.
miercuri, 28 aprilie 2010
A murit gripa porcina ?
Nu stiu daca ati bagat de seama, dar temutul virus al gripei porcine a iesit din scena aproape la fel de discret pe cum a aparut. Denumit pompos AH1N1, ca o formula chimica din aia naspa pe care ma chinuiam sa o memorez, ca de inteles era prea mult, prin generala, virusul ucigas promitea sa fie deschizatorul Apocalipsei pe Pamant.
Cu numai 4 luni in urma se vorbea despre zeci sau chiar sute de milionae de morti, de pandemie la nivel global, de alte sute de milionae de oameni ce vor fi macar "mangaiati" de atingerea porcinului. Ce sa mai vorbim, iadul pe Pamant in toata splendoarea lui. In fiecare zi paginile ziarelor erau pline de relatari ale noilor cazuri de imbolnaviri, ba unele tabloide cu un aer macabru publicau chiar si pe prima pagina un fel de "live update" al imbolnavirilor. " Azi, 26 decembrie 2009. Cazuri noi:24. Decese:4.Cazuri lanivel mondial: nspe milioane. Total cazuri in Romania: jde' mii". Jurnalele tv debutau si se incheiau cu gripa porcina, pe toate posturile erau tot soiul de invitati, fireste, fiecare mare specialist, care dezbateau problema si o intorceau , cu un aer savant, pe toate partile. Neuitand sa mentioneze, si aici incepea mizeria, utilitatea vaccinarii populatiei. Ce zic eu utilitate? Era vitala. "Daca nu te-ai vaccinat, loc de veci ti-ai capatat".
Imi aduc aminte in acest context de deja prea-cunoscutul Strainu-Cercel ( sau Streinu, in fine, same shit). Tipul devenise pe la sfarsitul anului trecut aproape la fel de cunoscut si infinit mai popular decat insasi Zeus-Basescu. Daca s-ar fi facut un sondaj rapid privind increderea romanilor in institutiile statului, Cercel iesea detasat pe locul 2, dupa biserica. Cercel- institutia sanatatii. Tipul sustinea cel mai vehement dintre toti, dupa mine, suspect de vehement, vaccinarea populatiei.
Si populatia, nene, s-a vaccinat. Zile intregi, cozi la spitale, bunici, nepoti, catei si purcei incolonati la intepatura garanta a nemuririi ( macar pe termen scurt- pe termen porcin). Companiile de farma: profituri de sute de miliarde. Euro. Net. Pentru restul, exista Mastercard.
Farmaceuticele isi numara banii, oamenii se felicita ca s-au vaccinat ( aici unii carcotasi conspirationisti afirma pe la colturi ca celor vaccinati li s-a implantat nu stiu ce cip. Personal nu cred). Toni Tecuceanu, va suna cunoscut?, e oale si ulcele din cauze inca necunoscuteLa numai patru luni distanta, porcul aducator al mortii s-a retras in cotetullui tainic, netezind calea altor oratanii ce vor imprastia teroarea si pieirea pe mapamond.
Urmeaza gripa canina?
Cu numai 4 luni in urma se vorbea despre zeci sau chiar sute de milionae de morti, de pandemie la nivel global, de alte sute de milionae de oameni ce vor fi macar "mangaiati" de atingerea porcinului. Ce sa mai vorbim, iadul pe Pamant in toata splendoarea lui. In fiecare zi paginile ziarelor erau pline de relatari ale noilor cazuri de imbolnaviri, ba unele tabloide cu un aer macabru publicau chiar si pe prima pagina un fel de "live update" al imbolnavirilor. " Azi, 26 decembrie 2009. Cazuri noi:24. Decese:4.Cazuri lanivel mondial: nspe milioane. Total cazuri in Romania: jde' mii". Jurnalele tv debutau si se incheiau cu gripa porcina, pe toate posturile erau tot soiul de invitati, fireste, fiecare mare specialist, care dezbateau problema si o intorceau , cu un aer savant, pe toate partile. Neuitand sa mentioneze, si aici incepea mizeria, utilitatea vaccinarii populatiei. Ce zic eu utilitate? Era vitala. "Daca nu te-ai vaccinat, loc de veci ti-ai capatat".
Imi aduc aminte in acest context de deja prea-cunoscutul Strainu-Cercel ( sau Streinu, in fine, same shit). Tipul devenise pe la sfarsitul anului trecut aproape la fel de cunoscut si infinit mai popular decat insasi Zeus-Basescu. Daca s-ar fi facut un sondaj rapid privind increderea romanilor in institutiile statului, Cercel iesea detasat pe locul 2, dupa biserica. Cercel- institutia sanatatii. Tipul sustinea cel mai vehement dintre toti, dupa mine, suspect de vehement, vaccinarea populatiei.
Si populatia, nene, s-a vaccinat. Zile intregi, cozi la spitale, bunici, nepoti, catei si purcei incolonati la intepatura garanta a nemuririi ( macar pe termen scurt- pe termen porcin). Companiile de farma: profituri de sute de miliarde. Euro. Net. Pentru restul, exista Mastercard.
Farmaceuticele isi numara banii, oamenii se felicita ca s-au vaccinat ( aici unii carcotasi conspirationisti afirma pe la colturi ca celor vaccinati li s-a implantat nu stiu ce cip. Personal nu cred). Toni Tecuceanu, va suna cunoscut?, e oale si ulcele din cauze inca necunoscuteLa numai patru luni distanta, porcul aducator al mortii s-a retras in cotetullui tainic, netezind calea altor oratanii ce vor imprastia teroarea si pieirea pe mapamond.
Urmeaza gripa canina?
marți, 30 martie 2010
Ora de jogging
"Bah, ti-ai luat tricou cu burta?", " In a cata luna esti?" sau "Auzi, te-ai lasat de sala, nu? Se vede" sunt doar cateva din remarcile des auzite la adresa mea. Cum orice om are limita lui peste care nu mai suporta insulte, am decis sa ma apuc de alergat. Am auzit eu ca asta e cel mai bun remediu impotriva stratului adipos in exces. Zis si facut...
Acum va scriu dupa prima mea ora de jogging. Ora de jogging fireste e o exagerare. Mai degrama sfertul de ora de jogging. Si nu a fost nicidecum un sfert academic. Mai degraba a fost un sfert de cosmar. Din cele 15 minute, efectiv am alergat, cu indulgenta, vreo 7, celelalte 8 le-am folosit sa ma recuperez dupa efortul prestat. Dar ce am descoperit in aceasta seara nu se refera neaparat la binefacerile sportului ci mai degraba la cum sa ii faci pe ceilalti sa te creada un mare sportiv. Si astfel sa eviti o mare rusine.
Deci...
Primul lucru: echipamentul. Echipamentul tre sa fie profi, nene. Mi-am tras niste Nike-uri meseriase, niste ghete de fotbal de la mama lor. Tricou de atletism, din ala mulat din nu stiu ce fibra si short de asemenea. Pe sub short am pus niste colanti de aia negri, nu stiu cum se cheama, dar sunt de mare efect. Peste tricou, evident, dar evident, bluza de training cu echipamentul Romaniei. Sa creada lumea ca sunt de la vreun lot national. Pe cap mi-am tras un fes cum am vazut eu la marii campioni la televizor. Acum nu sunt sigur daca la campionii de atletism sau la cei de culturism, dar nu are a face. Fizicul meu e intre cele doua. Castile in urechi intregeau recuzita. Si sa nu uit de sticluta mica plina cu apa si un amestec de vitamine. Echipamentul iti asigura o intrare de efect pe pista. Inca inainte sa te misti, toti te cred vreun mare atlet aflat in pregatiri.
Al doilea aspect: miscarile de incalzire. Desi eram deja rupt de oboseala inca inainte de a ma apuca de alergat, am deschis sesiunea de antrenament cu niste miscari de stretching. Ceva de speriat. Ele ar avea cica un efect benefic atat inainte cat si dupa alergat. Daca stii sa le faci. Eu habar nu am, dar se uitau astia la mine cum imi desfasuram ritualul, de ziceai ca sunt Asafa Powell si nimeni altcineva. Aplecari pe un picior, pe celalat picior, miscari ample de respiratie, un mic joc de glezne, rotiri de brate in toate directiile, de nu stiai daca inot,zbor sau ma pregatesc sa fug. Spectatorii - in extaz.
Aspectul trei: niciodata nu incep sa alerg de la capatul pistei. Nu, nu, asta ar fi o greseala cum numai incepatorii fac. Eu merg cam 3/4 din lungime si apoi incep sa alerg, astfel cand ajung la linia de sosire, evident deja rupt de efort, aia care stau prin preajma o sa se mire de cum am terminat deja prima tura, iar altii vazandu-ma gafaind si rosu ca un rac vor crede ca sunt la a 20-a tura. Minim. Dupa care repet figura cu mersul. Efectul e garantat... Dupa a cincea tura, cam atat fac in cele 15 minute, cei de pe margine se vor uita la mine ca la un titan al atletismului. Transpiratia care imi inunda tricoul e un semn al sacrificiului in slujba miscarii, a vietii sanatoase.
Partea a patra: hidratarea. Normal ca bei apa, dar conteaza cum o faci, cu stil, nu ca ultimul ghiolban. Intai tacticos desfaci capacul sticlutei cu lichid de o culoare suspecta. In prealabil insa agiti sticla corespunzator. Iei o gura de lichid pe care NU O INGHITI !! O scuipi, asa cum ai vazut tot la teveu. Abia apoi ai voie sa bei. Fireste, miscarea nu are vreun rost practic, dar da bine, va asigur. Si aici e cu schepsis: marii profesionisti nici nu duc sticla la gura, ci isi toarna de undeva de sus, pe la 10 centimetri deasupra gurii. Riscul de a te ineca in acest caz si implicit in a te face de ras sunt mari, dar si daca iti iese, esti barosan. Apoi te duci la robinetul cu apa de pe marginea pistei ) noi aici unde alerg eu avem o cismea din aia antica ) si iti bagi capul sub apa..dar numai asa cat sa iti uzi putin freza. Si dai energic din cap, ca si cum ti-ai scutura pletele. Indiferent ca ai sau nu plete, tu sa le scuturi. Altfel, esti doar un amator.
Ultimul episod: iesirea din scena. Tre sa fie triumfala. Mersul tre sa fie lent, te lasi usor de pe un picior pe altul, ca un om ostenit, dar pasul sa fie apasat, sa nu arati ca o clatita lesinata. Capul usor dat pe spate, nicidecum privirea in pamant. Doar ratatii au privirea in pamant. Daca ti-a mai ramas ceva apa in sticla, ti-o torni pe toata in cap. Aici jumate din public deja cade in admiratie. Se uita la tine ca la un zeu. Daca te tine cu adevarat si vrei sa le faci aroganta decisiva, cu un ultim gest arunci sticla undeva pe margine. Deja sunt in orgasm.
Ei, nu eu, eu deja sunt terminat fizic, abia mai respir, inima bate sa imi sara din piept, sunt ametit de nu vad pe unde merg si la gura mea pe langa spume sunt toate injuraturile din lume la adresa cui a inventat alergatul si la adresa mea de m-am trezit sa alerg in loc sa stau in casa si sa savurez un Skol la pet in fata televizorului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)