marți, 23 februarie 2010

When we were kings..

Cand eram regi...
...eram soldatei de plumb mici , intinsi,aliniati pe caldaram, in bataia indienilor din plastic de pe celalalt trotuar...aveam cazemate din crengi si frunze pitite prin gradini...si fetele faceau mancare din firisoare mici de iarba si pamant...si jucau elasticul...cine nu e gata il iau cu lopata...si mingea de 35 sau aia de 18...cate perchi de tenisi compromise si cat praf si transpiratie pe fetzele zambitoare...nimeni nu pierdea...inecata...mii de pupici pe obraji durdulii...primii fiori...alergam de nebuni strigand "Frunza" sau ocupand "colturile"...jucam "mima" si ma enervam cand puneau cei mai mari cuvinte de alea imposibil de pronuntat, daramite de mimat..."caleidoscop"...testoasele ninja sau aventurierii spatiului...focurile toamnei si ale primaverii...miros de funze arse...inceput vesel si final incruntat de vacanta...am cravata mea, ai cravata ta...atunci nu tanjeam la cravata ta...atunci soarele rasarea in geamul dormitorului si apunea in privirea mea sticloasa care urmarea mingea pe maidan, in curtea scolii...tenis cu piciorul si "zeita"...atinsa si cocotzata...piua...jucam pe animale,tigari,sau plante?...coci pe came...vecinii astia urla mult prea tare...calcam iarba cu ardoare...inca nu suntem ecologisti...nu vom fi niciodata...cateva priviri fete-baieti...am facut un bumerang din doua bete prinse cu leucoplast..si chiar se intoarce la locul stabilit...un om de zapada rasarit in gradina din fatz blocului...fetele au adus o tigaie sa ii puna palariutza...ne e draga tuturor, Lumea Copiilor...si Mihaela...si Azorel...si Balanel...si toti eram Hagi si Lacatus...mai eram si Duckadam, dar mai greu, asa...fetele care veneau vara la mare...zambete pe furis...si tristetea asa mare cand plecau pentru inca un an...la captul blocului invatam sa bate lovituri libere...si aruncam cu bobarnaci asezati in varful betelor...il invidiam pe unul ca avea tuberman cu 7 tevi...si eu aveam cele mai tari clasoare cu timbre...prnideam paianjeni si ii denumeam:polari,africani,ninja...aia colorati in galben-negru erau cei mai rai...se bateau intre ei, pana invinsul era decapitat si ne minunam cum mergeau picioarele fara corp multa vreme dupa aceea...si "olimpiadele" de viteza in jurul blocului...gumele Turbo , Cin Cin, Lazer si BombiBom cu poze...aveam toate colectiile...plus Final '90...si jucam in "nationala" blocului...dar uram cand intra mingea sub o masina si ma bagam dupa ea...colinde pe la vecini cu turturi la nas...si frica de trecerea de la doamna invatatoare la profesorii rai, la teze...ghiozdanul mare si penarul cu mute butonase si cu ascutitoare si guma...ora de sport si de atelier...si nesuferitul de desen...si o faceam pe detectivul si strangeam mici nimicuri de pe "drumul matasii"...si citeam "istoria antica"...ma fascinau marii regi...si pozele cu dinosauri...si chioscul cu clatite si sifon de langa scoala...inghetata Polar si preambalatele, brifcorul si eugeniile...jucam diri-diri si barile,ii bateam pe toti...noua pietre si 21...macao si chems si killer (urat joc),marocco...paine prajita cu branza sarata la vecina de la 10...si genunchii juliti si pantalonii rupti...

Sa fii copil in anii '90... o binecuvantare..pentru toti ceilalti, s-au inventat retelele de socializare/...

...curand ne vom ineca toti in cenusa timpului...

5 comentarii:

ratoiu spunea...

exercitiu ieftin de nostalgie, atata tot! fiecare generatie traieste experienta care-i sunt proprii. asta-i legea firii si nu cred ca ar trebui sa cadem in ligheanul cu melancolie.

Anonim spunea...

Ce vremuri,eu ma jucam si cu paienjeni si insecte!

livy-livette spunea...

:)
acum sunt toti acaparati de facebok, nimeni nu mai iese afara, se joaca pe facebook:)

Anonim spunea...

eu chiar as mai juca un elasticul :)
lux&burgheza

Anonim spunea...

pt "ratoiu" ... cred k nu ai avut parte de asa ceva in copilarie si acum te enerveaza faptul k lumea isi aduce aminte de ce vremuri frumoase au avut cand erau copii... Imi pare rau de copii din ziua de azi care nu mai socializeaza si nu isi mai fac prieteni adevarati...