luni, 4 ianuarie 2010

New year's resolutions...past year's alibis...

Recunosc, nu sunt incantat de englezismele ce ne invadeaza vocabularul de zi cu zi. Dar chiar nu imi vine acum in minte o traducere in limba materna a titlului de mai sus.
Cert e ca la inceputul fiecarui an ne propunem sa realizam o gramada de lucruri. Pe plan profesional sau personal, in engleza sau romana, fiecare dintre noi debordam de entuziasm si ne lasam prada celor mai fanteziste visuri. Si tot atunci facem un bilant al anului ce tocmai s-a incheiat.
Culmea, in fiecare an ne propunem cam aceleasi lucruri si, culmea, la finalul fiecarui an ne gasim scuze pentru ca in mare parte nu am realizat nimic din ce ne-am propus. Si anul viitor la fel. Un cerc vicios fara de sfarsit. Ca oricare cerc pana la urma.
Asa incat, in acest an ne propunem sa promovam la locul de munca. Anul trecut meritam, dar infectul ala de sef nu ne-a vazut meritele. Anul asta va fi altfel. Ne propunem sa citim mai mult. Anul trecut nu ne-a permis timpul. Prea scurt, ca doar am muncit din greu. Ca sa promovam, dar infectul ala de sef... Ne propunem sa petrecem mai mult timp cu cei dragi. Anul trecut i-am cam ignorat. Cred ca nu am fost dispusi sa rupem din timpul pentru citit. Care si timpul ala a fost scurt, ca am avut de muncit ca sa...Deja stiti povestea...Anul asta vrem sa calatorim mai mult. Anul trecut a fost criza, nu ne-am permis. Anul asta se anunta iar criza? Aha, bine, lasa ca mai avem timp sa calatorim cand om fi mai batrani. Asta deja e pre-alibi. O maladie deja cronica. Sa nu uit, anul asta vom tine dieta. Gata cu sunculitele si "colaceii" inestetici. Mai ales vara, la plaja, nu da bine. Anul trecut am fost prea stresati si nu neam putut abtine de la dulciuri. De ce stresati? Pai, stiti voi, jobul...Seful...Brr..ce an greu am avut. Mare noroc ca am scapat intregi din el.
Acum ca avem toate astea in minte, trebuie sa le asternem pe foaie. E necesar? Foarte. Verba volant... Si sa le asezam minutios pe o tablita, prinse cu magnetei. Sau macar in piuneze de alea mici si colorate. Dar de unde tabla? au la Kaufland. Si la Ikea, zice unul. Bun, dar oare e scumpa? Cam 50. De RON. Brrr...cam mult, pe criza asta. Da-o dracu de tablita, da-le dracu de foi cu resolutions, cine dreacu le-o fi inventat si pe astea. Cred ca americanii aia prosti si indopati de Mc Donald's. De aia sunt prosti si grasi. De la tablite, nu de la Mc.
Sa vedeti la anul ce alibiuri trendy si misto ne gasim. Laser, frate !!!

6 comentarii:

Raluca spunea...

Ne propunem multe la inceput de an si daca ne straduim din plin reusim macar 70% din ceea ce ne-am propus, daca nu poti sa consideri ca anul care a trecut a trecut degeaba pe langa tine si dupa pe langa el. Depinde ce-ti popui, pornesti cu lucrurile simple si usoare ca sa termini la final de an cu cele mai solicitante. Fiecare are vise si aspiratii cum si le implinesc depinde de fiecare, iti propui ca anul viitor sa faci mai multe sa nu te pierzi in detalii si iluzii, dar totul depinde de tine fara sa gasesti scuze si poti sa spui< Anul viitor o sa fiu altfel>

Anonim spunea...

Anul acesta incerc sa il constientizez...si pe ceilalti, daca vor mai veni...
ce nu am inteles niciodata este acest grotesc la multi ani... la multi ani ce???
Daca iti permiti sa fii realist, iti poti da seama ca te indrepti spre nimic, spre mai putin , spre mai aproape de vesnicul "dincolo"
Asa ca, planurile despre care vorbeai, "pentru la anul", ar trebui sa sune cam asa:
in clipa urmatoare voi privi spre cer sa mai vad inca o data zborul celor care nu cuvanta, in urmatoarele minute voi zambi catre cel care a uitat sa zambeasca, in urmatoarea ora o sa imi cer iertare fara sa tin dintii stransi de frustrare, la noapte ma voi ruga din nou sa se opreasca timpul si sa pot ramane, nestiuta de nimeni, pe taramul viselor, cat mai mult cu putinta...si poate, cu putin noroc, planul pentru maine ar putea fi de genul:voi incerca din rasputeri sa incetez sa seman cu ceilalti care judeca stramb, uita sa rada, uita sa traiasca fiecare clipa, care au uitat de mult sa zboare...

Tudor Popa spunea...

Cred ca ideal ar fi sa traim intens clipa prezenta. Pana la urma singura certitudine in viata noastra e moartea. Ceea ce e trist, dar pe de-o parte iti da sau ideal ar fi sa iti dea un impuls sa traiesti totul la maxim...MAXIM am zis :)

Anonim spunea...

Desi ne indreptam spre necunoscut cu pasi siguri, ne este ingrozitor de teama de clipa ce aduce necunoscutul...nestiutul...nevazutul...o reteta pentru asta?

Anonim spunea...

daca realizam lucruri mult mai faine in aprecierea noastra decat toate rezolutiile pe care ni le-am stabilit pt acel an, io zic ca nu suntem ipocriti si putem fi multumiti cu noi insine. depinde de puterea fiecaruia de a se simti bine in trupul sau si cu sufletul sau (ro)

Anonim spunea...

Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic :)))