Vecina mea de sus

Prin 2003 ascultam o piesa super faina a lui Florin Chilian. Se numea " Vecina mea de sus" sau cam asa ceva. Vorbea asa frumos despre vecina lui cu ochi albastri incat inca de pe atunci imi doream sa am si eu o vecina deasupra pe care sa o plac atat de mult. La acea vreme deasupra mea statea un cuplu de octogenari. Intre timp vecina a murit, deh anii trec, dar mosul din cate am auzit inca se tine bine, se incapataneaza cu succes sa reziste.
Anii au trecut si iata ca dorinta mi s-a implinit. Cand aproape pierdusem orice speranta, a aparut EA. Vecina mea de sus. Cuvintele mele de muritor sunt lipsite de continut in fata divinei sale fapturi.
Paru-i negru se revarsa precum un fluviu involburat, in bucle dese peste umerii mai mereu goi. Buzele ei de un rosu aprins desenate perfect parca de un pictor renascentist pe fata ei de un alb aproape angelic. Iar ochii...o, Doamne, ochii aceia negri ce privesc prin mine de fiecare data cand o intalnesc. Privirea aceea care arde si care imi rascoleste fiinta ca nimic altceva in lumea asta. Gatul subtire, peste care mi-as cobora incet buzele...Si sanii rotunzi, perfecti, de fecioara neprihanita te imbie sa ii gusti ca pe un fruct oprit. Cand paseste, pare ca insusi pamantul ii saruta picioarele si pasul ei se transforma intr-o lina plutire. Cand zambeste, timpul se opreste in loc mut de uimire, cand rade pare ca un heruvim isi acordeaza lira, iar atunci cand imi vorbeste...Atunci cand imi vorbeste imi picura in suflet a zeilor ambrozie.
Ieri mi-a batut la usa. Mi-a intins mana sa facem cunostinta...Cand am atins-o am simtit ace in tot trupul. Inima imi batea atat de tare si privirile noastre parca se imbratisasera deja si se dansau in alte emisfere. Cu glas parca ireal m-a intrebat daca vreau. O, cat de mult voiam...Daca vreau sa ii imprumut pentru cateva ore un tirbuson. Hmm? Vraja s-a rupt instant cand prietena mea a aparut subit in spatele meu si i-a retezat-o scurt: " Nu avem, duduie, incearca vis-a-vis". Ca prin vraja, se facu nevazuta. Vecina, nu prietena. Asta se rasti la mine cand m-a vazut ca nu ma misc din cadrul usii, tintuit in loc ca de o vraja :" Hai, gata cu prostiile, treci inapoi la aspirator, ca mai ai de terminat si sufrageria si vezi ca vine si mama mai incolo pe la noi". Mdea...
Acum, nu stiu daca mai are rost, si poate ca mi-e sortit sa raman departe de vecina mea de sus pentru tot restul vietii. Dar daca intr-o zi as prinde curaj si mai ales daca nu as sta la ultimul etaj, cred ca m-as duce si as cere-o direct de nevasta... Daca ar accepta???